151 matches
-
de cîte ori omul renunță la sesizarea esențelor ultime, ori de cîte ori se mulțumește cu adunarea sîrguincioasă a faptelor, cu inventarierea febrilă (ca sub o amenințare a metafizicii lezate) a numelor, el se înhamă la o vastă lucrare enciclopedică. Alexandrini sau iluminiști, cărturari tîrzii, demitizatori de tot felul au preferat refugiul în universul văzutelor, unui univers al nevăzutelor, din care se vedeau alungați". În terminologia biblică, familiară lui Nicolae Balotă, i se reproșează duhului enciclopedic mai mult decît reducționismul mistificator
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
se încarnează în materia anecdotică (incomprehensibilă doar prin ea însăși, fără referire la gîndirea care o animă)” (p. 46). Înarmat cu aceste adevăruri, Toma Pavel întreprinde o poetică a romanului în patru secțiuni dispuse cronologic: cea închinată romanului arhaic, de la alexandrini la romanul picaresc; apoi cea închinată trecerii la modernitate, petrecută în secolul al XVIII-lea în Anglia și Franța; secțiunea marelui roman clasic din secolul al XIX-lea; și, în fine, romanul contemporan, atras de sirenele modernității și mizînd pe
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
profesorului, un spirit răutăcios din epocă afirma că, împovărat de lucrări ce nu-i lăsau o clipă liberă, Nicolae Iorga își rezerva pentru piese lungile călătorii prin străinătăți cu trenul. Atunci, le șuiera prin somn, în timp ce, un secretar, meșter în alexandrini, le trecea pe hârtie. În Dicționar: "Oricât s-ar poticni în revărsări amorfe de alexandrini, și oricât de deficientă ar fi mimica raciniană, N. I. este un scriitor foarte talentat, cu un simț artistic imediat perceptibil în detașarea cu care dramaturgul
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
o clipă liberă, Nicolae Iorga își rezerva pentru piese lungile călătorii prin străinătăți cu trenul. Atunci, le șuiera prin somn, în timp ce, un secretar, meșter în alexandrini, le trecea pe hârtie. În Dicționar: "Oricât s-ar poticni în revărsări amorfe de alexandrini, și oricât de deficientă ar fi mimica raciniană, N. I. este un scriitor foarte talentat, cu un simț artistic imediat perceptibil în detașarea cu care dramaturgul îl alungă pe istoriograf dintre proiectele sale. Încă de pe când trăia, și în ciuda celebrității, piesele
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
lupte în arenă, spre deliciul provincialilor care asistau la spectacol. Orașul sacrosanct întemeiat de Romulus nu era locul în care se complăcea Nero, ci orașe grecești, Corintul și Neapolis, de pildă; împăratul artist a fost încântat când a auzit niște alexandrini cântând cântece de el compuse, a acceptat să fie invocat de greci ca Zeus Eliberatorul, deci o formă de divinizare în timpul vieții, și, culme a impietății față de istoria și tradiția cu care se mândreau atât de mult romanii, a intenționat
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
granițe de vers și strofe, se opresc, rămân pulsațiile, care reverberează. Pentru ca cititorului contemporan pulsațiile să-i devină perceptibile, trebuie, în primul rând, să-i fie cunoscută (cu detalii suplimentare, istorice și dialectale) limba elegiacilor greci, de la Kallinos la târzii alexandrini. Chiar și când acest lucru nu se poate întâmpla, traducerea foarte exactă a fragmentelor excerptate, a poemelor în alte cazuri, dublată în câteva rânduri de variante libere, respectând însă tiparele metrice, îl ajută pe lectorul nespecialist să acceadă la ritmul
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
poetic”. Poate că titlul volumului Pavor nocturn (2011) reprezintă și un indiciu al acestei „treziri din coșmar”. În orice caz, după Poezii naive și sentimentale (2012), întorsătura e certă. Să mai spun că un ciclu întreg se numește Sonete în alexandrini? Nici atunci, critica nu s-a sesizat: cartea a avut doar două cronici: una semnată de Daniel Cristea-Enache (în „Observator cultural”), cealaltă, cu voia dumneavoastră, de mine (bineînțelesc, aici, în România literară). Cu Vino cu mine știu exact unde mergem
