113 matches
-
tot felul de eprubete, flaconașe, tuburi și alte minunății, trecu praful prin ele. Din când În când adăuga câte ceva, și după ce amesteca totul cum se cuvine mai combina În fel de fel de recipiente amestecurile. Unele se Înroșeau, altele se albăstreau, dar nici unele nu-l mulțumeau. Și-atunci arunca totul În fundul curții Într-o groapă de gunoi veche și pleca după alte și alte pietre. În fiecare zi altele. Preotul Îl iscodea din când În când cu câte-o Întrebare. Dar
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
-nsuflețire mâna mamei sale, care era o femeie foarte progresistă. Și sentimentul ăla de întâlnire fericită, când mâna ei îl ridica deasupra bolii, ca pe un egal, îi umflă dintr-odată nările, făcându-l să-și ridice ochii din foaia albăstrită de litere mărunte. E cald și în aerul mișcător al sălii de examen, la nici jumate de metru în față, pulsează ceafa pletoasă a lui Cico. Scrie alene, mișcându-și din când în când umărul, prin tricoul subțire ca o
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
de la mînă, n-ar fi mai prudent acum să se întoarcă în sala de ședință? Sau își asumă ea riscul să intre după cei din prezidiu și să ajungă amîndoi niște oi negre? în penumbra culoarului, ochii ei dezamăgiți se albăstriseră și fața i s-a strîns, asprită, a coborît încruntată scara îngustă de lemn și pe cea lată de marmură, așa cum va coborî, într-un viitor apropiat, scările unor blocuri de periferie, cînd se apropia ora de întoarcere acasă a
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
spre întunecatul gol - eu mă opresc din drum - a cîta oară? de partea stîngă casele de piatră de partea dreaptă codrul secular și azi am primit același răspuns poate mîine! - pe aleea din margini de lume ceasurile s-au topit albăstrind în rigole din pipă fumul s-a făcut o scară și umbra sîngerînd se suie odată cu zorii la cer
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
binelui”, am fi zăcut după vizionare, cu febră și frisoane, cel puțin trei zile. Sau nu mai voiam, Doamne ferește, să plecăm din sală. Ne-am fi legat de scaune, refuzând să reintrăm în viața noastră și așteptând să ni se albăstrească pielea și să ne crească cozi.
Avatar – un film slăbuţ, dar un desen animat superb! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21304_a_22629]
-
de-o glorie putredă infectă bolnavă înșelătoare ca un vin prefăcut/ mi-e bine paradoxal în fața oglinzii ceea ce pe alții i-ar ucide pe mine mă hrănește mă sprijină/ cîteodată cînd mă-ndrăgostesc de cine știe ce destrăbălată infantă pletele mi se albăstresc pînă la ultimul fir/ devin o dîră subțire de fum pe sub ferestrele mansardelor tainice din bucurești din tel-aviv din paris/ foișorul de foc străvechiul turn cu case din burgul de la dunăre eiffel-ul impozant ca penisul lui hercule/ visează tandru pe
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
2017 Toate Articolele Autorului Ca o lacrimă râul de undeva pornește marea așteaptă și crește, norul măsoară cerul invers iar Carul Mare privește din mers. Zburase lacul și eu priveam de jos norul înnoptase și a fost sedus de ochiul albăstrit de culoare pe o întindere de soare. Pe suprafața apei, eu, cu lacrima ce adoarme de frig. Referință Bibliografică: Lacrima ce adoarme de frig / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2303, Anul VII, 21 aprilie 2017. Drepturi de
LACRIMA CE ADOARME DE FRIG de PETRU JIPA în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381587_a_382916]
-
din 21 aprilie 2017. Ca o lacrimă râul de undeva pornește marea așteaptă și crește, norul măsoară cerul invers iar Carul Mare privește din mers. Zburase lacul și eu priveam de jos norul înnoptase și a fost sedus de ochiul albăstrit de culoare pe o întindere de soare. Pe suprafața apei, eu, cu lacrima ce adoarme de frig. Citește mai mult Ca o lacrimă râul de undeva porneștemarea așteaptă și crește,norul măsoară cerul inversiar Carul Mare privește din mers.Zburase
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
lacrima ce adoarme de frig. Citește mai mult Ca o lacrimă râul de undeva porneștemarea așteaptă și crește,norul măsoară cerul inversiar Carul Mare privește din mers.Zburase lacul și eu priveam de josnorul înnoptase și a fost sedusde ochiul albăstrit de culoarepe o întindere de soare.Pe suprafața apei, eu,cu lacrima ce adoarme de frig.... XI. ÎMPĂRĂȚIA CERULUI, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2295 din 13 aprilie 2017. Este pretutindeni și oriunde nu doar în cer este
