59 matches
-
și răzători, albume somptuoase, cărțulii fanate, pandantive, scobitori, coliere, supozitoare, acvarii cu minuscule broaște țestoase, demachiante, rochii, ginși, cotoare, coji. În mijlocul acestui univers, într-un fotoliu moale, moale, ea, marea cadînă, frumoasa, trăgînd botos din țigară, urmărind cu ochi leneși, adumbriți, volutele fumului: alte și alte gînduri de punere în scenă. Juxtapus. Înainte de-a păși în încăperea de ultimă reclamă, printre obiectele supuse de designerul homopedant unei ordini maniacale, întîmpinat hipnotic de șarmanta midinetă, sînt rugat, fără umbră de umor
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
miresme de flori,/ Cu cerul încărcat de stele,/ Cu lumină de lună,/ În plină tăcere” (Dorință). Ana nu-i poetă morbidă, dar cam toate-i sunt întunecate: „Prezentul e trist și întunecat/ Ca ziua neguroasă de toamnă,/ Viitorul e brumă adumbrită,/ Fără ieșiri și fără adîncimi;/ Iar trecutul, fără întoarcere” etc. (Toamna vieții). Nu-i de mirare că atunci cînd face peisaje meditative despre viață îi ies sumbre și funebre: „Gîndurile grele ca piatra, apasă,/ Sufletul meu ca sicriul e ros
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
finală de-a dreptul năucitoare, scurtă și cuprinzătoare, apodictitcă, așezată drept în mijlocul paginii: "Dumnezeu cu visul/ și omul cu scrisul." Tot felul de influențe se pot descoperi în poemele Sandrei Mihaly, numai că satisfacția de a le descoperi e repede "adumbrită" de senzația de caricatură fără conștiința actului caricării. Un poem începe cu motivul urnei lui Keats autohtonizate în "ulcior ars și blînd" pentru a se deșira apoi în versuri scurte, sacadate, fără sens, fără imagine, cu o sintaxă răsucită care
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
spectatorii să râdă cu ei, să fie tensionați alături de ei, să plângă alături de ei. Uneori rafinamentul interpretării lor merge până acolo încât un simplu gest, o grimasă în colțul gurii, o ridicare din umeri, o privire care din normală devine adumbrită pot schimba întreaga idee. Din acest punct de vedere jocul lor reușește să scoată la iveală și alte trăsături ale personajelor, așa cum nu le vede sau nu le sesizează cititorul atunci când parcurge paginile cărții. Ideea decorurilor Cristinei Ciucu este simplă
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
Și dacă vor mai trece prin părul tău dovezi... XXVII. EI VIN PLECÂND..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015. Se coace grâul pe sub amintiri, se face fum țărâna din copite Sub trestii albe, mame adumbrite și tați de lut - sub trandafiri. Și-atâta dor e-n ziduri, că te miri cum mai e loc în aer să nu doară Pe masa lor - doar un adânc de ceară și pașii nimănui sub tei subțiri... Tăcând frumos
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
-și seama cât de nesuferită și de neînțeles este viața, căci ajunsese să facă mereu exact aceleași fapte mărunte, împlinite cu regularitatea acelor de ceasornic. Și așa, cu timpul, se preschimbase într-alt om, unul de o placiditate ursuză și adumbrită numai de gânduri sumbre, fiindcă acel ideal de femeie și de viață, demult plăsmuit în ființa sa, i se topea acum încet, dar sigur. Dureros de sigur! La o vreme, i s-a întâmplat să rămână văduv. A fost singurul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
am pierdut - pentru o clipă - din vedere faptul că dumneavoastră nu admiteți Într-o frază decât semnele de punctuație și nu „găuri negre” În hăul cărora se pierde adevărul... La auzul acestei fraze, profesorul s-a oprit, și, cu ochi adumbrit, a recitat: „Căci unde ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă În zadar Din goluri a se naște”. Gruia a fost surprins... „Uite cât de repede a găsit profesorul În <Luceafărulă lui Eminescu reflectarea celor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
E 56 Rareș Tiron nesuferită și de neînțeles este viața, căci ajunsese să facă mereu exact aceleași fapte mărunte, împlinite cu regularitatea acelor de ceasornic. Și așa, cu timpul, se preschimbase într-alt om, unul de o placiditate ursuză și adumbrită numai de gânduri sumbre, fiindcă acel ideal de femeie și de viață, demult plăsmuit în ființa sa, i se topea acum încet, dar sigur. Dureros de sigur! La o vreme, i s-a întâmplat să rămână văduv. A fost singurul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
exclude unele articole „pe linie”, chiar și în anii în care acestea nu mai erau obligatorii. Una peste alta, ca și poezia, publicistica lasă impresia unui Arghezi care trăiește o a doua tinerețe, întunecată doar de amintitele articole encomiastice, și adumbrită uneori de apariția, între subiecte, a celor ce țin de memorialistică, semn indubitabil al senectuții. Calitativ, însă, volumul de față ne oferă dovezi incontestabile pentru o analiză rece, nesentimentală, a adevăratelor raporturi dintre poet și regimul comunist. În primul rând
