304 matches
-
Pe dreapta se afla casa lui Bârlădeanu unde fusese cândva o cârciumă vestită, acum Închisă și goală, unde locuiau la etaj soția lui Împreună cu fiica ei Adelina și colega mea din clasele primare, frumușică și palidă ca o statuetă din alabastru. În continuarea casei lor, ce ocupa tot colțul străzii Călărași cu Ștefan cel Mare, se afla o altă casă frumoasă cu o poartă de fier forjat, tot proprietatea Bârlădenilor, Închiriată unei doamne fugite din Basarabia, care locuia acolo cu fiica
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
înroșite de veghe răsfoiești până-n zori un infoliu din filele lui cad aztecii unul câte unul flacăra lămpii incendiază salcâmii din umbra veacului încă puțin și orizontul din alge te doare palid e și rămurișul cu zodii de rășină și alabastru acum întâmplarea deschide fereastra și avalanșa de-aramă intră în orașul asediat de heralzi o ploaie de slove-n turnir așa cum a fost nu se mai știe o uimire crește noptatic pe bolgii de slavă vezi cum lumina s-a
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
Iubire și cutremur "Și vreau să-mi fac un ceai/ și stau și nu-l mai fac" Bacovia Nisipul fin al trupurilor noastre se tasează în sentiment. Un Christos cu Alzheimer a uitat să se nască. îmi subliniez zilele cu alabastru. Nu pot muri, trebuie să fumez până la capăt. Nu știu nici dacă țin la aceste versuri scrise într-o agendă telefonică (A-2) ca o navă construindu-se pe mare. Aș lua avionul de Corabia Prietenii mei s-au dus
Poeme prozaice by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/11971_a_13296]
-
întreaga Africă și totodată capitala Egiptului, Cairo, este situat pe malurile Nilului, unde acesta se desparte în mai multe brațe, formând o deltă care se varsă în Marea Mediterană. Printre obiectivele istorice cele mai cunoscute ale orașului se numără Moscheea din alabastru - citadela Muhamad Ali - construită în 1830, bazarul Khan El Khalili, Muzeul de Egiptologie, cu peste 100 000 de exponate, precum și numeroasele monumente ecleziastice. Dar cel mai atractiv obiectiv turistic se găsește la Gizeh, unde turiștii pot admira una dintre cele
Agenda2004-28-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282643_a_283972]
-
așa-numitele „mărgele egiptene” (2750-2625 î.Hr.), realizate de artizani prin înfășurarea unui fir subțire de sticlă topită în jurul unui miez de lut. Astfel a rezultat foarte prețioasa sticlă opacă. Unii istorici susțin că începuturile vitraliilor se datorează ferestrelor ornamentale din alabastru din zona Mării Mediterane, în care erau încrustate bucăți de sticlă colorată. Despre evoluția vitraliilor nu se cunoaște nimic, însă acestea au apărut brusc în secolele X-XI. O invenție cu bucluc Istoria vitraliilor își are și ea propriile sale legende
Agenda2003-11-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280808_a_282137]
-
peste Grădina Icoanei și Cișmigiu,/ un soare de seu/ storcind umbre din Ateneu,/ globuri de sticlă și majolică/ peste parcajele de lîngă Țăndărică,/ bile, cercuri, sfere, curburi/ la Băneasa, peste păduri,/ și chiar un soare albastru/ peste o musculiță de alabastru/ bîzîind într-un ferometal./ Și erau și sori de cașmir, de fistic, de Tuborg, de vulpi, de coral/ încît orice bloc din Floreasca sau Colentina/ își avea deasupra lumina.” Un poem de Dimov, pur și simplu! Stilul descrierii e dimovian
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
arome aspru-fragede insinuează un fior al infinitului: „Și-a lăsat amurgul trist catapiteasma/ Purpuriualbastru, de mătasă fină,/ Cîmpul își revarsă, tămîind mireasma/ De fînețe coapte, cimbru și sulfină.// Liniște și pace peste tot se cerne,/ Picurînd din cupa zării de-alabastru,/ Peste văi și dealuri noaptea își așterne/ Șalul de-ntuneric și de cer albastru” (Noaptea în Buceag). Cum nu ne-ar putea emoționa și asemenea stihuri exhortative, adresate unei pasivități civice, care, iată, se prelungește peste fruntariile timpului istoric? „Va
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
