433 matches
-
pildă, înșfacă de mînă un cerșetor orb și vizibil blazat, îl trece strada, îl conduce în viteză prin mulțime, pe drum îi turuie energic și superconcentrat, despre prețuri, despre stradă, despre aerul timpului - ca să-l depună la intrarea în metrou aiurit de fericire! Cît de puțin le trebuie oamenilor ca să fie fericiți!, te convinge (pentru moment) această comedie sofisticată, altoită pe un basm post-modern. Și cît de ușor devine viața unui om un calvar! (e suficient ca îngerul pedepsitor Amélie să
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
face, rapid, un portret al scriitorului Vlad Mușatescu? - Vlad Mușatescu are foarte mult din Al Conan II, tanti Ralița, Maica-Mare de la Poiana, inclusiv Tata Petre, bunicul meu. Ce mai, avem de-a face cu un individ dintre cei mai complecși, aiuriți și alandala. Altminteri nu-i om rău!... - Aveți momente când vă simțiți singur, izolat și părăsit sau ignorat de confrați și nu numai? Cum suportați acest sentiment? - Nu mă simt niciodată singur. Totdeauna sunt eu cu mine! Iar de-aș
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
premieră, a avut reacții prompte pe tot parcursul reprezentației, îndelung aplaudată. Viitorul nu mai e în ouă, zace de-a dreptul în maculatură. O Dacie ponosită, decorată pe ici, pe colo cu steagul tricolor, emanînd toxine cît pentru un cincinal, aiurită și grăbită, a trecut prin fața teatrului mai să calce spectatorii pe bombeu, păsîndu-i prea puțin că mai există și altcineva pe pămînt decît ea și pasagerii ei. Să fi făcut parte din spectacol sau piesa lui Zografi din frusta realitate
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
cercetării, pas cu pas, a elementelor care îl umanizează. Pe el, aparițiile și povestea lui. Uneori simți că doar ție ți se confesează și fata de măritat, și guraliva pețitoare, și cei cinci pretendenți, aferați, importanți, ridicoli, slabi, și slugile aiurite, îngălate și nepăsătoare. Că ești, ca în “Sonata Kreutzer”, un martor pasiv, călător în trenul poveștilor, bucuriilor și tristeților unor personaje aproape necunoscute, tulburate însă de întîmplări și situații ce nu-ți mai rămîn străine. Am revăzut spectacolul de două
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
te-a văzut ieri, cum te plimbai pe sub Tâmpa. Nu aveai nici o întâlnire și crede că vei fi poet, pentru că erai foarte romantic. Eu am fost foarte intrigat și fericit chiar. Așa că am înțeles să scriu, și mai abitir, poezii aiurite și slabe, de adolescent. Devenisem poetul liceului. Trec șase luni sau mai mult. Profesor de limba franceză era chiar un francez, monsieur Landry, venit printr-un schimb franco-român de profesori. Un tip înalt, frumos, distins, cu o mustăcioară și care
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
în fața cuptorului încins, când îmi vine rândul să dau și eu cu lopata - strig, și Van Gogh mai întâi se miră, - strig, Liber!, - pe urmă, obișnuit, el tace, se uită la mine, și-o fi zicând: regățenii ăștia îs cam aiuriți... Acum sunt de-ai casei. Am învățat rosturile electrice... contactorii... comenzile... controlerul... oprirea... pornirea... robinetul K 2... frâna directă Oerlikon... Când mai strig Liber!, să n-adorm, și-l văd, și mă aude, mecanicul râde la mine, fără să spună
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
o poreclă mai nouă, i-a pus-o într-o seară ploioasă Romero, pictorul, iubitul ei din Paris, pe vremea cînd abia se cunoșteau. Încercînd să convingă audiența, cam amețită mai mult de vinurile franțuzești și argentiniene decît de instalațiile aiurite ale lui Romero. Cu chestiile astea a și cucerit-o, Kiki se dădea în vînt după tot ce i se părea că exprimă idei noi. Și ecologie, și apărarea tuturor năpăstuiților din lume, și tot ce credea că este nedreptate
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
au așezat. Inman s-a gîndit la ghicitul viitorului în zațul de cafea, în frunzele de ceai, în măruntaiele de porc, în formele norilor. De parcă toate acestea ar fi spus ceva ce merita să fie cunoscut. Ținînd seama de felul aiurit, întîmplător, în care se succed lucrurile, oricine și orice se poate constitui într-un oracol. E lesne să ghicești viitorul cînd omul trăiește cu ideea că ziua de mîine va fi inevitabil mai rea decît cea de azi și că
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
