201 matches
-
bă! Mă, oameni buni! O făcurăm! Să vezi și să nu crezi! Ca acum doi ani, la tine! Bă, Costică, fir-ar să fie! Și-a amintit el și s-a făcut, dintr-o dată, vânăt la față. - Huoo... ho... ho! Afurisitul! Ușurel cu tata! Lasă-l, mă, pe seama mea!, s-a repezit Costică după porcul speriat. În curte, a intrat, târându-și picioarele, Însă drept ca lumânarea, și moș Gogu, tatăl lui Gheorghe. Stătea cu baba lui, singuri, dezlipiți de sat
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
disprețul pe care-l manifesta nu-l împiedica să trăiască pe spezele lui. - Ei, mergem să mâncăm sau nu? - Mergem, eu unul sunt de acord, a spus Marcos. - Dar pe tine nu te invit, să fie clar, tu ești bogat, afurisitule... O invit doar pe Jose. Nici n-am apucat să spun ceva, nu era nevoie. - Ești cu mașina, nu-i așa? m-a întrebat Jaime în timp ce ieșeam din facultate. Perfect, mergem la Princesa, atunci. O lași în parcare și în
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
grăiește fleacuri, se aprinde și critică moravurile cinului preoțesc. întrebarea lui, ,Dară dă vlădici și popă cu preuteasă/ Nouă }iganilor ce ne pasă?", stârnește reacția Popei Nătăroi, comentatorul din subsol. Limbajul lui, cum vrea autorul, sancționează laic spusa țiganului. ,Ai, afurisitul! Caută ce grăiește! Adică el nu vrea să aibă nici preot și va să să ducă încălțat, îmbrăcat, la dracu", zice acest preot din Tândarânda, care mai are încă vreo alte patru comentarii în apărarea dogmei și a cinului său
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
de pacea emanată dinspre micul ecran. - Ați văzut, ne întreabă prietenul, ce înseamnă să fii un politician deștept și, mai ales, președinte de Senat? - Ehe! Ce știm noi?, îl completez eu. - Dar, mai ales, ce nu știm!, o întoarce repede afurisitul de Haralampy. - Bine, dragu' meu, te-am înțeles... Gata! Altă știre la telejurnale... Haralampy sare de pe taburet, mă prinde de umeri și urlă zgâlțâindu-mă: - Nu se poate, mă bade! Așa ceva nu există să existe! Auzi? Antohi, turnător? Femeile se
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
cam acvilin-dar noi așa îi spuneam, Nea Ciovică Uite că abia acum mă gândesc, că poate de aceea că era așa de al dracului, că îi spuneam Ciovică. Dar în majoritatea cazurilor degeaba suna Nicolae întâi la laborator, că avea afurisitul de Jitaru profesorul de fizică-un ceas de buzunar cât toate zilele pe care îl punea pe catedră și până nu se făcea ora, nu ne dădea drumul. Și mai avea o plăcere sadică păcătosul. Să scoată la tablă ca să
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_467]
-
lepădare, nu numai o apostazie, dar chiar o veritabilă năpîrlire. Tismăneanu a năpîrlit, și-a schimbat identitatea. Și, spre deosebire de Marsyas, a cărui jupuire nu a fost urmată de o schimbare a concepției, în cazul lui Tismăneanu metamorfoza a fost reală. Afurisitul acesta s-a schimbat și pe deasupra a mai și vorbit. Măcar să fi tăcut, să nu mai fi adus vorba de crimele comunismului, să fi menajat postum amintirea celor cu care odată dăduse semne că e complice. De ce n-a tăcut
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
Să vedem însă o scenă cu Protagonistul intrat la apă: "26 iunie (2005). Azi se încheie șederea mea la Ipotești. Mi-am încărcat mașina cu bagaje și, în parcare, sub soarele toropitor, îmi iau rămas-bun de la încântătoarele actrițe și de la afurisiții de bărbați care se prefac că regretă plecarea mea. Pe ele le sărut sincer, pe ei - doar din politețe. Apoi le sărut din nou pe ele și, cu un gest energic, viril, trântesc capacul portbagajului. Acesta se încuie automat, prin
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
interbelici). Și cîte alte ticăloșii! Evident sporite de perfidia de a nu încerca nici pe departe a-i nega în totalitate pe importanții autori ce-au pactizat cu Diavolul roșu, ci a ne referi, în registru negativ, doar la consecințele afurisitului pact în producția lor. N-ar fi fost infinit mai comod, mă întreb cu integră gravitate, să trec peste opiniile mele reale, să-mi calc pe conștiință cîntînd în cor, respectînd tabuurile, înclinîndu-mă în fața modelor generaționiste ori de altă factură
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