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
substanță confesivă: „tot ce făurim în neistovite reîntoarceri // e doar o încercare de tămăduire / a unui abis / de rană // dinspre zbor, să fie, aceste întinderi / doar escala // lepădării noastre de umbre // despovărare de stîrv a inimii // dinspre un miez nicicînd adumbrit? // doamne, între sămînța arborelui / și sămînța din fructul lui / cercul se închide" (și-o clipă, într-adevăr). E oarecum o situație-limită a expresiei poetice, dezgolită de artificii, redusă la o vibrație dolorică. Printr-o reacție, am zice instinctivă, a spiritului
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
eu, l-aș da foc și aș răsădii păduri de busuioc, iar lacrimile le-aș preface-n fluturi. Ispitei i-aș face altar de ruguri, și-aș cumpăra și vinde în talcioc, păcate multe adunate ad-hoc, le-aș tăinui în adumbrite gânduri. Eu, mestecenii i-aș ciopli în condei cu ei aș scrie poeme și scrisori, muiate în lacrimi din ochi de femei .... Inimilor cernite le-aș da culori, iar focul urii l-aș stinge în nedei, și durerii i-aș
ILUZII de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384358_a_385687]
-
vertebrate Ostenite-n lupte crunte pe metereze de cenușă Ancorate-n lanțuri hâde din galere scufundate Sunt uitate-n băi de sânge scoase radical pe tușă. Vreasc în suflete murdare de ucigătoare fițe Stă la pândă pe la colțuri și firide adumbrite Pline de matroane mâțe, pești golași și chiar fetițe Fețe hâde nămolite în curvisme golănite. E o junglă repudiată de eonice ființe - zei parșivi Ce din eternitate trag hulpavi, mitici și masoni În astralul cel mai rece fiind pe veci
O GALACTICĂ APOCALIPSĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383957_a_385286]
-
eu și altcineva în același timp. Cea pe care o văd e tânără și străină, cea pe care o simt e temporară. Rugăciunea mea e fără nici un Dumnezeu. Mai degrabă omenească. I-o spun în fiecare seară: Oglindă, oglinjoara mea adumbrită, nu-mi arăta chipul, căci e umilitor cum cresc. Doctorul Egon m-a dus personal și m-a predat unui medic tânăr. E specialist, mi-a spus el. Acesta e marele lui avantaj. O să văd că-i place ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
n a tale lacrimi plange-a mea ființă, deși doar eu îmi înțeleg durerea; lacrimi de groază, lacrimi de credină, planse-n mândrie, planse-n umilință, poate amare..., poate dulci că mierea. Sclipim că aștrii în senine seri, lucind sau adumbriți, pieriți sau vii; cântam și astăzi, cum cântam și ieri - acum statornici, mâine efemeri - a Cerului slăvite armonii. TO THE DEVIL It is almost midday and the world is going to the devil. What with kidnappings, executions, drone attacks, media
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
grea ca plumbul. Individul acela voinic, vikingul care se ținea în picioare la prora bărcii navigând bezmetică, omul dezmembrat sub ochii mei, de i-au strâns însoțitorii părțile corpului risipite în apă, fusese frate-său!... Cucaras tăcuse brusc, cu fața adumbrită, parcă retrăind și mai intens momentele acelea de coșmar. Medeea, am șoptit eu atunci, frapat de coincidențe, numele pomenit deja în ziua aceea în discuția avută cu bătrânul căpitan, barbara prințesă din Caucaz, care și-a ucis fratele încercând să
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
se-oglindească-n mare Și când copiii mai dormeau în fașă Tu ai călcat pe roua dimineții Și fraged trup ți l-ai purtat trufașă ... Când tu râdeai se lumina o cale A zeci pâraie ce limpezi se-oglindeau în ochii-ți adumbriți de gene Și-n mers săltat ce multe și-l doreau ... Și-ascult cum picuri mici răzbesc Din înălțimea plumburie și cad Pe ramuri ce dezgolite se-oglindesc În geamuri triste și-a mea melancolie ... Și nu pot să-mi
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
-n taina fiecărui anotimp. Iarna este motiv de întristare pentru sufletu-i golit de “priviri”: „ voi migra din nou în peștera ascetă // unde visurile hibernează // și clipele ning doar zăpezi gri // doar zăpezi gri”( migrație). Toamna este asemenea unei oglinzi adumbrite ( mult prea des) de susceptibilitate și tristețe. Peisajul este prezentat în culori șterse, lipsite de luminozitate. Stări străvezii, învăluite de tonuri pale... sunt redate într-un registru gingaș-impresionist, cu variate disponibilități sugestive. Cei mulți ( așa cum scrie poetul) sunt indiferenți la
