57 matches
-
anul 100 d.Hr., pe când Tacitus scria lucrarea sa "Germania", triburi germanice s-au stabilit de-a lungul Rinului și Dunării ("Limes Germanicus"), ocupând mare parte din aria Germaniei moderne. În secolul III s-au afirmat mai multe triburi vest-germanice: alamanii, francii, chatii, saxonii, frizonii, sicambrii și turingii. În jurul anului 260 d.Hr., multe triburi germanice au trecut de limes și de frontiera de pe Dunăre, ajungând în teritorii controlate, pe atunci, de romani. La 25 decembrie 800, Carol cel Mare a
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
devenise religia oficială a imperiului. Sub împărații Iulian Apostatul, Iovian, Valentinian I și Valens, politica de combatere a populațiilor germanice aflate la frontierele imperiului ocupau un loc prioritar în agendă imperiala. Valentian , stabilit la Milano, a luptat cu francii și alamanii, iar Valens s-a confruntat cu goții în zona Dunării. În 376,vizigoții au solicitat permisiunea de a pătrunde și a se stabili în imperiu datorită presiunii hunilor. Odată ce au primit permisiunea și au traversat fluviul, la sud, în Balcani
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
și alanii din sudul Galiei și din Hispania. După moartea lui Honorius în 423, a izbucnit o luptă dintre pretendenți. În urmă luptelor, asasinatelor politice, Flavius Aetius, un fost comandant galic a obținut puterea, pacificandu-i pe goții, francii și alamanii din Galia, învingând grupările Bagaudae din Armorica și pe burgunzi și a depunând efort pentru a stopa fragmentarea politică a imperiului. Dar readucerea bazei de impozitare i-a afectat planurile, mulți funcționari pierzând dreptul de a fi scutiți de serviciul
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
balcanice. Împăratul Decius a încercat să-i alunge, dar a murit în 251. În timp ce frontierele din regiunea renana erau neglijate, amenințarea sasanida de la estul imperiului îi determinau pe împărați să-și îndrepte atenția spre aceștia. Profitând de situație, francii și alamanii au pătruns temporar în imperiu. De la relațiile de tip schimb/incursiune și pradă specifice sec. III-IV, s-au trecut la raporturi radicale, migratorii străpungând liniile fortificate române de le Rin și cursurile superior și inferior ale Dunării. Germanicii s-au
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
extindă în Belgia, ceea ce a atras ostilitatea generalului Flavius Aetius, care i-a ridicat pe huni împotriva lor, pentru a-i ține departe de Galia Nordică. A decis așezarea burgunzilor în estul Galiei pentru a se luptă cu alti germanici, alamanii. În 443, burgunzii au încheiat cu românii un alt foedus avantajos, așezându-se în Sapaudia, în partea franceză a Elveției de azi și în sudul Munților Jură de lângă Geneva. I-au sprijinit pe români în lupta împotriva lui Attila, iar
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
la nord de imperiu, în [[395]]-[[397]], atacând dinspre Caucaz. La sfârșitul secolului IV, au atacat Europa tot mai frecvent. În anii [[383]]-[[384]], Valentian al II-lea i-a plătit pe huni și pe alani să-i atace pe alamani de la frontiera renana. În [[388]], un grup de huni s-au alăturat goților împotriva lui Maximus. Între [[395]]-[[400]], hunii au provocat dislocări de populație la est și vest de Carpați, ceea ce a marcat începutul trecerii lor lente spre Pannonia
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
control român. După 450 , Imperiul Român de Apus s-a redus doar la Italia. Britania a fost abandonată, în Africa română s-au instalat vandalii, în Spania s-au instalat vizigoții și suevii, Galia a fost împărțită între vizigoți, burgunzi, alamani și franci, iar Pannonia a fost stăpânita de ostrogoți, toți aceștia aflându-se sub conducerea unor căpetenii, ce depindeau nominal de imperiu în calitate de "foederati", noile formațiuni fiind regate romano-germanice de sine stătătoare. Aristocrația română din regiunile periferice ale statului român
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
i sau alamanii au fost inițial o alianță a triburilor germanice situate în jurul Rinului superior din sudul Germaniei de azi. Una dintre primele referiri la ei este porecla „"Alamannicus"” dată conform legendelor împăratului roman Caracalla, care a domnit în Imperiul Roman (211-217) și
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
a fost cunoscut pentru operațiunile sale imprevizibile și arbitrare lansate prin surprindere, sub un pretext al negocierilor pentru pace. Dacă el a avut vreun motiv de stat pentru astfel de acțiuni, acestea au rămas necunoscute pentru contemporanii săi. Indiferent dacă alamani au fost sau nu anterior neutri, ei au fost cu siguranță influențați de Caracalla pentru a deveni, ulterior dușmani notorii ai Romei. Această relație reciprocă antagonistă este, probabil, motivul pentru care scriitorii romani au persistat în ai numi pe alamanii