În arcane de pădure by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2797_a_4122]
-
scări/ umede de bloc cu gluga trasă pe ochi” (p. 27). Cele două vârste morale ale umanității se repetă la nivelul vârstelor psihologice. Aceeași situație într-un alt poem (tot sonet, ca la Ivănescu și Cărtărescu, numai că măsurat în alexandrini) al confesiunii inoperante. Sfaturile sunt de prisos sau vin prea târziu: „Și-a băut berea în cîteva ore, ai/ noroc, i-am zis, n-a picat la tine gena/ abuzului. La plecare, m-a întrebat -/ cum se poate să nu
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
lui nu o spune, e Craii de Curtea Veche, o poveste cantabilă, cu ritm și măsură, cu dodecafonii cu schepsis, la care rezistă doar connaisseur-ii. Nu degeaba Domnișoara Hus, o piesă ciudată, onomatopeică în exactitatea ei, rimează cu el. Și alexandrinii perfecți pot fi oricînd elemente de reconstituire a unei uriașe partituri pulverizate, înghițite de text. Din el, din interiorul cuvintelor forțate să recompună ordinea uitată a notelor, iese o muzică fosforescentă, subacută și rece, dar atingînd, cîteodată, insuportabile intensități. Același
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
Tradiție poartă, în cazul de față, un nume: Protoevanghelia lui Iacob. Două episoade sunt citate de Clement Alexandrinul (Stromate VII,93,7) și de Origen (Comentariul la Matei X,7), ca dovezi irefutabile împotriva celor care negau fecioria Mariei. Pentru alexandrinii noștri așadar, Protoevanghelia reprezenta o garanție indiscutabilă de ordin istoric. Titlul sub care este cunoscută astăzi apocrifa se datorează unei greșeli de înțelegere a rolului acesteia în Biserică. Primul traducător în latină, Guillaume Postel (mort în 1581), văzând că ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a ales cu glaucom la amândoi ochii. Când și-a dat seama de unde i se trăgea nenorocirea, s-a rugat la Dumnezeu multe zile la rând și așa s-a însănătoșit”173. Prima reacție din partea evreilor (atât palestinieni, cât și alexandrini) a fost de entuziasm. Versiunea greacă era așezată pe picior de egalitate cu originalul ebraic, iar tălmăcitorii erau considerați nici mai mult, nici mai puțin decât urmașii spirituali ai profeților. Philon, cu un secol după Pseudo-Aristeas, redă ceva din această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Septuaginta ca text de sine stătător. LXX este Biblia citită și utilizată pentru exegeză de majoritatea Părinților Bisericii. Excepție fac numai câțiva Părinți antiohieni - Diodor, Teodor al Mopsuestiei -, adepții unei interpretări „istoriste”, mai aproape de literalitate a Sfintei Scripturi, spre deosebire de Părinții alexandrini, creatorii și propagatorii metodei de interpretare numită „alegorică”. Părinții n-au resimțit nevoia să învețe ebraica șexceptându-i pe antiohieni și, desigur, pe Ieronim - n.n.ț. Ei aveau doar câteva cunoștințe rudimentare ale acestei limbi, ca și Philon din Alexandria: două-trei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
diis al lui Salluste. În paralel, așa cum arată Lilla într-un foarte frumos articol 205, alți cercetători, precum C. Pera, H.Ch. Puech, V. Lossky, E. von Ivanka, W. Völker, Al. Golitzin, au examinat în profunzime dependența autorului corpusului față de Părinții alexandrini și capadocieni. Stăniloae ignoră toate aceste lucrări în Introducerea redactată, să ne amintim, după 1990. El se mulțumește să polemizeze cu preotul-filozof Cicerone Iordăchescu, autor al unei vechi traduceri a lui Pseudo-Dionisie din 1936, care îl plasa pe autorul corpusului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