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
înstăpâni în lume ultima urgie: pe tot pământul se lăsă norul de broaște căzut din cer. Da, tunetul și liniștea dragostei se lasă loc în inimă când picioarele au isprăvit de călcat pe șerpi", își spuse Cerboaica în zori. Iarba albăstrind în coame de ceață, înspicată în lucirea stinsă a stelelor, ca argintul frunzelor de pelin, unduitoare și somnoroasă, arunca acum valuri de verzime înalturilor sumbre, cu toate că încă foșgăia pe dedesubt de lighioane și vietăți strivite; gândaci, melci, lăcuste, cărădăști turnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
născut și a murit în patul ăsta corabie; mai târziu i l-a dat mamei, care și-l scotea, din când în când, de pe deget și mi-l dădea să mă joc cu el) în întuneric, geamănă cu ochii mamei, albăstriți de un plâns neîntâmplat, sticlos ațintiți către o prerie a ei. David adormit la ea în brațe, cu mânuța lui mică, pe care tot nu a atins-o nimeni, strânsă în jurul unei șuvițe din părul ei. Eu, brusc transformat în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se cădea/ O spune chiar și Istrul, a căruia talazuri/ Le-a înroșit cu sânge de get chiar mâna ta, Egissosul o spune..." Pe urmă au venit turcii și grecii cu negustorii și pirații lor în nisipurile Caraormanului... Străduțele Tulcei albăstrii de bazalt coboară cele șapte coline, când plouă pe ele șiroiesc ape roșii de la minereurile cărate... Fațadele caselor negustorești au ancadramente, cu frontoane, orientale... "Sub coloane", după modelele bazarelor din Turcia, se numește centrul urban, când Tulcea era raia, reședință
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
pic înclinat pe un umăr. Pielea ei avea dimineața acel miros cald, precum soarele care se răsfrânge pe fața de masă albă ca laptele într-un restaurant liniștit de lângă plajă, în luna de miere. Soarele a pătruns prin draperiile albastre, albăstrindu-i pielea. Albăstrindu-i buzele. Genele îi stăteau coborâte pe obraji. Gura îi zâmbea ușor. Încă adormit, i-am luat ceafa în palmă, i-am aplecat capul pe spate și am sărutat-o. Își ținea gâtul și umerii așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un umăr. Pielea ei avea dimineața acel miros cald, precum soarele care se răsfrânge pe fața de masă albă ca laptele într-un restaurant liniștit de lângă plajă, în luna de miere. Soarele a pătruns prin draperiile albastre, albăstrindu-i pielea. Albăstrindu-i buzele. Genele îi stăteau coborâte pe obraji. Gura îi zâmbea ușor. Încă adormit, i-am luat ceafa în palmă, i-am aplecat capul pe spate și am sărutat-o. Își ținea gâtul și umerii așa de lejer și relaxat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu rămășițele mic și mari burgheze din apartamentul 40 și, în sens mai larg, din familia maică-mii, însă eu îl bănuiesc că uneori, când se închidea lung timp în baie, își injecta în venă cerneală Pelican, ca să i se albăstrească și lui sângele, măcar un pic. E totuși incert ce se petrecea în baie, bănuiala e bănuială, iar adevărul e adevăr, tot ce pot să descriu cu mâna pe inimă este că atunci când intram după el (și eram obligat s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
anul ăsta era o nouă poșetă Prada. N-a fost vina mea că nu’ș ce fixativ i-a explodat lui Shane în față. Bum, și-a intrat în casă clătinându-se pe picioare, cu fruntea deja înnegrindu-se și albăstrindu-se. Lungul drum spre spital cu un ochi umflat și închis și cu fața din jurul lui devenind din ce în ce mai mare, cu toate venele dinăuntru sparte și sângerându-i sub piele, Shane n-a spus un cuvânt. N-a fost vina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și altul. Cînd la un lat de palmă deasupra pămîntului, cînd cu călcîiele-carne vie. Mă lăsam dusă de Beethoven-ul meu cu bărbie despicată, ca o sămînță de păpădie. Nu știam dacă o să-l găsesc obosit, cu venele de la tîmple umflate, albăstrite de muzică (iubita-muzica). Distrat și plictisit ori euforic-afectiv. Suav ori repulsiv. În toană de homo ludens. "Să-ți cumpăr o pereche de cizme, dacă nu-mi permit o insulă". Mă văd, dacă nu deschid ochii, în trenul legănîndu-se ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