de dragoste din clasa a treia. A patra. A șasea. Mănușa lui Mike Tyson, cumpărată cu trei dolari, după negocieri aprige cu vân zătoarea care jura că este adevărata mănușă a lui Mike Tyson. Figurinele cu familia Simpson și... aha, afurisitul. Știam eu că nu l-am pierdut. Talismanul meu norocos. Nu există noroc, îmi zicea printre dinții albi, perfecți, e o tâmpenie. Mă ridic, iar ochii mei sunt îndreptați către hainele înșirate în lungul perdelei. Îmi trec mâi nile prin
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
înlocuit de ideea supărătoare că, pe undeva, canadianul acesta vorbind în dodii sofisticate s-ar putea să aibă dreptate, pentru ca în final, precum un sunet de gong vestind sfîrșitul rezistenței interioare, cititorul să realizeze, cu o gheară în inimă, că afurisitul de profet al pierzaniei nu numai că nu bate cîmpii, dar chiar reușește să descrie fidel o stare de fapt pe care nimeni pînă la el nu a putut s-o intuiască atît de clar. Nu întîmplător, acestui profet al
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
și ție, Tălășmane, coarnele cele falnice poleite și bătute-n ținte la vreo intrare de dugheană. Ei, cine poate ști? Gata, ia hai la drum, că ne-apucă noaptea acuși. ONOFREI (din culise, pe zgomot de car mergând): Ho, ho afurisitule! La deal nu te-arătai așa grăbit. Acu' ți-a cășunat să scaperi, pe mal de râpă, numai ca să-mi scoți mie sufletul. Dracu' m-a pus să iau asemenea șopron pe roți, de nu-l pot stăpâni... DĂNILĂ (se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu am idoli, am idei proprii!, îi răspunse el răspicat, iritat și veninos, scrâșnind din dinți și scrutând-o c-o privire cât o mie de înjurături, lucru care o făcu pe femeie să turbeze aproape și mai tare. - Minți, afurisitule, minți, întotdeauna m-ai mințit! Te cunosc și știu mult prea bine ce poamă-mi ești! Minți nepăsător și cu nerușinare! Zi-mi, ție chiar nu-ți este rușine, deloc-deloc nu-ți este? Tonul vocii ei devenea parcă ciudat, vorbea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Sunt doar obosită, am șoptit, arătând către ecran. Adevărul era că, de când ne Întorseserăm de la Megève, nu prea mai puteam să dorm. Ultimele zile fuseseră un coșmar, căci Hunter era din ce În ce mai mulțumit și bucuros, În timp ce eu fierbeam de supărare În spatele afurisiților ălora de ochelari de soare pentru schi. Am fost atât de uimită și de zăpăcită de ceea ce se Întâmplase În acea zi la L’Idéal, Încât am decis să aștept până ajungem acasă la New York, ca să iau atunci o hotărâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
răbdare În micile văi de pe insulă. Cercetă prin urmare plajele, Înfigîndu-și adînc În nisip harponul lung la fiecare jumătate de metru, și la fel procedă cu straturile de legume, distrugînd astfel culturile de salată verde, roșii, tutun și cartofi, dar afurisitul de pilot căpos refuza să se ivească. Nervozitatea făcu loc frustrării și mîniei, iar aceasta din urmă unei frici tot mai puternice, căci În orice clipă un vapor putea să se ivească la orizont și să aibă proasta idee de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lipsită de valoare, cântăreții români nu știu decât să-i copie pe cei din afară și singura muzică de calitate este cea străină. Degeaba îi înșiră Luana o serie de nume care nu se coborau la cele spuse de el. Afurisitul o ținea una și bună. Scoasă din sărite, îl prinse de mână și ieși cu el afară. Îl întrebă dacă a ascultat ultima casetă a lui Mihai Constantinescu. Băiatul se hotărî să nu râdă ci doar s-o privească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de apă obișnuită de mare. Imginează-ți-o doar, vizualizeaz-o, e-o nimica toată, nu? E-o nimica toată. Stupid și fără sens. E ca și când ai muri pentru că ai întârziat cu cinci minute undeva. E ca și când ai murit pentru că ți-ai uitat afurisitul de portmoneu cine știe unde. Uneori, noaptea târziu, suna telefonul. În primele câteva săptămâni după ce m-am întors asta se întâmpla mereu. Ședeam doar ore întregi în pat, așteptând ca el - țrr-țrr, țrr-țrr. Țrr-țrr, țrr-țrr - apoi vocea tatălui lui Clio spunea: „Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
