422 matches
-
tinereții ei. La rugămințile celor doi nepoți (orfani ce nu-și cunosc părinții) acestea devin, scoase din valijoara scorojită, acolo, în pierduta localitate siberiană Saramza, prilej de evocare a unor vechi evenimente ale tinereții ei, și nu mai puțin de "adorare" a "grefei franceze" din familie. Spiritul francez (de fapt, europenismul) este cel care ajută personajele să treacă prin evenimente-limită, prin ororile războiului și ale foametei (ce adusese o parte a populației pînă la canibalism). Cine l-a citit pe Șolohov
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
simt ultimul om când nu mă uit nicăieri mă simt ca lumea Cănd parola e un anume surăs cu mâinile legate la spate îți mângâiam fața cu picioarele legate alergam către tine nu din frică nici din confortabilă iubire sau adorare cu gândurile bine legate de îndatoririle zilei te visam în adâncurile mele ci din sperândă disperare nu din deplângere ci din plâns de mic copil de când a murit tata mi-am dat seama cum eu nici în ruptul capului nu
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
Mihail Gălățanu Adorarea poeziei Am îngenunchiat să ador poezia și poezia nu s-a arătat. Mi s-a arătat abia cînd, într-un han soios, nebărbierit și murdar, m-am dezbrăcat și, la capătul puterilor, m-am întins să mă culc. și era
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
de serioasă și de veche cum e etnologia - talent de detectiv. Ordine și Haos, ultima carte a lui Andrei Oișteanu, are un fascinant aspect compozit. E o carte care povestește despre legenda românească a potopului, despre credințe vechi legate de adorarea paltinului ca arbore sacru, despre rostul hotarului în gîndirea satului tradițional, despre felul în care satul își compune, imaginar, propria hartă. Mai povestește cartea lui Andrei Oișteanu despre balaur și solomonar, despre labirint și legenda Sfîntului Gheorghe, despre ritualurile ciudate
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
în unele creații semnate de Hans Helms ori Karlheinz Stockhausen în anii ^60 al secolului 20. Conceptualismul formal, în care compozitorul își enunță sintagma sonoră printr-o formulă (ecuație) logico-matematică, pariază pe o schemă abstractă (ceea ce înseamnă în fond o adorare mai mult sau mai puțin motivată a formulei), schemă ce poate încorpora și coduri ale unei posibile forme muzicale ca, de pildă, în anumite muzici semnate de Anatol Vieru, Haubenstock-Ramati sau Javier Darias. în sfîrșit, conceptualismul schematic se deosebește de
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
În armatele SS, devine un băutor Înrăit; În mamă - prin oroarea provocată de chelie și prin amestecul de „scârbă și lăcomie, de frică și febrilitate” cu care mânca Întotdeauna cartofi, amintire a foamei cronice suferite În lagăr; În bunică - prin adorarea acordeonului fiului ei, mort pe front; În bunic - prin completarea În derâdere, cu cantități derizorii, a chitanțierelor pentru mărfare de la fabrica de cereale pe care o administra Înaintea colectivizării. Lupte pe care fiecare le duce cu propriul sine, Într-o
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
creștină este o milostenie religioasă. Esența sa este să redea și să o continue pe cea a Mântuitorului față de toți oamenii, în special față de credincioși. Fiu al lui Dumnezeu, credinciosul nu poate fi decât un milostiv, arătându-I Tatălui său adorarea și bunătatea sa. În Hristos, are sentimentele Mântuitorului și întruchipează modelul dragostei pe care o constituie viața lui Hristos Întrupat, Răstignit, Înălțat. Pătruns de Sfântul Duh, creștinul ia parte din plin și imediat la mila divină; aceasta-i conduce mintea
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
creștină este o milostenie religioasă. Esența sa este să redea și să o continue pe cea a Mântuitorului față de toți oamenii, în special față de credincioși. Fiu al lui Dumnezeu, credinciosul nu poate fi decât un milostiv, arătându-I Tatălui său adorarea și bunătatea sa. În Hristos, are sentimentele Mântuitorului și întruchipează modelul dragostei pe care o constituie viața lui Hristos Întrupat, Răstignit, Înălțat. Pătruns de Sfântul Duh, creștinul ia parte din plin și imediat la mila divină; aceasta-i conduce mintea
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
