50 matches
-
majoră egală cu 42,2429286 u.a. și de o excentricitate de 0,1029692, înclinată cu 23,93490° în raport cu ecliptica. Acest obiect ceresc parcurge orbita în circa 275 de ani. Periheliul său îl aduce la circa de unități astronomice, iar afeliul îl depărtează la circa u.a. de Soare. Este un cubewano. Salacia este un potențial candidat la statutul de planetă pitică. Salacia posedă un satelit natural denumit Actaea, care orbitează în 5,49380 ± 0,00016 de zile la 5619 ± 87
120347 Salacia () [Corola-website/Science/334609_a_335938]
-
W1 (Blanpain), este o cometă cu perioadă scurtă, care a fost descoperită de astronomul francez Jean-Jacques Blanpain la 28 noiembrie 1819, la observatorul astronomic din Marsilia. Semiaxa majoră a cometei este de 3,048 UA, periheliul la 0,961 UA, afeliul la 5,135 UA; cometa are perioada orbitală de 5,32 ani, înclinarea orbitală față de ecliptică este de 5,900°, iar excentricitatea este de 0,68468. Următoarele treceri la periheliu sunt prevăzute la 28 august 2014, iar apoi la 20
289P/Blanpain () [Corola-website/Science/332685_a_334014]
-
dintre poemele sale ("Nostalgie", "Chemare", "Tristețe", "Reverie", "Visare" etc.).” (Răzvan Codrescu, "Un interbelic uitat: Ilariu Dobridor", Blogurile ROST, nr. 34, decembrie 2005). De asemenea, evocări sugestive la Ion Negreț-Dobridor, "Mitul lui Chiron" (Ed. Aramis,București, 2001) și "Catastrofa Pedagogică" (Ed. Afeliu, București, 1995). Frumusețea tainică a cătunului este însă surprinsă magistral de Ilariu Dobridor în volumul de versuri "Vocile singurătății" (București, 1937). "Istoria românilor", vol. I, Cap. ˝Dacoromanii apoi românii în timpul migrațiilor˝, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1976, 177-188; D. Macrea
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
I, Ed. Saeculum, București, 2005. Sitech, Craiova, 2004. Ion C. Vlăduț, "Dobridor: Istorie și continuitate", Ed. Alma, Craiova, 2004; Gheorghe Bulgăr și Gheorghe Constantinescu Dobridor, "Dictionar de arhaisme și regionalisme", vol. I, Ed. Saeculum, 2005; Ion Negreț-Dobridor, "Catastrofa pedagogică", Ed. Afeliu, București, 1995. "Monografia satului Castranova", Ed. Sitech, Craiova, 2007; Gh. Popilian, Ceramica romană din Oltenia, Craiova, 1976; D. Tudor, "Oltenia romană", București, 1978 ș.a. citată, 33-130. Dunăre, pe care le moșteneau încă din vremea voievozilor Mircea cel Bătrân și Dan
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
pe orbită în jurul lui Jupiter este definit de sfera lui Hill a lui Jupiter (sau sfera lui Roche). Când cometa a trecut în proximitatea lui Jupiter la sfârșitul anilor 1960 sau la începutul anilor 1970, ea s-a găsit aproape de afeliul său și s-a situat atunci ușor în sfera lui Hill a lui Jupiter. Marea forță de gravitație a lui Jupiter a condus cometa spre planetă. Din cauza foarte slabei sale deplasări în raport cu Jupiter, cometa s-a îndreptat direct spre planetă
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
interior” (în engleză: "«inner Oort cloud object»"), situat pe discul plasat între Centura Kuiper și partea sferică a norului. Oamenii de știință știau că mai multe comete au venit din aceeași regiune ca acest nor ipotetic de comete, cu un afeliu mai mare de 1.000 ua, provenind dintr-o zonă mai îndepărtată decât Centura Kuiper, dar mai mică de ua, prin urmare prea aproape de sistemul intern pentru a face parte din Norul lui Oort. Unele comete celebre ating distanțe atât
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
comete celebre ating distanțe atât de îndepărtate încât ele pot fi candidate serioase la titlul de corpuri din Norul lui Hills. Cometa Lovejoy, descoperită în emisfera sudică, la 15 martie 2007, de astronomul australian Terry Lovejoy, de exemplu, atinge, la afeliu, o distanță de ua. Cometa Hyakutake descoperită în 1996, de către un astronom amator japonez, Yuji Hyakutake, e îndepărtează până la ua de Soare. Cometa Machholz, descoperită la 27 august 2004 de astronomul amator Donald Edward Machholz, merge încă mai departe, până la
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
care îl aduce la fiecare de ani la doar 75 u.a. de Soare, la trecerea sa la periheliu (următoarea trecere va avea loc în anul 2076), și-l conduce la peste 987 u.a., în punctul cel mai îndepărtat (afeliu). Contrar cometelor, acest corp nu a fost descoperit în timpul trecerii sale în Sistemul intern. Cu un diametru mai mare decât acela al planetei pitice Ceres, Sedna este și mai mare decât cometele obișnuite. Dar Sedna nu poate fi considerat ca
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