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
alamani au fost sau nu anterior neutri, ei au fost cu siguranță influențați de Caracalla pentru a deveni, ulterior dușmani notorii ai Romei. Această relație reciprocă antagonistă este, probabil, motivul pentru care scriitorii romani au persistat în ai numi pe alamanii "barbari": "sălbatici". Arheologia, cu toate acestea, arată că aceștia au fost în mare parte romanizați, au trăit în case în stil roman și au utilizate artefacte romane, femeile alemanice au adoptat moda romană a tunincei chiar mai devreme decât bărbații
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
asemenea Clotilde (500-531), care vor fi și ei botezați și vor ajunge la maturitate. Însă marea sa victorie va fi considerată convertirea la creștinism a soțului ei, Clovis I. Convertirea regelui franc se petrece în timpul bătăliei de la Tolbiac (496), împotriva alamanilor, într-un context asemănător acceptării creștinismului de către Constantin cel Mare când, în momentul în care se părea că era pe cale să fie învins, a invocat ajutorul zeilor fără a observa însă că sorții luptei s-ar întoarce în favoarea sa. Atunci
Sfânta Clotilda () [Corola-website/Science/336335_a_337664]
-
Italia din secolele al V-lea și al VI-lea, dispărând din istorie, și o nouă confederație de popoare germanice s-a format în locul lor: bavarezii. Toate aceste triburi din Germania au fost în cele din urmă supuse de către franci; alamanii au fost zdrobiți în 496 și 505, thuringienii în 531, bavarezii cândva după 553, și în fine saxonii către 804 în urma campaniei prelungite a împăratului Carol cel Mare. Și alte entități au început să își manifeste identitatea. Domeniul ceh al
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
Senatul, al cărui prestigiu este sporit. Relațiile cu armata și Garda Pretoriană devin însă încordate. Alexandru Sever inițiază în anii 231-233 o contraofensivă romană în Orient pentru a stăvili invazia sasanidă la vest de Eufrat. În timpul pregătirilor unui război împotriva alamanilor la granița renană, Alexandru Sever și Iulia Mamaea sunt uciși la Mogontiacum (azi Mainz) de soldați care-l proclamă împărat pe Maximin Tracul. Odată cu moartea lui Alexandru Sever s-a sfârșit dinastia Severilor.
Alexandru Sever () [Corola-website/Science/299983_a_301312]
-
comandați de Samo și francii conduși de regele Dagobert I în 631. Armatele france se aflau în plic proces de avansare în regiunea ocupată de către uniunea tribală a slavilor conduși de Samo. Înaintarea se realiza pe trei coloane: cea a alamanilor, cea a longobarzilor și cea a francilor din Austrasia. Primele două valuri invadatoare au înregistrat unele succcese, însă principala forță de luptă a francilor a suferit o gravă înfrângere într-o bătălie desfășurată vreme de trei zile în apropiere de
Bătălia de la Wogastisburg () [Corola-website/Science/325065_a_326394]
-
nume de botez în cinstea sfântului Martin sau lui Martin, fratele lui Pepin de Herstal. Pe parcursul domniei, Carol a purtat numeroase bătălii anuale, încercând să-și extindă și consolideze puterea. A purtat lupte cu saxonii din 718 până în 724, cu alamanii în 725 și în 730, și cu bavarezii în 725 și în 728. S-a confruntat și cu opoziția unor duci ce manifestau tendințe de independența în Gasconia, Aquitania și Provența. Carol a numit în fruntea comitatelor, episcopiilor și abațiilor
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
reprezentat o populație germanică care a apărut în zona Munților Harz din Germania Centrală în jurul anului 280, într-o regiune care încă poartă numele lor — Thuringia. Ei au apărut pentru a acoperi un teritoriu lăsat neocupat de către alți locuitori germanici — alamanii — care au migrat către sud. Se poate ca thuringienii să se fi constituit pe baza celor rămași din confederația alamanică, după cum este posibil ca ei să fi constituit un trib de sine stătător. S-a sugerat că ei ar fi
Turingieni () [Corola-website/Science/325079_a_326408]
-
fost foarte puțini și nu au avut o armată proprie, ci s-au alăturat fie lorenilor, fie frisonilor. Explicația ne-o dă cronicarul Ekkehard von Urach: Această chemare a produs puțină impresie asupra francilor răsăriteni, a saxonilor, turingilor, bavarezilor și alamanilor, din cauza acelei rupturi dintre cler și imperiu, care, începând din timpul papei Alexandru, a făcut vai! Să ne dispretuim și să ne dușmănim, atât noi pe romani (pe papă), cât și romanii pe noi. Apoi, Germania ferită de secetă, nesuferind