astfel: "Eu și Tatăl una suntem" (In., 10, 30). O unitate pe care Isus al evanghelistului Ioan o cere și apostolilor: "[...] ca ei să fie una ca și noi" (In., 17, 11). Mai târziu se întâlnesc elemente mistice la teologii alexandrini Clement și Origene (secolul III), la Sfântul Augustin (secolele IV-V) și în special în filozoful mistic care scria sub pseudonimul discipolului lui Pavel, Dionisie Areopagitul (secolele V-VI). El a creat conceptul de "teologie mistică" (mystica theologia), de la care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Bronzes, 1897), poemele sale franțuzești au fost scrise încă din tinerețe, pe parcursul multor ani. Cele mai multe piese din volumul amintit posedă dublă variantă (Avatar, Le steppe, Leurre). în ele, poetul se arată mai conformist decît în textul românesc, versifică sec în alexandrini cuminți, preferă sonetul, respectă scrupulos prozodia și își alege atent rimele, în maniera lui Hérédia. în general ideea poetică, uneori vibrantă și îndrăzneață, imediat ce îmbracă haină străină devine convențională. Cruditățile de limbaj și exotismul poemelor românești se șterg. Ceea ce jenează
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
latine și-a imprimat armonia, fiindcă totul e măsură și ordine: "măsură și ordine/ văd în toate gunoaiele/ pe care cineva/ le tot aruncă/ în drumul meu către cer". Leitmotivele tenebroase poartă hașurări de lumină, așa cum sunt notați iambii sau alexandrinii cu linii egale - prin zăpada abia căzută care "ascultă liniștea la ora când/ numai câinii și sfinții/ mai umblă prin cartier". Încet lumina/ își face loc pe sub pământ/ spre blocul meu/ când va ajunge la temelia lui/ gândacii care îl
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
whisky (care, finalmente, însumate, ajunseră la o juma’ de litru). Două versuri mi-au rămas în minte: «Și ne făcea capul balanga-balanga/ Prin trecătoarea Ghimeș-Palanca»” (p. 29). Mateiu Caragiale însuși inserase în Craii... săi, după numărătoarea lui Tașcu Gheorghiu, doi alexandrini perfecți. Vorbind spontan, discutând à batons rompuscu Robert Șerban, Foarță comite, iată, mult mai mulți. Problema e alta: că, popularizând, autorul Caragialetelor o face, cumva, pe pilot automat. Diminuându-și voluntar și stilistic, și ideatic, originalitatea. După ce-am terminat
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
am revenit în țară, cărțile s-au întors din infernul bibliotecilor în rafturi și fișele lor îngălbenite și-au luat locul prin fișiere. Din spuma mărilor... a revenit cuminte printre cărțile mele. Și cum a venit timpul retrospectivelor și grămăticii alexandrini s-au apucat să alcătuiască vaste dicționare, amestecând istoria cu mitul, cu fabulele, adevărurile și falsurile, într-o zi, la Editura Fundațiilor, cineva îmi arată un șpalt al primului volum din dicționarul lui Zaciu. Evident, am citit articolul scris despre
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
mătase fină. Profesorul Velázquez avea faimă de donjuan, iar unii spuneau că educația sentimentală a oricărei domnișoare de familie bună nu era completă fără un proverbial sfîrșit de săptămînă Într-un mic hotel de pe Paseo de Sitges, unde se recitau alexandrini tête-à-tête cu distinsul universitar. Eu, din instinct comercial, m-am ferit să-i Întrerup conversația și am hotărît să-mi omor timpul făcîndu-i o radiografie eminentei pupile. Poate că drumul făcut În pas vioi Îmi insuflase curaj, poate că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a scăpa de furtuni atunci când te afli pe o plajă, cele care deconstruiesc iubirea-pasiune și îndeamnă la frecventarea unei Venus vagabonde - Afrodita pandemiană înfierată de Platon în Banchetul! - figurează printre capodoperele literaturii filosofice. Molière se inspiră de aici pentru câțiva alexandrini din Mizantropul, iar lecția dată de Lucrețiu seamănă cu aceea