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Când a-nghețat lumina-n lumânare Iar în clepsidră timpul s-a oprit, Verdictu-i dat: N-au drept la amânare, Ceata de îngeri cerul a-nflorit. În pâcla fumegândă, viața n-are Atâta loc de moarte adumbrit... Că a-nghețat lumina-n lumânare, Iar în clepsidră timpul s-a oprit. Se-adună suflete la închinare In cer și pe pământul înnegrit, Se roagă chiar și toamna-n calendare, Indură-Te, azi, Doamne - răstignit, Dezgheață-ne lumina-n lumânare
ÎNDURĂ-TE, DOAMNE! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353292_a_354621]
-
permanentă „deșire and passion for beauty/ still dominates the scene of the semi-desperate souls” - Jewelish Feelings. Toate aceste elemente creează o atmosferă caldă și calmă, intimă, plăcută și îmbietoare, în care lumina plăcută sau diafana, directă sau irizata, puternică sau adumbrita, predispune la iubire. Dacă este să ne întoarcem iarăși la rigorile picturii impresioniste, vom constata că personajele sunt bine definite dar ușor estompate. La fel se întâmplă și cu volumul Love Survives, în care ele pot fi amorfe (voci de
MESUT ŞENOL – DRAGOSTEA SUPRAVIEŢUIEŞTE / LOVE SURVIVES de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344633_a_345962]
-
București-2002, p. 13) Sfântul Grigorie de Nyssa ne dă un semn vestitor, premonitoriu, izvorât din nimbul miracolului, oprindu-se tot la momentul Celei de-a doua Faceri, cel al Nașterii, al Întrupării Domnului, zămislit peste tărâmul mirabil al Fecioarei Maria, adumbrit doar de lumina Duhului Sfânt: „Fiindcă neamul omenesc nu era cu putință altfel să fie izbăvit de atâtea rele, Marele Împărat al nepătimirii a schimbat propria Lui slavă cu viața noastră. Și așa, curăția întră în mizeria noastră, dar mizeria
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
abis opac de sticlă trans.lucidă și nici nirvana fără conținut de fum ci întuneric de lumină pură care la Tine sunt tot una... Pe.trecere cu pași de melc senin dincolo de poarta inimii cătare trecând de vama de imagini adumbrită amăgire și lepădând cel pathos ce vine din visare ultimul simț al firii se ofilește fără vlagă iar din vederea oarbă răsare orizont... Taborul ca lumina din Soarele cel veșnic topește lumânarea ce vine din orb gând când totul se
POEM HIERATIC XXXIV-TĂRÂMUL LÀ.CRINILOR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381230_a_382559]
-
în banale hărți traiectul tău de ființă eliptică planetă nu e să zaci în carne ca în uitate părți să te ridici prin lacrimi genunchii ne.muririi și să clădești în sine arhitecturi de nopți Cămașa vieții peste tine e adumbrită sfântă din Cel ce reclădește lumina din porunci e noima ce-o să fie în fiece ființă ca un adânc de taină de-Acum și de Atunci... Foto tehnica - Art Colaj Media - realizat de autor din imagini combinate artistic - sursa Internet
POEM HIERATIC LVII-MIRESME DE ARH.IDEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381232_a_382561]
-
de moarte. Cât le detest !" (Edgar Allan Poe) Ninge mărunt, ninge subțire, ninge mizer peste țara în care multă lume doarme. Morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și își culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri lunecoase și umede. Ninge tacit, ninge cu fulgi din lacrimi, ninge sărat peste țara în care până și materia visează. Ninge urât, ninge politic, ninge haotic peste sentimente aflate sub tălpi murdare și uitate
ŢARA ÎN CARE MULTĂ LUME DOARME (SAU CUM NU SE POT TREZI DINTR-UN COŞMAR ROMÂNII DE BUNĂ CREDINŢĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381418_a_382747]
-
de moarte. Cât le detest !" (Edgar Allan Poe) Ninge mărunt, ninge subțire, ninge mizer peste țara în care multă lume doarme. Morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și își culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri lunecoase și umede. Ninge tacit, ninge cu fulgi din lacrimi, ninge sărat peste țara în care ... Citește mai mult MOTTO:"Somnul - acele infime crâmpeie de moarte. Cât le detest !"(Edgar Allan Poe)Ninge mărunt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
Citește mai mult MOTTO:"Somnul - acele infime crâmpeie de moarte. Cât le detest !"(Edgar Allan Poe)Ninge mărunt,ninge subțire,ninge mizerpeste țara în caremultă lume doarme.Morpheus titanulse prelinge ușorpeste durerile adormițilorși își culbutădeșertăciunile încoșmaruri efemere,devenind el însușivisul adumbrit al celorsomnambuli cățărațipe acoperișuri lunecoaseși umede.Ninge tacit,ninge cu fulgi din lacrimi,ninge săratpeste țara în care... III. IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC), de Liviu Pirtac , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]