a rămas... 6. O altă mare modificare a făcut Tudor Arghezi în poezia Rugă de seară. A suprimat ultimele trei versuri din strofa întâi și toată strofa a doua (din ed. 1959): "Și-n fruntea mea secată/ Și-n pieptu-mi aiurit/ Te-nfige drept ca o săgeată.// Simbolic Infinit!/ Te strânge-n chip de fulg/ Și-n mine, lămurit,/ Te răspândește - să mă smulg,/ Să cad ca un aerolit/ Scăpat din circuit." Și a modificat și câteva alte versuri. în loc de: "Descinde
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
nu prea comod, alergînd grăbit și imprudent între București și un oraș de provincie. Nu aveam timp. Voiam să citesc cartea aceasta repede. Și am pătruns în ea mai repede decît voiam. De lipsa timpului, de curgerea lui inexactă și aiurită vorbea Eugen Ionescu în fraze încheiate cu semn de întrebare. Blasfemiator gest să citești o carte așa de bună într-un loc atît de nepotrivit! Savuros lucru să vezi că drumul tău curge în ritmul cărții! Egal și sacadat, departe
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
adânc în buzunare ca niște seringi Pline în loc de lichid cu nisipul ușor umezit de transpirație de sub sânii tăi Nu mai știu nimic despre mine Nu mai presimt nimic îmi petrec viața fără să fiu înrebat Uitându-mă de fiecare dată aiurit la instrucțiunile mele de bărbat Dictate de corpul tău Scris în Braille
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
Cînd colo surpriză: nu despre noblețea spiritului rus vorbește autoarea, ci despre felul cum înrăiește mizeria și cum strică aceasta relațiile dintre oameni. Autoarea vorbește despre un om sărac - om înrăit, om degradat moral, om de lumea a treia, victimă aiurită sau ins violent gata să bage cuțitul în semen. În lumina nouă a precizărilor, m-am gîndit că introducerea era încă mai lipsită de rost decît mi se păruse la început, dar că francezii o vor fi ascultat probabil cu
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
vedete, colonelul lor îi mîna înapoi în tren. Îi era teamă ca nu cumva acesta să fie ocupat de altă unitate ori de mulțimea refugiaților și a răniților. Una după alta companiile urcară iarăși buluc în vagoane. Oamenii aveau privirile aiurite de priveliștea la care asistaseră, de spectacolul larg al fluviului clocotind. Dus la întîmplare de mișcarea camarazilor, Ilie se trezi pînă la urmă înghesuit într-un colț al vagonului. Își propti capul de raniță și se lungi pe paiele murdare
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
nemaipomenită și auzind cum dârdâie pe șine de parcă ar fi fost mușcat de febre, am crezut întâi că e mașina de gunoi. numai că nu apărea de niciunde și când am plecat, am plecat cu convingerea că fusese tocmai tramvaiul aiurit pe care-l căutam pe toate șinele. nu m-am mai trezit în noaptea următoare că eram beat-mort, dar în a doua l-am auzit din nou și-am alergat din răsputeri spre vatra luminoasă. și-atunci am văzut ce
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
toate astea, nu pot să zic c-am trăit cine știe ce senzații tari. Mai degrabă, am trăit senzații tăricele și multe. Și mai trăiesc și-n ziua de azi, și voi trăi - logic! -, pînă o să mor. Uite, de exemplu, fiindcă sînt aiurită și nu mă uit pe unde merg, mă aflu mereu în pericol de automutilare. Mă lovesc tot timpul de mobilele de prin casă, iar, odată, într-o dimineață, somnoroasă fiind, am vrut să ajung la baie trecînd printr-un perete
Mic inventar de senzaţii tăricele by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21200_a_22525]
-
de importanță minoră, de fiecare dată cînd folosesc cuptorul de la aragaz și tot felul de alte răni mici și trecătoare. Pe lîngă pericolul automutilării, mă mai pîndește însă și spectrul preinfarctului. Și ăsta are legătură tot cu faptul că sînt aiurită. Dacă printr-un colț al unei camere trece un fir esențial pentru funcționarea unei instituții cu 1000 de oameni, e sigur că de firul ăla mă voi împiedica eu. Dacă undeva, într-un colț al universului, o cafea se află
Mic inventar de senzaţii tăricele by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21200_a_22525]
-
am sorry... Ce simplu părea! Eram la concurență cu un film buuuuun, da' buuuuun, băi! Și mi s-a părut că foaia se înegrește, nu mai distingeam literele, spațiile dintre ele, totul devenise întunecat, negru uniform... copacii intraseră, frunzoși, foșnitori, aiuriți, jeluitori, patetici, cu crengile desfăcute disperat a rugăciune... se clătinau în odaie...se zbăteau degeaba, parcă asmuțiți de tristețea mea ... mă îndemnau să uit, să uit... da' pînă cînd să tot uit? Doar uitam eu, într-o doară, atîtea chestii