a lui Ovidiu care, în Remediile iubirii sau în Arta de a iubi, ne îndeamnă să luăm din iubire ceea ce aduce bucurie și să ne păzim de tot ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Sfinților Părinți despre Sfânta Taină a Botezului. Suntem invitați să vedem cu mintea și sufletul bogăția darurilor duhovnicești ale Sfântului Botez așa cum l-au perceput autorii creștini din epoca patristică. Rând pe rând, vom gusta din învățăturile Părinților Apostolici, teologilor alexandrini, ierusalimiteni, capadocieni, egipteni, sirieni. Nu sunt ignorați nici Părinții din Apus sau autorii creștini filocalici. învățătura despre botez, o regăsim în lucrarea de față așa cum ne-au lăsat-o cei mai de seamă autori patristici din Imperiul Bizantin din secolele
ARHID. PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN VOICU, BOTEZUL ÎN TRADIŢIA PATRISTICĂ, EDIŢIA A II-A REVĂZUTĂ,EDITURA AGNOS, SIBIU, 2011, 316 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361185_a_362514]
-
credință, întreita afundare în apă, ungerea postbatismală cu untdelemn, punerea mâinilor de către episcop peste cei nou-botezați și primirea Euharistiei. Demn de menționat este că atât la Sf. Ciprian al Cartaginei, câtși la Ipolit al Romei există argumente în favoarea practicii pedobaptismului. Alexandrinii Clement și Origen au o doctrină mai elaborată privitoare la Botez, prezentată în capitolul al patrulea, chiar dacă operele lor nu oferă posibilitatea identificării clare a elementele privitoare la ritual. Cei doi consideră Botezul drept renaștere, care are ca punct final
ARHID. PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN VOICU, BOTEZUL ÎN TRADIŢIA PATRISTICĂ, EDIŢIA A II-A REVĂZUTĂ,EDITURA AGNOS, SIBIU, 2011, 316 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361185_a_362514]
-
mai mult de semnificația mistico-teologică acordată ritualului și a efectelor sale asupra celui botezat. În acest sens, am considerat absolut necesară prezentarea câtorva aspecte referitoare la Botez în Noul Testament, trecând apoi prin teologia baptismală a Părinților Apostolici, a apologeților, a alexandrinilor (Clement și Origen), a Părinților secolelor IV-VI (perioadă în care apar catehezele mistagogice și operele patristice dedicate Tainei) și a unor autori bizantini mai reprezentativi. Biserica este indisolubil legată de Botez. Însăși fundamentul existenței creștine este Botezul, prin care
ARHID. PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN VOICU, BOTEZUL ÎN TRADIŢIA PATRISTICĂ, EDIŢIA A II-A REVĂZUTĂ,EDITURA AGNOS, SIBIU, 2011, 316 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361185_a_362514]
-
și geometri din Alexandria, metropolă care condensase în acele vremuri învățătura astronomică a Egiptul, a Babilonului și a Eladei fiind în acele vremuri nu numai păstrătoarea străvechilor cunoștințe astronomice ci și vârful de lance al acestui domeniu de cercetare. Savanții alexandrini erau astfel cei mai căutați și mai respectați în lumea antică când era vorba despre mersul astrelor pe cer, iar vasta bibliotecă din Alexandria le stătea la dispoziția acestora în orice moment spre cercetare. Nume de savanți elini precum Pithagora
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]
-
dată noțiunea de cosmos, ori Hiparh din Niceea care calculase cu o foarte mare acuratețe durata anului, sau Eratostene din Cyrene care aflase cu mare precizie marimea circumferinței pământului prin măsurarea arcelor de meridian, erau la mare cinste printre astronomii Alexandrini, Eratostene fiind, sub Ptolemeu al III-lea, faraonul Egiptului, guvernatorul marii biblioteci alexandrine, cu două sute și ceva de ani mai înainte. Savanții alexandrini din vremea lui Tiberius aveau deci cunoștințe despre forma pământului, despre mișcarea acestuia în jurul soarelui, și despre
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]