îmbrățișat de Neam în aură de: „mare patriot și cărturar român, scriitor, filosof al culturii, editor și publicist de elită, creatorul rețelei de publicații electronice Intermundus Media”. În comuniunea cu harul hristic, omul creștin își definește esență să ortodoxă slăvind: adorarea lui Dumnezeu, cinstirea pentru Înaintași cei Mari, recunoștiința Elitelor spiritual-religioase, flacăra comuniunii intru iubire, mireasma misiunii intru adevăr, vocația alegerii în lumina crezului și autoritatea conducerii de ați asumă jertfă, vrednicia și responsabilitatea intru zidirea Panteonului sacru al Neamului nostru
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
privește mărturisesc că personal nu l-am cunoscut pe Gabriel Artur Silvestri-Părintele meu spiritual în Taină vocației scrisului. În sihăstria mea din Cetatea lui Bucur, comunicăm în taină cu Dumnezeu, cu Neamul meu și cu poporul drept măritor creștin prin adorarea Mântuitorului, prin supravenerarea Maicii Domnului, prin aleasă venerarea a Sfinților și Martirilor, prin căutarea și cunoașterea Mărturisitorilor aflați în viață și prin ei, a celor urcați la ceruri, prin cinstirea Marilor înaintași de pe fiecare treaptă de misiune, vocație, jertfire și
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
ca obște și am existat ca fii ai acestei glii și ai împărăției lui Dumnezeu coborâtă pe pământ prin întrupare. De aceea, Crăciunul este cea mai veche sărbătoare. Înainte de întruparea Fiului, strămoșii noștri daci ajunseseră pe calea revelației naturale la adorarea Creatorului, la Părintele Cerului și al luminilor, la Acela care face legătura cu toată creatura și are grijă de urmași. Însuși Zamolxe era zeitate protectoare, după ce fusese rege, profet și mare preot, un „Crăciun“ al geto-dacilor. Venind lumina cea neapropiată
Agenda2003-51-03-gen1 () [Corola-journal/Journalistic/281849_a_283178]
-
frați întru Cristos, În acest An Euharistic vă îndemn în mod special la împlinirea poruncii bisericești de a asculta Sfânta Liturghie în duminici și sărbători, și chiar mai des; vă îndemn la primirea cât mai deasă a Sfintei Euharistii, la adorarea lui Isus Cristos prezent în Sfânta Euharistie pe altarele noastre. Harul Domnului Nostru Isus Cristos și dragostea lui Dumnezeu-Tatăl și împărtășirea Spiritului Sfânt să fie cu voi cu toți. Amin! Cu arhierești binecuvântări, † Alexandru Mesian, Episcop român unit, greco-catolic, al
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
Dumnezeu într-un mod schematic, profan obedient, restrictiv. Dintr-o atare eroare a apărut criza credinței în societatea contemporană. La un capăt al ei se se află mișcările extremiste, de stînga și de dreapta, care au uzurpat mesianismul religios în numele adorării unor concepte și au făgăduit un paradis tearestru, în numele unor aberante operații de chirurgie istorică. La celălalt capăt se găsesc practicile sectar-magice, care produc iluzia unei relații rapide, "practice" cu transcendentul, a unei mîntuiri pe bandă rulantă: În fond, divinitatea
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
cu duhuri!/ Nu vreau/ nu mă mai vrea/ nici o măsură/ mă scald vuind în vinul,/ supremei învieri -/ pe-arterele lui Iahve/ rupte-n mine/ de versul uraganic" (Văzduh). O terminologie turmentată notifică îndepărtarea de adorația mistică, în direcția contrară, a adorării de sine. Starea de grație trece într-o stare de voluptuoasă convulsie, de halucinare a cărnii pe ruinele templului renegat: Tot ce-a fost vreodată/ jubilație-n spații/ și apoteoză-n nupții de îngeri/ pînă-n suflarea/ din primul cuvînt/ e
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
în special muzica românească. Membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni din România (2006). Scrieri Izvoarele dorului, București, Ed. Cartea Românească, 2003; Împreună, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2004; Cum nu vii tu Țepeș Doamne, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2004; Rugăminți. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Adorare. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Destin. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Alexandrine. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Doinele paiaței. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Renaștere. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Mama. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Iubire Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2007, Armonii și vibrații, Târgoviște, Ed.
