1,555 matches
-
Radu Rosetti, Rudolf Suțu, Constantin Bacalbașa sau Sabina Cantacuzino adeveresc sentimentul acut al imnenței prezentului și al inconsistentei amintirilor 1. În accelerația vremurilor noi, se pierd nu numai obiectele și obiceiurile traiului domestic din prima jumătate a veacului - ibrice de alama, afumători, ciubuce, narghilele, caftane, ișlicuri, șalvari, benișuri, contese etc.2, ci și un anumit mod "ritualic" de raportare la transcendență puterii 3. În lipsă reperelor materiale precum clădirile, instituțiile, lucrările de specialitate, textele de legi etc., oamenii moderni se trezesc
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Bine mă duc. Eu m-am dus și m-am așezat la locul indicat crezând că nu am voie să stau În altă parte. M-am așezat lângă un muzicant cu trombon fiindcă era orchestră de suflători cu instrumente din alamă ca la fanfară. A Început spectacolul, au venit și clovnii, În timpul execuției numărului lor vine un clovn care mă ia de mână și mă duce În arena circului, am ținut o sfoară de un capăt și la celălalt capăt era
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
de vinuri, de mititei, de casete și de opere de artă, cîini de toate rasele și biblioteci descompletate, curve de pretutindeni și vînzători de cartofi de prin Suceava și Covasna, scotocitori prin case, prin poduri și prin gunoaie, lustruitori de alamă și cumpărători de argint și de cupru, esteți visători și bețivi singuratici, șuți de buzunare și muzicanți de ocazie, Colonelul, nea Luca, Victoraș, Marius, Dan Dinescu, Mihai, Costel, Barbă, Oroveanu, Alba, Ovidiu, Bujor, Ghiuri și Mariana, eu și alții, și
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
compotul, murăturile, ba chiar făina, pîinea și carnea (de pasăre). Fiecare gospodărie avea livada ei. În magazine găseai materia brută sau exotică, zahărul, uleiul, măslinele, stafidele. Cafeaua se cumpăra exclusiv sub formă de boabe și se măcina cu rîșnița de alamă ținut bine între picioare. Ceaiul, după dispariția vremelnică a celui negru sau rusesc, se făcea tot în casă, din coji de mere, de pildă, puse la uscat în reșoul sobelor. Și ce miros extraordinar! Gîndacii se ucideau cu bucăți de
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
Cutii cu cremă neagră pentru ghete/ Sufletul pur știau să mi-l desfete/ Și mă-mbătau cu-aroma lor sublimă/ Butoaiele adînci de motorină./ Păianjenii murați în lămpi cu gaz/ Îmi lunecau cu grijă pe obraz,/ Primusuri mari, lucioase, de alamă/ Mă-țelegeau și mă luau în seamă./ Priveam uimit cum lucrurile-apar/ Și se scufundă-n hăuri de mărar,/ Cum ruginesc vechi cercuri de la plită/ În maldăre de lînă părăsită,/ Cum arcuri frînte mor în canapele/ Ce-au clătinat sufragerii pe ele
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
fost ușor de depășit. Altele, însă, mai greu. - Printre cele din urmă, probabil și momentele Primului Război Mondial. - Mie războiul mi-a lăsat o amintire foarte dureroasă. Armatele lăsaseră în urmă, peste tot, muniții, armament. Jucându-mă, am găsit un tub de alamă, care nu era altceva decât un focos de grenadă plin cu o materie galbuie, de fapt praf de pușcă. Și ce m-am gândit eu? Să-l scobesc cu un ac de siguranță, ca să scot praful, fiindcă mă amuza să
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
torsade și volute aurii, și scoțând - cu câtă grijă! - potirul strălucitor de aur. Paznicul Palatului scociorâse și el o cheiță din jiletca uniformei sale de postav bleumarin, o potrivise într-un minuscul zăvor, deschisese, dăduse deoparte un clopot strălucitor de alamă și, din dosul lui, trăgând încet, cu menajamente sacerdotale, pe două șine delicate ce ieșeau din perete, scosese la iveală micul portret întunecat al unui bărbat ce ține, între degetul mare și arătător, un inel. Eram prea tulburat să mai
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
nu-l atrăgea nimic. Tot bunica fusese cea care, cunoscându-l bine, îi surprinsese o privire. "Te interesează cântarul?". Într-un colț, pe o măsuță biedermeier cu intarsii, se afla un mic cântar de scrisori, cu pârghii și talgere de alamă, un obiect de o complicație amuzantă, ce-și pierduse demult folosința, devenind o piesă inutilă, decorativă. Contemplase adeseori cu mult interes, în casa unchiului Arthur, o asemenea jucărie, dar bătrânul, suflet hain, nu-i îngăduise niciodată să pună mâna pe
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