ani de zile, tablourile lui nu aveau decât un singur subiect: Mia. Mia lui, în diferite ipostaze: gânditoare, melancolică, zâmbind, stropind florile, scriind cu genunchii ridicați la gură, în fotoliul de răchită, din fața casei. Ochi albaștri, glezne subțiri, trup de alabastru, toate acestea erau ale lui. Dar mai ales sufletul ei, pe care, nici după atâta timp, nu -și explicase cum a reușit să-l cucerească. Uneori avea senzația că e doar un vis din care... se va trezi, fără doar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cu oțelari a căror musculatură era mult mai vîrtoasă decît materia care clocotea în cazane, cu macaragii, strungari și cu toate variantele de constructori împrăștiați pe șantierele patriei. în același timp, milioane de tone de marmoră, bronz, ghips, granit, bazalt, alabastru, ciment, inox, alamă, sticlă, porțelan, lemn și alte materiale mai vechi sau mai noi au fost modelate, cioplite, turnate, suflate, polisate, lustruite în tot atîtea ipostaze de eroi ai unei clase al cărei destin istoric părea să fie, cu precădere
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
vizibil, arta este o formă de posesiune erotică. Vitalitatea sa ieșită din comun, spiritul de luptător și inevitabilele melancolii și îndoieli l-au pus față în față cu toate ipostazele materiei. Piatra și lutul, gipsul și bronzul, marmora și lemnul, alabastrul și metalul, culoarea și cărbunele și, în paralel, cuvîntul, i-au fost simultan aliați și adversari într-o bătălie ce nici nu presupune vreun cîștigător. Apropiindu-se de fiecare, înfrîngîndu-le cerbiciile sau inventariindu-și propriile disperări, Vlasiu s-a dăruit
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
-mi vrusese cândva numai binele... Aruncând ultima carte din mână, încep a căuta bucată cu bucată, ciob cu ciob, statuetele sau figurinele astea, cum sor mai chema, cumpărate cu ani în urmă, ca suvenir de la talcioc, mai ieftin, plămădite din alabastru. Țăndările rămase alandala din Afrodita, îmi provocau o copleșitoare stare de indigestie și ardeam de nerăbdare să le văd lipite gata. Ori de câte ori, deschizând sertarele mobilei de rumeguș presat, mascat în furnir de nuc, și asistând la masacrul care îmi apărea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cea găsită o predasem de urgență la secție. (Pe semne nici nu aș fi putut dormi în casă cu un astfel de obiect, mult mai valoros decât tot ceea ce aveam eu pe lume, nu? Mai valoros chiar decât statuetele de alabastru pe care le încredințasem, la plecarea temporară din București, Crinei.) Citesc, în sfârșit, de câteva ori nuvela lui Ivasiuc. Simt tot mai mult că-mi place. Mocnesc. Încerc să renunț la munca asta sisifică, dar ceva, un orgoliu (?!) nu mă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ghips“, chicotesc. În dreapta lui stau, ușor ghemuite În scaune, două bătrâne, una de lut, cealaltă de plastilină. La vreo două rânduri distanță, câțiva școlari din abanos au ațipit lângă profesoara din bazalt. Peste tot disting profiluri din bronz, diorit, gresie, alabastru ori cupru, suprafețe mate sau lucioase, pe care reflexiile instrumentelor de pe scenă aruncă uneori sclipiri jucăușe. Supraveghetorii s-au apropiat și stau ciuciți lângă bărbatul de la capătul rândului nostru, un domn distins din polistiren expandat. Vorbesc Între ei, mai Întâi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o curvă! Sar peste cafteală. E plicticos. Duminică: nu coborâm bine din lift și pe cine vedem intrând pe ușa hotelului? Pe nimeni alta decât Lina - însoțită de un copilaș de vreo șapte-opt ani, un băiețel grăsuliu plămădit parcă din alabastru, îmbrăcat din cap până-n picioare în volane și catifea și piele lăcuită. Lina are părul lăsat pe spate și în ochii ei întunecați, proaspăt ieșiți din biserică, se citește o expresie de tristețe tipic italiană. E cu adevărat o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la vânătoare. Era cel mai mișto vânător de evadați cu putință: în afară de susnumita mitralieră, mai poseda un bibelou grecesc ce prezicea viitorul, o carte de joc care putea fi și patru de treflă, și valet de romb, un ciuruc de alabastru aducător de ceață, un câine setos și o poleială. Primul gând al lui Reptigli, obișnuit cu moartea, se aruncă într-un beci. Al doilea gând zise: Mâzgâlici se ascunde pe podul Mogoșoaia. Al treilea și de obicei cel mai eficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cunoscut îndeobște sub numele de unctio Bethaniae („ungerea din Betania”). Să luăm evangheliștii pe rând, dat fiind că între versiunile lor există diferențe capitale. Fragmentul din Matei (26,6-13) ne prezintă o femeie oarecare ținând în mâini un vas de alabastru plin cu parfum de mare preț. Ea îl varsă, atenție!, peste capul lui Isus, în timp ce Acesta șade la masă în casa lui Simon Leprosul, cum menționează și textul din Proloage. În urma gestului, ucenicii se enervează și-I cer socoteală, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