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Este, de altfel, timpul când se pregătesc marile invazii germanice. Barbarii sunt la porțile imperiului; de mult timp deja, trupele auxiliare de pe lângă legiuni sunt formate din mercenari de origine germanică. În martie 354, Martin participă la campania de pe Rin împotriva alamanilor la Civitas Vangionum în Renania; dar convingerile religioase îi interzic lui Martin să verse sânge, de aceea el refuză să participe la lupte. Pentru a dovedi că nu este laș și că el crede în providență și în protecția divină
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
administrației romane a fost la Aventicum. Primii episcopi creștini au apărut în secolul al IV-lea. Odată cu căderea Imperiului Roman de Apus au intrat în zonă triburile germanice. Burgunzii s-au stabilit în vest, în timp ce în partea de nord coloniștii alamani au fost forțați să se retragă în munți. Burgundia a devenit o parte din regatul francilor în 534; doi ani mai târziu ducatul alamanilor a urmat exemplul. Sub regii carolingieni sistemul feudal a proliferat, iar mănăstirile și episcopii au devenit
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
în zonă triburile germanice. Burgunzii s-au stabilit în vest, în timp ce în partea de nord coloniștii alamani au fost forțați să se retragă în munți. Burgundia a devenit o parte din regatul francilor în 534; doi ani mai târziu ducatul alamanilor a urmat exemplul. Sub regii carolingieni sistemul feudal a proliferat, iar mănăstirile și episcopii au devenit factori importanți pentru menținerea regulilor. În secolul al XII-lea ducii de Zähringen și-au extins autoritatea peste o parte din teritoriile Burgundiei, în
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
reprezentant al vechii nobilimi republicane, P. Licinius Valerianus, numit censor în timpul lui Decius, fiind proclamat împărat de către trupele sale. Valerian a câștigat încrederea senatului și a reinstaurat disciplina în rândul armatei militare. Frontiera de la Dunăre era invadată de goți și alamani. De asemenea, se remarcă francii, reunindu-i pe cherusci, chatii și alți vechi inamici ai Romei în 256. Saxonii de pe coastele Iutlandei și Frisiei s-au aventurat în Canalul Mânecii cu ambarcațiunile lor de pirați. Pe frontul de pe Eufrat, Shapur a
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
oameni. Valerian a ajuns la Roma și l-a ridicat pe fiul său Gallienus la rangul de Augustus și a împărțit cu el conducerea imperiului. Când Valerian se pregătea să-i înfrunte pe parți, Gallienus a stopat cu succes înaintarea alamanilor pe frontiera de la Rin și a fost numit împărat de Apus. Francii au cucerit estul și centrul Galiei și nord-estul Spaniei, iar alamanii au pătruns în Italia. Gallienus a pornit spre sud și i-a învins lângă Milano în 259
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
conducerea imperiului. Când Valerian se pregătea să-i înfrunte pe parți, Gallienus a stopat cu succes înaintarea alamanilor pe frontiera de la Rin și a fost numit împărat de Apus. Francii au cucerit estul și centrul Galiei și nord-estul Spaniei, iar alamanii au pătruns în Italia. Gallienus a pornit spre sud și i-a învins lângă Milano în 259. A trebuit să-l confrunte și pe pretendentul la tron, Ingenuus, guvernatorul Pannoniei, apoi pe Regillianus. Între timp, Postumus l-a ucis pe
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
urmă, Constantin II este ucis la Aquileia, iar Constant rămâne singurul stăpânitor al Apusului, confruntându-l pe uzurpatorul Magnentius de origine barbara. Constantius II , care guverna în Orient, îl învinge pe Magnentius la Mursa și Mons Seleuci, iar francii și alamanii pătrund în Gallia. Lui Constantius i-a urmat la tron în 361 vărul sau, Iulian, care era cooptat că cezar al vestului din 355. A preluat titlul de augustus, opunându-se lui Constantius din 360. Pentru că dpusnea de o bogată
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
pentru sine conducerea, din Augusta Treverorum (Trier) a provinciilor occidentale (cele două părți ale imperiului încep astfel să fie administrate separat). Spirit activ și energic, Valentinian a avut mari merite în întărirea granițelor de pe Rin și Dunărea mijlocie, respingând atacurile alamanilor în Gallia (368), ale francilor și saxonilor la Rin, ale sarmaților și quazilor la Dunăre. A fost constant preocupat de îmbunătățirea administrației și legislației, de limitarea abuzurilor și a fiscalității excesive. S-a dovedit a fi un bun împărat creștin
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]