în serile calde, pe terasa hotelului, de unde se vedea licărind, sub lumina felinarelor din parc, apa sărată a bazinelor de înot. Muzicanții din orchestră își acordau instrumentele. Era mai degrabă o fanfară decât o orchestră căci se vedeau mai multe alămuri decât arcușuri. Oricum, momentele de așteptare încordată erau plăcute. Micul talmeș-balmeș de sunete îl amuza de fiecare dată, cacofonia muzicală, ori care ar fi fost explicația bunicii, i se părea doar o joacă, un fel de "a se prosti" al
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
chiar din basmele acelei păduri. Căci - o spun acum când au trecut atâtea mii de seri de la acelea trăite alături de bunica mea nemțoaică, într-o vară a copilăriei - iată ce îmi era dat să văd la un moment dat, în timp ce alămurile și arcușurile se întreceau în invocarea Vânătorului negru, a Diavolului. Vedeam ridicându-se trei dintre muzicanții grupați în fața noastră pe estradă și părăsind orchestra cu instrumentele pe umăr. Urmărindu-i, îi zăream îndepărtându-se tiptil de ceilalți orchestranți care continuau
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
prin întunecimile parcului și, dintr-odată, înălțându-se în aer, luându-și zborul, deasupra tufișurilor, ba chiar și a ulmilor, a apelor bazinului ce licăreau în noapte, și iată-i călcând liniștit deasupra brazilor de pe colina învecinată. Le vedeam lucind alămurile...Odată ajunși acolo, deasupra pâlcului negru de brazi, se lăsau lin în jos și, deodată, auzeai limpede, auzeam atât de limpede, cu inima toată deschisă, în așteptare, melodia dulce, visătoare, a cornului. O auzeau și ceilalți muzicanți rămași acolo jos
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
lui înfundat din momentul acelui Mare Orgasm Nemimat acoperă totul ca un văl de cenușă. Ca o jerbă de flăcări îngropată în apa iluzorie de afară, în inima lacului străjuit de fiare și de bănci strident colorate.) Asta e tot. Alămurile sparg văzduhul în mii de cioburi strălucitoare, duhul lui Bregovici se poartă lin pe deasupra castanilor și Sf. Gheorghe se sărbătorește pe sine. Sf. Gheorghe îl sărbătorește chiar pe Sf. Gheorghe. Eu sînt trecătorul și martorul. Aceasta îmi este depoziția și
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
nu fi leneș eu plătesc toate pagubele Domnul nostru Arhimede astfel poreclit un personaj bizar și misogin ultimul boem din oraș cu ochelari de sârmă dedicat fanatic matematicii într-o mansardă plină cu mecanisme ciudate pendule și șoareci lunete de alamă și tomuri vechi cum se văd doar în gravurile Evului Mediu la alchimiștii fascinați de piatra filozofală Fă cum îți spun și trage linia pe perete auzii repetat implacabilul ordin Dă-ți drumul încearcă și uită ce nu știi Brusc
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
picioarelor până în colțul unde lumina prăfoasă pătrunde prin lucarnă și decupează din umbre grele albastre lucrurile lăsate de wasil și marie hella și johann în devălmășie în podul de deasupra atelierului. se ghemuiește lângă cufărul cu mânere și colțare din alamă. împinge cu tălpile șanurile pentru cizme și suportul pentru pălării. strânge în jurul ei o perdea și rochia din catifea ciuruită de molii. ca de fiecare dată i se face sete și frig. încearcă să-și urmărească din priviri piezișe corpul
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
tot mai găunos este una cu flautul fermecat, când se tânguie: „adu-ți aminte că viața mea-i doar o suflare!" ți-a luat patruzeci si de ani ca să-ți intri în mână; din atelierele tale-au iesit coarde, clape, alămuri, percuție, lemne et cetera (si omul mândru!) atât cât să umpli o fosă orchestra-la-la/ cât să petreci o comună întreagă la groapă în ritmul lui: dui dui du-i du-i du-i! până când ți se-ntoarce, acum la persoana
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
petreci o comună întreagă la groapă în ritmul lui: dui dui du-i du-i du-i! până când ți se-ntoarce, acum la persoana a treia: du-l du-l/ c-o trăit destul 5. poți să te vaccinezi împotriva alămurilor? si a talgerelor?! - când te strigă pe nume aramă sunătoare/chimvalzângănitor. după ce, ani de zile, ai hrănit-o din palmă pasărea cântătoare ce s-a însirat, ca pe sârmele de telegraf un stol de rândunici, de la clape la coarde, ai
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
gestul și se dădu îndărăt, ca speriat. Cărăuțeanu o privi și el surprins. Era ca și cum, o domniță, o prințesă ar fi dat mâna unui biet șerb. Coana Lenuța apăru și ea în prag în mână cu o tingire mare de alamă pe care o freca înverșunată. Se schimbară salutări. Când să deschidă ușa paralelă ce dădea direct la ei în odaie, Cărăuțeanu, înalt cum era, cu capul pe jumătate ascuns în tifonul alb de bumbac contra muștelor și țânțarilor, întrebă spre
