31 matches
-
gândi vreodată ca dragostea de viață S-o-nchid într-un sonet, ca omu-n patru scânduri. Când ura și minciuna le văd, îmi vine greață, Mă chinui zi de zi cu ale mele gânduri. Aș vrea, meschine lucruri, în negrele afunduri Să le arunc. Și vesel să ies din deasa ceață. Aș vrea, atunci, iubirea să-mi lumineze gândul, Să trec cântând prin viață și-n mână cu o floare, Să-mi aflu-n lume rostul și printre oameni rândul, Să
SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1427375344.html [Corola-blog/BlogPost/357784_a_359113]
-
guru, un yoghin, o întrupare a zeului Triton care trăiește pe baltă dintotdeauna și care nu se hrănește decât cu tutun și rachiu dar știe totul despre întinderea de apă lângă care viețuiește și mai ales ce se întâmplă în afunduri. Este personajul, singurul, care îi dă de veste pescarului unde, când și cum trebuie să arunce momeala ca să prindă destul pește încât să nu râdă copii de el. Lucru greu, chiar imposibil, dacă nu ești consiliat de un maestru desăvârșit
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1436864256.html [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
groapa din cer. în singurătatea fumurie imensă. între părți un lan de iarbă pe care pășteau cocori. văzu poate având ochi în plus. cum moartea e foarte lungă. * cum dispărea o vorbire. își înfășura capul în cârpe și cobora în afunduri, cu o lampă. în muntele nisipos. ca să așeze roatele de la car. călcă în pământul blând. și-l dureau picioarele. venind peste el pământ ca negura. și răsărind din el frunze cu tot ascunsul lor. a întins mâna după paharul aflat
MUNTELE VIU by Paul Aretzu [Corola-website/Imaginative/5328_a_6653]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > MUSTRARE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mustrare Din ce afunduri clipele uitate Vin astăzi cu mustrarea să mă certe Din scorburi, văgăuni întunecate, Sfielnice și cu mișcări incerte? Cu tot noianul viselor ucise În alternarea clipelor trădate, Nepieritoare țesături de vise Pe orizonturi largi, nemăsurate. Mustrarea lor e însă călduroasă
MUSTRARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Mustrare.html [Corola-blog/BlogPost/358911_a_360240]
-
Cu tot noianul viselor ucise În alternarea clipelor trădate, Nepieritoare țesături de vise Pe orizonturi largi, nemăsurate. Mustrarea lor e însă călduroasă Cum le păstrează și le-aduce toate Din vreme-ndepărtată, neguroasă, Dar temătoare de uitare poate. Din ce afunduri clipele uitate Vin astăzi cu mustrarea să mă certe? Cu lacrima durerii sunt udate, Nicicând durerile nu sunt inerte. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Mustrare / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 332, Anul I, 28 noiembrie 2011. Drepturi
MUSTRARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Mustrare.html [Corola-blog/BlogPost/358911_a_360240]
-
la deplină maturitate de creație și de notorietate, făcea, prin 1932, o comparație între proza mai veche, de creație, care presupunea cantonarea pe “litoralul” vieții și cea modernă în care scriitorul devine un fel de scafandrier,care răscolește și analizează afundurile ființei umane. Camil Petrescu avea în vedere pe André Gide, iar Gib Mihăescu pe Dostoievski, ca modele de prozatori moderni, analitici. Fundalul epic al romanului “ Trenul iubirii” se bazează pe o palpitantă și romantică “love-story” având ca protagoniști pe autoarea
NOTE DE LECTURĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 by http://confluente.ro/Note_de_lectura_de_emil_istoc_al_florin_tene_1377923244.html [Corola-blog/BlogPost/366638_a_367967]
-
la deplină maturitate de creație și de notorietate, făcea, prin 1932, o comparație între proza mai veche, de creație, care presupunea cantonarea pe “litoralul” vieții și cea modernă în care scriitorul devine un fel de scafandrier,care răscolește și analizează afundurile ființei umane. Camil Petrescu avea în vedere pe André Gide, iar Gib Mihăescu pe Dostoievski, ca modele de prozatori moderni, analitici. Fundalul epic al romanului “ Trenul iubirii” se bazează pe o palpitantă și romantică “love-story” având ca protagoniști pe autoarea
NOTE DE LECTURĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 by http://confluente.ro/Note_de_lectura_de_emil_istoc_al_florin_tene_1377922602.html [Corola-blog/BlogPost/366639_a_367968]
-
lângă sudalmă de ciocan, front de lucru lângă front de lucru, abataj lângă abataj - o lume miriapodică și exactă, halucinantă și concretă, vie ca o durere de dragoste. Căci o mare dragoste înseamnă minerul și truda sa, în călătoria spre afunduri, pe rădăcinile pământului. Cercetarea și desprinderea filoanelor înmărmurite de milenii, ca niște stalactite uriașe - și trimiterea lor sub formă de cărbune pentru nevoile de la suprafață. Dragoste pentru unealtă, mai veche sau mai nouă: ciocanul de abataj și grinda de sprijin