albă, vag murdărită de urme vechi, ca zăpezile iernilor de demult. Și aleg, din poeziile foarte cunoscute, de bună seamă, pe acelea care construiesc un acasă dens, deși e doar o arătare, un joc amăgitor și iute de lumini: „Deal albăstrit de lună, de dor și de trecut.” (Închinare). Moșia înflorită pe o tragedie, păstrând în preajma casei, cu o speranță în care păgânii și creștinii se unesc, sufletul unei copile fără zile, are toane și tandreți omenești. Și, mai ales, o
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
ca o pastă înălțându-se în fâșii molatece și zâmbi, plăcându-i cum trece pământul printre degetele picioarelor lui, mângâind pielița aceea fină, ce rămâne aproape întreaga viață neatinsă și răcorind-o. Privi peste câmpurile ce după destrămarea norilor, abureau, albăstrind zările. Se întinse la fel de prelung ca un câine și din piept îi ieși un stăruitor geamăt, parcă dintr-o cavernă oraculară, unde s-a săvârșit un miracol. Dar se trase iute în sine și se ascunse după colț, ca să nu
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
tulbure liniștea. Toma îl privea pe George bucurându-se de apă. Acolo crescuseră, pe Dunăre. Băieții au ieșit unul câte unul, doar George , nu. Șansa a fost că Toma a observat la timp, a sărit și l-a scos, se albăstrise la față, s-ar fi înecat... Cu toate că știa să înoate ! Poate că, exagerând în efortul său, își pierduse suflul și intrase în panică. Și apa nu iartă , nici focul, nici frigul sau căldura excesivă, dacă nesocotești forțele lor ! Și își
PRONTOSIL ȘI RUBIAZOL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382817_a_384146]
-
Jill când taxiul rula deja pe strada neluminată. - La gară. - Dacă tipul ăla Îi scrie mamei... - N-o va face. Nimeni nu va afla nimic - În afară de prietenii și de dușmanii noștri. Se crăpa de ziuă pe orizontul marin. - Noaptea se albăstrește, a observat fata. - Și o face perfect, a completat critic Amory. Apoi, ca și cum abia Îi venise ideea: — Se apropie ora micului dejun. Vrei să mănânci ceva? - Mâncare! a izbucnit Jill Într-un râs vesel. Mâncarea ne-a stricat petrecerea. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
timpul mai incet, Că deja îl aud pe bătrânul ascet, Care mă amăgește cu o eternitate... Auzi cum se izbesc fluturii de noapte! @ MENUET îmi lacrima un menuet cu capul sprijinit pe piept cicoarea stă și ea la soare vag albăstrită-ntre picioare culori și umbre - asta-i tot: covor de șoapte peste boț @MESTECENI BLÎNZI joi, 23 iunie 2011 France În codrul de mesteceni eu mi-am găsit tăcerea Care imi spală mintea de gînduri și idei Mesteceni blînzi la
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
o mănăstire minunată, dosită într-o văgăună, sub umbroasa revărsare a unei păduri dese de brazi ce înconjoară un lac limpede, plin de flori de nufăr. Se aude talanga vitelor mănăstirii ce vin de la suhat și, în amurg, pe când se albăstrește adânc codrul de brad, în cerdacul plin de flori, de mușcate și crăițe multicolore, stau la taifas cu starețul Teofil. Cei îndrituiți cu grija animalelor, stau pe scăunele, ascunși sub burțile vacilor, storcând din ugerele pline laptele curat și bun
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Deschid robinetul și mă privesc în oglinda de deasupra chiuvetei. Ochii mei...frumoșii mei ochi căprui. Și liniștea parfumată pătrunde osmotic prin membrana de sticlă, care mă reflectă pe mine cu buclele arcuite și mânuțele de copil. Apa rece îmi albăstrește palmele, e atât de rece apa curgând în ovalul chiuvetei cu sclipiri de mercur. Frumoșii tăi ochi căprui privesc printre pleoapele mele, fâlfâind ușor din genele cafenii. - Dode, îngerii au aripi de ceață? Copilul purta paltonaș în carouri și căciulița
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
de-aproape Stelele îmi cădeau suave pe pleoape Întindeam mîna și le culegeam Univesul se scurgea greoi pe geam Tu îmi erai tot mai departe-aproape Zilele se spălau și ele între aproape-departe Secunda infamă cred că ne desparte Cicoarea se-albăstrește rușinată Vîntul i-a spulberat rochița de fată O fecioară despletită ca o walkirie Este o-ncîntare, par Dieu, o reverie! Să se stingă focul din inima pădurii Pînă peste dincolo de marginea urii Să ne iubim ca frunzele măturate De furia
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]