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
iarăși. Nici măcar soției nu i-a spus nimic, de teamă că aceasta ar putea să înțeleagă ca pe o nenorocire norocul ce a dat peste el. De ce să-i facă sânge rău? (Într-o seară, îi trecu prin cap ideea aiurită că nici ea nu mai are simțul mirosului și că și ea doar se preface a se bucura de parfumul pe care tocmai i l-a adus. A pus-o la încercare în fel și chip, însă nu s-a
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
frig, că sînt friguroasă și că și vremurile sînt, și ele, cam reci. Cînd plouă, îmi pun acea pereche de pantofi pe care o am de la ea și care mă ferește de orice picătură s-ar insinua dincolo de pașii mei aiuriți și bezmetici, direct în încălțări. Așa, sînt ca Alice în Țara Minunilor, cu niște conduri fermecați în picioare, gata să înfrunt intemperiile ca să ajung, uneori, la vrăjitorul din Oz. Cînd vreau să fiu șuchie, îmi pun niște cercei aurii, nostimi
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
aici, ca să nu mă podidească plînsul de bătrînețe. Așa că - pe curînd, Paul Între timp eu nu am trecut de partea dușmanului, dar Paul a pornit războiul împotriva tuturor și n-a mai rămas nimic din ce credea el despre minunatele, aiuritele, inocentele. Asta nu m-a împiedicat ca în toamna lui 2003, cînd am fost invitată pentru o lectură la "Maison de la Poésie", să-i telefonez. Am început prin a-i spune că știu că nu vrea să mai vadă pe
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
un teatru magic: Stavovské. Aici, în 1787, Mozart a avut premiera cu Don Giovanni. Ceva din atmosfera din jurul teatrului și dinăuntrul lui poartă încă o încărcătură specială. Ca și străduțele înguste și stranii din jurul podului Carol pe care te pierzi aiurit în căutarea pașilor lui Mozart. Sau Kafka. Nu se poate ca aura teatrului Stavovské - elegant, opulent și cald totodată - să nu îi fi motivat, odată în plus, pe actorii lui Purcărete (patru francezi, trei italieni și trei români). De altfel
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
se lansează în riscante aventuri ale exprimării fără să ne prevină în vreun fel. Iată cum începe poemul Obsesia biografiei: Dacă cineva mi-ar da părul într-o parte/ dacă mi l-ar ridică ușor de pe frunte/ că un diamant aiurit s-ar ivi/ orașul acesta". Numeroase sunt în versurile ei gesturile de curaj artistic făcute firesc. Chiar și în momentele de mare gravitate, în ritualurile unei iubiri de o intensitate mistica, poeta practică o originalitate șocantă cu o deplină siguranță
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
la psihanaliză... Nu cumva substituirea de nume Munteanu-Măgureanu trădează însăși dorința refulată a fostului șef SRI de a fi președintele țării? Nu cumva scăparea sa trădează o senilitate prematură? Dar, mai ales, cum a fost posibil ca un asemenea ins aiurit să fie deținătorul unei astfel de funcții? Și nu cumva, bătăios cum era și luîndu-l mereu gura pe dinainte, o fi făcut și în epoca de glorie asemenea boroboațe, la nivel național și privind securitatea țării?... Iată întrebări firești, pe
Psiho-candidați by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16686_a_18011]
-
Constantin Țoiu În stânga, cum urci scara spre România literară, dai de atelierul-foto al meșterului Ion Cucu. De fapt, este o debara plină de materiale de tot felul, într-o dezordine boemă, de tipi aiuriți, în stare însă să dea dovadă de multă fantezie. Atelierul are două odăițe, dând una într-alta. În prima, cum intri, te privește impunător Marin Preda, de sub pălăria lui grea, pariziană, cu borurile întoarse în sus, care îi plăcea atâta
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
un tovarăș numai bun pentru Zografi, care nu aștepta nimic decît numai împlinirea visului adolescentin de a cutreiera țările din zona Mediteranei, idealul, pentru el, al fericirii întruchipate. Ajuns, mai întîi, la Stambul privea cu invidie la turculeții care joacă aiuriți cărți prin cafenele, fumează narghilele și visează cu ochii deschiși. Clima i s-a părut potrivită iar "fericiții muritori n-au decît grija burții (și nici asta prea mult), care nu cunosc nevoia de a purta cizme și blănuri și
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]