el aflăm că parfumul a fost obținut din nard, că este „de încredere” și costă „foarte scump”, trei sute de dinari, echivalând cu venitul unui țăran pe un an întreg. Femeia varsă parfumul peste capul lui Isus după ce sparge vasul de alabastru, gest care va declanșa brusc drama finală a predării Mântuitorului, a condamnării și crucificării Sale (scenariul va fi preluat genial de Dostoievski în Idiotul). Luca însă creează amalgamul despre care vorbeam. El plasează scena în casa unui fariseu, nu lepros
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cerut) să mănânce cu el. și intrând în casa fariseului s-a întins pe pat (katekl...qh)8. și, iată, era în cetate o femeie păcătoasă; și aflând că El șade la masă în casa fariseului, aducând un șvasț de alabastru cu mir și stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, cu lacrimi a început să-I ude (bršcein) picioarele și cu părul capului ei Le-a șters; și a prins a-I săruta picioarele și I Le ungea cu mir
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de vedere al studiului nostru. Luca moralizează tâlcul scenei, introducând un personaj despre care se știe că este o „păcătoasă”. Această păcătoasă, nenumită, ca și în cazul lui Marcu și Matei, intră în casa fariseului Simon cu un vas de alabastru în mână. Ea se așază timidă, cu vădită jenă și sinceră umilință, „la picioarele” Domnului, „în spate” și începe să-I stropească picioarele cu lacrimi. Verbul grecesc înseamnă exact „a uda”, chiar „a ploua”, în nici un caz „a spăla”, cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mâna pe Rabbi. Acesta nu-i spune absolut nimic lui Iuda. Se lasă arestat, în vreme ce ucenicii Îl părăsesc, luând-o la fugă. Unctio Bethaniae declanșează drama Patimilor 36. La Marcu, tonul este măsurat, aproape impersonal. După ce femeia cu vasul de alabastru unge cu parfum de preț capul lui Isus, stârnind supărare între cei de față („unii dintre ei erau mâhniți”), evanghelistul trece, fără nici un element de legătură, la fapta lui Iuda: „și Iuda Iscariotul, unul din cei doisprezece, s-a dus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nici o legătură de la cauză la efect între episodul parfumării lui Isus și hotărârea lui Iuda. Evanghelistul amintește de supărarea câtorva ucenici, dar fără să indice vreun nume exact. Motivul cârtirii lor era prețul, socotit exorbitant, al parfumului din vasul de alabastru, peste trei sute de dinari, bani care ar fi putut să fie împărțiți săracilor. Tot din relatarea de mai sus reiese că Iuda însuși a avut inițiativa predării lui Isus. Nu arhiereii au provocat gestul ucenicului. Ei s-au arătat însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de retrasă, de singuratică, ea, care n-ar fi ridicat ochii la musafiri, care n-ar fi scos un cuvânt în fața cuiva străin... tocmai ea!... Auzi colo! Să ia tot ce aveau mai de preț în casă, vasul acela de alabastru, păstrat pentru cine știe ce nevoie (că doar erau două surori singure, cu fratele lor, care ajunsese acuma ciudățenia satului), și să-l spargă, ca să ungă picioarele prietenului lor, acela care-și spunea Fiul Lui Dumnezeu... Chiar așa o fi, doar altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
asta au plecat și oaspeții, care încotro. El S-a ridicat fără un cuvânt, s-au ridicat și cei care-L însoțeau... S-a uitat la mine, la soră-mea, la frate-miu, a luat de jos un ciob de alabastru și l-a așezat în palma soră-mii... și a ieșit ușor, în lumina sângerie de afară... iar întunericul a căzut brusc în urma Lui, ca o piatră grea prăvălită la gura mormântului... N-am mai dormit până dimineață. Soră-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lumina sângerie de afară... iar întunericul a căzut brusc în urma Lui, ca o piatră grea prăvălită la gura mormântului... N-am mai dormit până dimineață. Soră-mea n-a vrut să-mi spună ce visase. Strângea în mână ciobul de alabastru și n-a deschis pumnul nici măcar să-i șterg sângele care picura din palma rănita... Spunea mereu, de parcă dormea cu ochii deschiși: "Moare... moare"... dar eu știam că a doua zi El avea să meargă în Ierusalim și toată mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a mângâiat pe obraz și a ieșit în lumina zilei. Din ușă mi-a strigat : "Uite cu ce mă duc eu să-L întâmpin"; în mâna ei strălucea alb, parfumat, un crin cum nu mai văzusem niciodată, cu transparență de alabastru și parfum de nard... * Merg repede spre oraș. E devreme, în zori, am timp, dar n-am vrut s-o mai aștept pe soră-mea. Și nici nu vreau să mă ajungă din urmă. Prea se uită toată lumea la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]