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
pulsează în raza captivă din dragoste - așa cum minerul însuși înseamnă o lume într-un om. și el hălăduiește pe dedesubturile planetei, adunând comori pentru cei dragi, purtați simbolic în lămpașul ce-i luminează calea și nădejdea. Iar când iese din afunduri, când redevine om obișnuit, minerul nu uită, dacă e zi, să dea înapoi soarelui raza împrumutată. Dacă e noapte - și arborii în jur dorm, rezemați în flinte, ca niște ostași obosiți - minerul deschide lămpașul lăsând raza să urce, stea de
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
mult nu adăstă căci, În vijelie de smoală și pucioasă, iadul cel negru Raiu-l izgoni. Muza se stinse În colțul ei albastru și-n loc de mângâioase și tăcute vorbe, În aerul odăii prinseră a se-nvârti spurcate creaturi din afunduri și Împuțiciuni scăpate: dihănii și monștri cu gheare-ascuțite, noroi și strigoi, pricolici, vârcolaci, năluci, arătări, un zgripțor de sânge-nsetat; negre stoluri de-naripate reptile și rău, printre ele, un Încruntat vasilisc ce năzuia ca ucigașa-i privire s-o-nfigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ți-o imaginezi: ca o cocioabă, ca un palat, ca o casă cu multe etaje, ca un blocturn... Pe urmă imagoterapeutul Îți cere: „Du-te În subterana casei!” - și tu Începi să explorezi ce Îți imaginezi că se află În afundurile casei. În final, după un Întreg periplu, imagoterapeutul te previne: „Această casă e corelativul obiectiv al interiorității tale”. Astfel de corelative obiective duc mai departe fantasma - deci nu o explică, ci Încearcă să o elaboreze până la capătul ei. Cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
am procedat astfel, de ce am avut nevoie de acea coborâre preliminară până la cea mai veche amintire. Poate că era o pură verificare a felului cum funcționau mecanismele memoriei, a capacității lor de-a scoate la suprafață ceva depus în afundul afundurilor sufletești. Perfect anodine pentru oricare altul, acele trăiri, acele imagini îmi apar înconjurate de o aură. Unic depozitar al lor, încerc încă o dată să le evoc. Mă văd, așadar, în dimineața unei zile de vară, în locuința noastră din Constanța
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
-și pot aminti dacă simțul nostru de onestitate civică nu ne-a părăsit cu totul În vâltoarea unor alte lupte și sentimente ce ne animă azi, În libertate! -, domneau două tipuri de reflexe ce, o spuneam eu atunci, veneau din afundurile noastre istorice: complexul „drăguțului de Împărat”, cum l-am numit, gândindu-mă la naivitatea lui Horea, care credea că Împăratul de la Viena e străin de mașinațiile grofilor unguri, „complex” care a funcționat o bună bucată de vreme și sub Dej
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vedeau „cheia” misterului divinității ca aflându-se în dialectica Gândului uman! -, atunci, după „criptica” frază nietzscheniană, eforturile noastre de a descoperi misterele ce ne înconjoară nu trebuie căutate „în afară”, trimițând sonde și rachete costisitoare în spațiu cosmic, ci cercetând „afundurile” și „resorturile esențiale” care animă și „construiesc” individul, cu precădere acel individ care o afirmă mai sus, printr-un paradox ce nu va fi înțeles, adică acceptat, de mulți, că „omul poate fi, poate ajunge liber și dacă trăiește în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de mult părăsită, vag mâhnit în sufletul meu că n-am dat de craniul lui Yorick, câteodată realitatea e atât de seacă! Încă o piele culturală, câte or fi oare?! Și deodată un zbucium înfundat de departe se aude din afundurile muntelui, ca o vijelie hohotitoare și am senzația că stau în picioare pe un tren ce gonește cu viteză, amețitor, a încetat la fel de brusc precum a și început! Să fie izvorul ce curge la mănăstire?! Poate! Asta mi-a amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
asemenea posibile "definiții" ale ei62. Adevărul este că nimeni n-a reușit să-i identifice până acum esență în termeni de general asentiment, și nici nu pare probabil că aceasta aspirație să se realizeze vreodată. Proces inextricabil în ale cărui afunduri se ghicește o participare simultană a resurselor umane intelectuale și a celor emoționale într-o convergență de motive, intenții și cunoștințe 63, creația poetica a fost, de-a lungul istoriei începând de la concepția așa-zisei "nebunii divine" susținute de Platon
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
ca aceea care s-a întâmplat. Recunosc că sunt un zăpăcit, un mare zăpăcit. Însă nu un mincinos și nici unul care se joacă cu viața și oamenii ei. Nelli, aș vrea atât de mult să ajungi să mă cunoști până în afundurile mele! ș...ț P.S. 1 Cred că Tica n-a fost prea surprinsă de scrisoarea pe care a primit-o în locul tău. Știe cât sunt de îndrăgostit de domnișoara Nelli Filipescu. I-am făcut confidențe. Și mai știe cât de