pitică. este un plutino, închis într-o rezonanță 2:3 cu Neptun, adică pentru fiecare 2 revoluții în jurul Soarelui, Neptun face 3. Este o dinamică asemănătoare cu cea a lui Pluto, în opoziție față de acesta. Când Orcus se află la afeliu, Pluto e la periheliu, și invers. Nu doar atât, afeliul orbitei lui Orcus este aproape opus de cel al lui Pluto, iar înclinațiile și excentricitățile sunt similare. Datorită acestor contraste și datorită satelitului mare - Vanth - Orcus a mai fost denumit
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
cu Neptun, adică pentru fiecare 2 revoluții în jurul Soarelui, Neptun face 3. Este o dinamică asemănătoare cu cea a lui Pluto, în opoziție față de acesta. Când Orcus se află la afeliu, Pluto e la periheliu, și invers. Nu doar atât, afeliul orbitei lui Orcus este aproape opus de cel al lui Pluto, iar înclinațiile și excentricitățile sunt similare. Datorită acestor contraste și datorită satelitului mare - Vanth - Orcus a mai fost denumit anti-Plutonul. Acest fapt a cântărit în alegerea unui nume pentru
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
de peste 60 de grade). Într-o perioadă de 14mii de ani Orcus rămâne la o distanță mai mare de 18 u.a. de Neptun. Orcus este momentan la mai mult de 48 u.a. de Soare și va ajunge la afeliu în 2019. Simulări realizate de Deep Ecliptic Survey (DES) arată că în următorii 10 milioane de ani Orcus poate ajunge la un periheliu de minim 27,8 u.a. Nu se cunoaște perioada de rotație a lui Orcus. Studii fotometrice
Orcus () [Corola-website/Science/334577_a_335906]
-
și Neptun. Atâta timp cât Jupiter și Saturn nu sunt în rezonanță orbitală, configurația este într-o stare relativ staționară. În momentul trecerii în rezonanță 2:1 a lui Saturn, acesta a primit o excentricitate orbitală importantă, permițându-i să atingă la afeliul orbitei sale regiuni îndepărtate ale Sistemului Solar. Devine susceptibil să interacționeze cu Uranus și Neptun, care se găsesc foarte perturbați. Îndeosebi Neptun cunoaște o foarte bruscă variație a razei sale orbitale (variație explicată prin Modelul de la Nisa), aceasta nu numai
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
este o posibilă planetă pitică din Sistemul Solar. Se pare că este cel mai îndepărtat obiect de Soare cunoscut din Sistemul Solar. Când este la periheliu, se află la o distanță de 72 unități astronomice. La afeliu, Sedna este la 532 unități astronomice depărtare de Soare. Acest obiect transneptunian face o rotație în jurul Soarelui o dată la de ani și este ultima planetă pitică descoperită (în 2003) după Ceres (1801), Pluton (1929), Eris (2003), Haumea (2004) și Makemake
Sedna () [Corola-website/Science/316078_a_317407]
-
cunoscute din Sistemul Solar, cu excepția câtorva comete. Aceste valori corespund celei mai bune soluții prin metoda ajustării curbei, întrucât, pentru moment, Sedna nu a fost observată decât pe o parte foarte restrânsă a orbitei sale. Orbita sa este extrem de eliptică, afeliul său fiind estimat la , iar periheliul său la . În momentul descoperirii sale, Sedna era situată la o distanță de de Soare și se apropia de periheliu: era atunci obiectul cel mai îndepărtat din Sistemul nostru Solar observat vreodată. Aceeași campanie
Sedna () [Corola-website/Science/316078_a_317407]
-
Orbita sa este înclinată ușor, cu aproape 12°, față de ecliptică, dar are o excentricitate foarte mare, mai mare chiar decât Pluto. Această excentricitate îl aduce pe Juno mai aproape de Soare la periheliu decât ajunge Vesta și mult mai departe la afeliu decât ajunge Ceres. Juno a fost apreciat ca având cea mai excentrică orbită dintre toate corpurile necunoscute până când, în 1854, a fost descoperit asteroidul 33 Polyhymnia. Dintre asteroizii care au peste 200 km în diametru, numai 324 Bamberga are o
3 Juno () [Corola-website/Science/320715_a_322044]
-
în raport cu planul eclipticii. Sunt caracterizați de un fenomen al rezonanței orbitale cu Jupiter și realizează trei orbite în jurul Soarelui în timp ce Jupiter parcurge două. Pe de altă parte, membrii familiei Hilda se deplasează pe orbita lor eliptică în așa fel încât afeliul lor este întotdeauna opus celui al lui Jupiter în raport cu Soarele, sau cu 60° în avans sau în întârziere față de Jupiter pe o orbită mai mică decât orbita acestuia. În cursul a trei orbite succesive fiecare asteroid Hilda trece succesiv prin
Familia Hilda () [Corola-website/Science/335422_a_336751]
-
a parcurge distanța de 30 de miliarde de kilometri care o separă de Terra, pentru un survol în 2085. Însă dacă planeta a cărei revoluție este între și de ani, este la punctul său cel mai îndepărtat de Soare, la afeliu, sonda nu va putea să o survoleze decât după 343 de ani. Perioada sa de revoluție ar fi cuprinsă între zece mii și douăzeci de mii de ani, planeta fiind situată între 30 și 180 de miliarde de kilometri de Soare