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
sunt o strună Care vibrează de-o mângâi! Atât doresc, să mă săruți, Să mă lipești duios de tine Apoi...să pleci și poți să uiți De n-ai simțit nimic din mine... Vreau să rămân cu insomnii În casa adorării zorilor Și necântate simfonii Să le murmur doar stelelor. Referință Bibliografică: Dorința - de Dragobete / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1516, Anul V, 24 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DE DRAGOBETE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382724_a_384053]
-
care „mângâie lin pe toți această iubire este nu numai un izvor Aici nuvela capătă caracter de basm. muritorii” că va fi iertat pentru de fericire personală, ci și o Fila a șaptea a cărții de astrologie rătăcirile lui, că adorarea iubitei reale creativitate, de nemurire, de geniu, devine pentru călugărul Dan o îi va readuce izvorul fericirii și prefigurând „cununile de stele” din obsesie și din filele ei, ca dintr-o cutie creativității, al „geniului”: „Așa-i că cerurile nemuritorului
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
bărbat. După numai două ore soțul era beat, ar fi dansat, era un vals, se vedea dansând, plutind pe valurile muzici, ținută-n brațe de tânărul locotenent care, toată seara a fost cu ochii pe ea. Îi făcea plăcere acea adorare nevinovată, ar fi vrut să fie cu el și nu cu ursul care-și bălăbănea capul greu de băutură, își strâmba buzele și gesticula din vârful degetelor încercând să spună un cuvânt. Nici un sunet nu ieșea, din gâtlejul care înghițise
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
Taină a Euharistiei, proiectându-ne, totodată, în nelimitat și etern, în sensul eshatologic al devenirii noastre, în mod deosebit. Faptul că o trăsătură specifică a cultului ortodox este universalismul sau pancosmismul său, că firea neînsuflețită este asociată la cultul de adorare adus Creatorului a toată zidirea a marcat profund demonstrațiile Domnului Mihail Diaconescu despre frumusețea naturii și despre locul omului în cadrul acesteia. În strânsă raportare și relație cu antropologia creștină ortodoxă se află demonstrațiile domnului Mihail Diaconescu despre frumusețea omului, a
Semnal editorial şi Publicistic: Mihail Diaconescu – Prelegeri de estetica Ortodoxiei, ediţia a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2009 … [Corola-blog/BlogPost/94084_a_95376]
-
Gândul dor îmi face silă, Zilele sunt grea povară Zeii reci n-au nici o milă. Îmi doresc să fiu mai tandru Cu a inimii năvală, Să visez umil sau mândru La o dragoste banală. Să doresc modeste mostre De sublimă adorare, Să mă fac punte și luntre Ca să n-ajung o nonvaloare. Să strivesc pierdut în mine Negru gând de supărare, Dar să nu-mi fie rușine Când și sufletul mă doare. Aș vrea să fiu uitat în vise Fără dorință
MEA CULPA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377169_a_378498]
-
același timp, nu e cazul să fie comentat - pentru cei care-l înțeleg, comentariul sună ca o profanare, pentru cei care nu-l înțeleg, oricum e inutil: "E iarăși toamnă, iasomia / cea albă și pătrunzătoare - / îndată ce-o atingi, în adorare / îți intră în piele, în suflet ca-ntr-un tron, / împărătesc / și-alege iar domnia. // Sînt apele în tremurare / de frunze atinse / stinse astre / din ceruri cad iar pe pămînt / ca petecele dintr-un sfînt vestmînt). E mîna mea moale
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
pământul bun și negru,/ pământ proaspăt în care dormiră toți ai mei,/ pământ tânăr în care mi-i tânără chemarea,/ pământul unde-n urmă vreau să adorm și eu.”// (Femeie luminoasă) Poemele au ceva din implorarea prin rugăciune și din adorarea prin plecăciune, într-un amestec de iubire profană și iubire sacră, de înălțare și umilință: „Dacă mi-ai da surâsul ca un pelin amar,/ ai birui pământul din celălalt cântar,/ te-aș curăța de blastăm ca pe-un oțel de
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
Ieremia în primul rând. (Și ecouri în timp obsesia pansexualismului universal la Siegmund Freud, Sodoma și Gomora lui Marcel Proust, mărturia licențioasă, într-o frază unică pe zeci de pagini, la sfârșitul cărții Ulise a lui James Joyce ș.a.). Iar adorarea lui Iahve, zeu exclusiv al unui singur popor, va culmina cu răstignirea lui Iisus, cel care avea să proclame iubirea universală, replică la otrăvirea de către Greci a lui Socrate, cel ce instaurase rațiunea universală. Simbolul imposibilității de a evita jertfirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Iubirea de sine provine din stima de sine și reprezintă prețuirea pe care fiecare și-o acordă, în funcție de diverse criterii personale. Iubirea de sine poate fi privită ca o virtute, în anumite condiții, dar și ca un viciu, atunci când devine adorare de sine. În foarte multe cazuri și, în mod eronat, iubirea de sine, ca virtute teologică, este confundată cu egoismul sau egocentrismul. Cel care se iubește pe sine, se respectă pe sine, își respectă semenii, își iubește semenii și, prin
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
sine este temeiul iubirii aproapelui: “Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22, 39). Însă atunci când iubirea de sine depășește iubirea de Dumnezeu, se încalcă porunca I a Decalogului și, din virtute, devine un păcat greu. Devine adorare de sine, egoism. Atunci când egoismul se manifestă în ceea ce privește poziționarea față de semeni, vorbim de egocentrism. Contrară iubirii de sine este ura de sine, alt păcat greu care are la bază frustrări acumulate de-a lungul timpului, datorate unor experiențe de viață
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]