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
a cuprins "basme ale aspirației sideral-edenice (înfățișând figuri, peisaje, simboluri ale lumii celeste)". Volumul al doilea, Frumoasa Lumii, conține "transfigurări fantastice ale lumii pământene, reale." Volumul al treilea, Inimă putredă, e alcătuit din "basme ale incursiunii în teritoriile infernale ale afundurilor subterane". Volumul al patrulea include Basme superstițios-religioase. Evident, clasificările nu sunt rigide, strict delimitate, cele trei lumi - celestă, pământeană și infernală - putând coexista în cursul aceleiași narațiuni. Clasificarea este determinată de semnificația dominantă. Volumele 5, 6 și 7 au amplificat
Basme fantastice românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8191_a_9516]
-
joase. V-aprindeți în clocot voi, zori de rubin, Voi torțe, voi facle, voi stele, Șuvoi de căldură, puhoi de lumini Reverse cîntările mele. Voinica vîlvoare a jarului vast Zvîcnească spre zarea senină, Iar voi pregătiți-mi un aprig contrast, Afunduri noptoase de mină. Inventarul nu se oprește decît în clipa cînd poetul adoarme: "Dar chiar și în vis îl petrece-n alai/ Un chiot de mîndre unelte/ Și-i dăruie-n cale un zîmbet bălai/ Frățînii cu suflete zvelte./ Și
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
ființei estetice se relevă a fi o captivitate, deci o sursă de suferințe. Melosul ei însoțește "scufundarea", catastrofă existențiala care se află în spatele oricărei strădanii estetice: "acum ei pregătesc o colivie pentru/ lacrima zeului/ acum ei pregătesc o celulă în afunduri/ pentru un sunet muzical/ căruia i-au amputat diezul// la o scurtă privire/ un zgomotos divorț al luminii/ la o scurtă privire/ măsurătorii întunericului au renunțat// inutil să-ncerci să-ndupleci o gheara/ imposibil să te opui unei delte de
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
poetului penetrează pânza elastică a timpului, ca în „păienjenișul stelelor” - unde vulturul „întristat, din înalturi, subțire ca fulgerul de sub el - se afundă în chingile cerului, în fântâna văzduhului - în marea aceasta de milenii secată. - Acolo își caută puii, acolo în afunduri de mare...munte de gânduri cu veacurilen spate, el se afundă în chingile tainei”. El nu spune că oamenii pe ostrov îmbătrânesc și mor. Ar fi banal și nu ar mai fi poezie. El scrie că ei se înnobilează ca
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
pătrunde în altul, la fel de ireal, tot așa trebuia acum să se lepede cu grijă de tot ceea ce aparținea lumii lui Pimen, pentru a nu contamina un spațiu cu microbul celuilalt. Universul lui Pimen era oricum foarte departe acum, ascuns în afundurile secrete și inoperante ale conștiinței, un tărâm imaginat sau necunoscut, inaccesibil sau doar foarte îndepărtat, care devine mai fascinant și chiar mai real decât cel care îți este la îndemână. Totuși, era hotărât să treacă dincolo de această vamă un obiect
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
valurile uscate de iarbă și praful gros ca o cenușă ce rămânea în urma lor. Îți trebuia nas nesimțitor ca de bursuc să adulmeci, prin duhoarea de stârvuri și mirosul înecăcios de praf, răsuflarea umedă a văilor și damful stătut al afundurilor dospind de săruri minerale, în liniștea azurie ridicată din răsuflarea bolborosită a bălților mustind de tăria sevelor ce emanau, în singurătatea speriată, întreaga mișcare și osândă a apocalipticei porniri de autodistrugere. Urcase și coborâse întreaga noapte ca să descopere locul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
obștești sub preșul onorabil al moralei, al culturii, al pioaselor și cuvioaselor îndemnuri spre sărăcie din vremurile medievale ale Sfântului Francesco din Assisi? Iacătă, merg agale gândind la asemenea probleme, stau la volanul Daciei mele oarecare și meditez la asemenea afunduri de umanitate și, pe lângă mine, e o fojgăială de autoturisme din astea de dincolo de punctele vamale, toate lucitoare, toate nichelate, toate sforăitoare și nici una, dar absolut nici una, nu ar sta, Doamne ferește, în spatele rulajului meu corect, în limitele de viteză legale
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
este scuza supremă a existenței. Așa îți pierzi de fericire mințile în Dumnezeu. Mâinile palide sânt un leagăn în care îți suspini viața. Femeile nu ni le-ntind decât ca să plângem în ele. Ceața e neurastenia aerului. Acele glasuri din afunduri, pentru care ți-ar trebui accentul unui Iov asasin... Ce înger nebun cerșește cu flașneta pe la o inimă fără porți? - Sau m-am dezlipit din suferința lui Dumnezeu? În fericirea și nefericirea în dragoste, cerul, de-ar fi de gheață
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]