A noua planetă () [Corola-website/Science/335456_a_336785]
-
în luna noiembrie la fiecare 7, 13 sau 33 de ani. Ultimele tranzituri ale lui Mercur datează din 2003 și 2006. Următoarele se vor produce la 9 mai 2016 și în noiembrie 2019. În timpul tranzitului din mai, Mercur este aproape de afeliu și are un diametru unghiular de 12 secunde de arc, în timp la un tranzit din noiembrie, planeta este aproape de periheliu și atunci diametrul unghiular este de 10 secunde de arc. Prima observație a unui tranzit al lui Mercur datează
Tranzitul lui Mercur () [Corola-website/Science/332965_a_334294]
-
este linia apsidelor. Pentru anumite obiecte astronomice există denumiri specifice pentru "periapsis" și "apoapsis", formate din prefixul peri-, respectiv apo- și următoarele sufixe: Cei mai utilizați termeni sunt perigeu si apogeu, care se referă la orbitele din jurul Pământului și respectiv "afeliu" (punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita unei planete, a unei comete etc.) și "periheliu" (punctul în care o planetă sau o cometă, aflate în mișcare în jurul Soarelui, se găsesc cel mai aproape de acesta), care se referă la orbitele
Orbită (astronomie) () [Corola-website/Science/304248_a_305577]
-
bazei unei forme de relief negative (vale, lac, mare etc.) față de un plan superior de referință (nivelul mării, nivelul unui podiș ș.a.); cea mai mare adâncime de pe glob este de 11.022 m înregistrată în Groapa Marianelor din vestul Oceanului Pacific. AFELIU punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita unei planete. AFLUENT curs de apă ce se varsă în altul mai important, punctul de joncțiune numindu-se confluență; exemple: Prutul și Siretul sunt afluenți ai Dunării. AGENȚI GEOMORFOLOGICI forțele tectonice, fizice
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
sistemice, înregistrînd puncte de "culminație"/maxim și de "declin"/minim față de poziția celorlalte corpuri cerești care se află în proximitate. În astronomie se vorbește astfel de puncte de apogeu și perigeu (în cazul corpurilor care se învîrt în jurul Pămîntului); de afeliu și periheliu (în cazul corpurilor care se rotesc în jurul Soarelui); de apogalactică și perigalactică (în cazul stelelor ce gravitează în jurul Caii Lactee). Primul concept din pereche (cu prefix apo= gr. "departe", "de la"; în cuvinte științifice: "detașat") indică întotdeauna îndepărtarea, iar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
jur/în jurul", "împrejur[ul]") apropierea de corpul respectiv (Pămînt, Soare, stea). Spunem astfel că Luna este la "apogeu" cînd se află cel mai departe de Pămînt, si la "perigeu" cînd se află cel mai aproape. Spunem că Pămîntul este la afeliu cînd se află cel mai departe de Soare, si la periheliu cînd se află cel mai aproape. O stea este la apogalactică atunci cînd se află cel mai departe de centrul Caii Lactee, si la perigalactică atunci cînd se află
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
atunci cînd se află cel mai aproape. Termenul apogeu apare în astronomia lui Ptolemeu conform căreia Pămîntul era centrul universului (Soarele la apogeu semnifică astfel punctul în care Soarele era la cea mai mare distanță de Pămînt; ceea ce acum numim afeliu, pentru că știm că nu Soarele se rotește în jurul Pămîntului, ci vice-versa). Cuvîntul "apogee" (gr. apogaion, apogeion = "detașat de Pămînt") în engleză este atestat din 1594, cu sensul: punctul de pe orbita Lunii, etc, la care corpul respectiv este la cea mai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
solstițiul de iarnă [fiind opus termenului apogeu; este atestat din 1670 cu sensul figurativ "punctul cel mai jos" sau "punctul cel mai apropiat"]. "Traiectoria mai joasă" invocată de Blake sugerează astfel că este vorba de perioada de iarnă. Cuvîntul "aphelion" (afeliu) în engleză este atestat ca termen astronomic din 1656 (a fost inventat de Kepler după modelul grecescului apogaion apogeu: apo + helios). Cuvîntul "perihelion" (periheliu) în engleză este atestat ca termen astronomic din 1666; este atestat din 1804 cu sensul figurat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
suprapun cu centrul cercului O. Dacă Soarele este în focarul F', atunci punctul P' se numește periheliu (punct în care o planetă, aflată în mișcare în jurul Soarelui se găsește cel mai aproape de aceasta), planeta are viteză maximă și punctul P - afeliu, unde planeta are viteză minimă; distanța dintre soare și planetă se numește rază vectoare. Distanța mijlocie Soare planetă, a, este semisuma distanțelor de la Soare la periheliu (SP) și la afeliu (SP1): 2 1SPSPa += Dacă Soarele se află în focar, atunci
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]