grăscean, Tano. Tu vorbești? Și, ca să-mi demonstreze cît de independent este, face un salt acrobatic, motivat de-o muscă. O prinde din zbor și-o înghite. Preferi insecte acuma? Latră la perechea de turturele, doar așa, ca să mă contrazică, afurisitul: ,,'Ștele tău de muiere!" Nu există nimic mai istovitor decît despărțirea și m-am tot despărțit. Am exercițiul despărțirilor de mică. Nu vreau să par mai complexată decît sînt, dar spaimele mele existențiale de acolo se trag, de la despărțiri. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Speriat, disperat, potaia încerca să fugă și șarja într-o anumită direcție, aș zice cu ochii închiși. Dracii de copii nu erau proști și dirijau ciomegile cu destulă precizie și forță astfel încît Blegul încasa destul atunci cînd spărgea blocada. Afurisiții de pezevenghi țipau de bucurie cînd nimereau cîinele în plin. Blegul își crease un renume din faptul că era cel mai iscusit hoț din sat și, din acest motiv, era detestat de toată lumea. Într-o zi de iarnă m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fetele frumoase ca voi, s au apropiat și mai mult, unul dintre ei prinzând-o pe Elena de braț. —Ham! Ham! Ham! s-a oțărât Lupaș spre el. -ioai! ne mușcă, au fugit speriați în hohotele de râs ale fetelor. —Afurisitul, ai văzut că nu te lasă să te atingi de ele. O păzește ca un bodyguard, al naibii! — E mare, voinic și rău. E câine lup, de aceea este sălbatic ca și neamul lui. Râdeți de noi că ne-am
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu am idoli, am idei proprii!, îi răspunse el răspicat, iritat și veninos, scrâșnind din dinți și scrutând-o c-o privire cât o mie de înjurături, lucru care o făcu pe femeie să turbeze aproape și mai tare. - Minți, afurisitule, minți, întotdeauna m-ai mințit! Te cunosc și știu mult prea bine ce poamă-mi ești! Minți nepăsător și cu nerușinare! Zi-mi, ție chiar nu-ți este rușine, deloc-deloc nu-ți este? Tonul vocii ei devenea parcă ciudat, vorbea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
gât cu mâinile lui. Era în stare umflatul, trecuse de o sută de kilograme! O brută care trebuia să sfârșească prost. ...Până la urmă, pianele au fost vândute și în casă s-a reinstaurat liniștea. Dar numai pentru scurtă vreme, fiindcă afurisitul de fader a prins chestia cu memoriile. O pleașcă neașteptată. Ne-a pus în față trei mașini de scris - mie, una pentru nevăzători - și ne-a dat pe mâna unor babornițe, mari dactilografe. Cu pianul nu a mers, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
îmbrăcăm pe cei goi", cu memorabilul fular azvîrlit neglijent, la felul în care se uluia ea de desenul unui corp care vorbea, zvîcnea, se mula după o intenție sau alta, țîșnea ca să-și urmărească vocea. La Lucian Pintilie și la afurisitul Mitică de mahala din "De ce trag clopotele, Mitică?". La Helmut Sturmer care povestește la infinit despre Hamlet-ul făcut cu Dinu Cernescu. La George Banu, cel care i-a făcut cunoștiință cu Mihaela Tonița, femeia lui frumoasă, care l-a însoțit
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
răbdare sisifică în a urmări piruetele retorice cu care Petre Roman vrea să-și înfă- țișeze tatăl ca pe o figură profund anti-stalinistă (după știuta logică că Lenin și biroul lui politic au avut intenții bune, numai că a venit afurisitul de Stalin și le-a stricat rețeta). Dar paginile cele mai percutante din volum privesc Războiul Civil din Spania, Tismăneanu criticînd prejudecata de cremene a intelectualilor occidentali, care sunt convinși că ce s-a întîmplat în Spania în anii ‘30
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
împrejurări noi și stranii, ele se întorc. Te sună un editor (că de pildă, cel care a proiectat volumul de față) și te anunță că pune la cale o carte despre Salinger și, cu toate că mă gândeam c-am scăpat de afurisitul de român, iată-l din nou deschis pe biroul meu. Ce îngrozitor! E ca si cum aș fi urmărit de cineva pas cu pas. Sunt sigur că a dispărut, că sunt liber, dar când întorc capul...” Salinger e, într-adevăr, un scriitor
Singurătatea Capricornului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6542_a_7867]
-
închisoare, să scrie povestea lor. Secretarul de partid de la „Tineretul liber”, Florea Pirgu, suferă de mania ordinii și eșuează previzibil în noul regim. Internat la sanatoriu, poetul marginalizat citește „cartea prin al cărei labirint călătorisem neîncetat”, remarcă Horea. Cum-necum, „în afurisiții ani nouăzeci”, soarta îi potrivește pe eroi în profeția mateină. Alexandru Pantazi e un maistru linotipist, lui potrivindu-i-se cel mai bine numele eroului matein; tipărește un ziar subversiv, „Românul”, și va fi încarcerat în grupul Petre Mihai Băcanu
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]