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
la Mogoșoaia, ea era foarte tristă. Palatul... nu mai era lume acolo, personalul de serviciu locuia în niște case în afara palatului... Martha era pe terasă, acolo ne-a primit foarte frumos. Mi-amintesc că avea pe terasă niște tipsii, de alamă, care erau pline cu petale de trandafiri. Și am stat acolo, și ne-a povestit că pleacă, și am înțeles, din ce spunea, că va face tot posibilul - bine, nu ne-a spus nouă - dar gândul ei e să reîntregească
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
toți fluturii din lume,/ Bolnavi să-ți soarbă-n trompe nectarul ce-l secreți,/ ți-ompodobește roua, ți-o bate-n groase brume/ O toamnă-mbolnăvită de-albeață pe pereți./ Ci eu, să te cutremur, îți picur din ibricul/ Cel falnic de alamă, cu ceai rusesc, lindicul!" (Sonetul IX) Sonetele sînt de două feluri: elogii (fetișiste) și fantezii erotice. Dacă Sonetul I este un imn dedicat spermei (,Nu-i alifie mai de preț/ și nici mai reavăne dantele/ Mai iute nu țîșnesc săgeți
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
trecerea lor, râsetele se preschimbau într-un murmur de deferență. În sfârșit, pe o străduță de pe insula Vasili, lui Vasia îi apăru în fața ochilor stabilimentul băilor. Ostași în ținută de paradă făceau de strajă la intrare. O mică orchestră de alămuri cânta o arie săltăreață în timp ce Buhren cobora de pe cal și deschidea, cu o cheie pe care i-o încredințase țarina, ușa băii de aburi nupțiale. Mergând înaintea tinerilor însurăței, le făcu onorurile de instalare. Apoi bătu în retragere cu un
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
lipsite de cultură. Cumetrele de mahala care își împodobesc locuința cu fel de fel de zorzoane și-și umplu pereții cu fotografiile de familie ale unor veri, verișoare, mătuși și unchi, încremeniți în poziții marțiale și încredințați unor rame de alamă țipătoare, nu fac decît să se supună gustului mediului ambiant, eventual supralicitîndu-l, în încercarea de a mima eleganța autentică și de a rivaliza cu ea, prin propriile mijloace. Moda larg răspîndită poate avea la nivelurile ei cele mai de jos
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
surprind savoarea lentorii, a unei retrageri deliberate în perceție, în fine înregistrări: „În imperiul tăcerii/ suntem cu toții egali. / Sunt sora de tăcere cu scaunele,/ cu lampă, cu biroul, masiv că un bivol, dormitând/ pe picioarele-i subțiri,/ cu copite de alama... s...ț Sub tic-tac-ul ceasului - maniacal -/ papilele-mi auditive vibrează, ca un recif de coral.../ La geamătul artriticei noptiere,/ paianjenii se chircesc,/ cu prazi cu tot, în unghere.../ Plutele papucilor tăi/ se-aud vâslind/ în camera vecină./ Apoi comutatorul./ Apoi
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
Este vorba despre un gen de tamburină prevăzută cu o membrană din piele întinsă pe o singură parte pe cadrul rotund, din lemn. În acest cadru sunt practicate cinci fante duble, prevăzute fiecare cu câte o pereche de plăcuțe din alamă, asemănătoare unor talgere în miniatură. Acționarea instrumentului se execută cu degetele celor două mâini, plăcuțele de alamă fiind puse în rezonanță și printr-o mișcare de scuturare. Diametrul tar-ului este de aproximativ 20 cm. Împreună cu luth-ul și rebab
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
parte pe cadrul rotund, din lemn. În acest cadru sunt practicate cinci fante duble, prevăzute fiecare cu câte o pereche de plăcuțe din alamă, asemănătoare unor talgere în miniatură. Acționarea instrumentului se execută cu degetele celor două mâini, plăcuțele de alamă fiind puse în rezonanță și printr-o mișcare de scuturare. Diametrul tar-ului este de aproximativ 20 cm. Împreună cu luth-ul și rebab-ul, tar-ul formează osatura formației tipice a muzicii andaluze. Rolul acestui instrument de percuție în cadrul orchestrelor
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
El este întotdeauna îmbrăcat într-un costum țărănesc tradițional iar ca semn al rangului ceremonial pe care îl deține, poartă pe cap o căciulă împodobita cu șiraguri de mărgele și panglici multicolore, iar în mână are un baston ferecat cu alama și cositor. În timpul jocului calfa comandă, pe rând, intrările și ieșirile fiecărui personaj sau grup de personaje. În cadrul cetelor de mascați intra grupuri de „urâți” și de „frumoși”, ce au rolul de a întreține o atmosferă exuberanta. „Uraților” le revine
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]