107 matches
-
însă n-a fost admis pomul de Crăciun, prin 1642-1645 apărând o carte care denunța bradul ornat cu păpuși. Încă în 1785, baroneasa Oberkirch din Strassbourg consemna rezerva bisericii față de brazii "decorați cu lumini". Obiceiul, se precizează, este de origine alsaciană, de unde a pătruns, la începutul secolului al XIX-lea, la restul popoarelor germane. Au fost menționate câteva date ale atestării pomului de Crăciun: Goethe a văzut primul pom împodobit, în 1765, la Leipzig; la Berlin și Potsdam a apărut inițial
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
în minte faimoasa dilemă a lui George Steiner în căutarea limbii sale materne (de la paginile 154-163 ale ediției românești, Univers, 1983, a genialei sale cărți intitulată După Babel). Născut la Paris, dintr-un tată evreu ceh și o mamă probabil alsaciană, crescut în Franța și în SUA, vorbind de la început în casă franceză, engleză și germană, cu "particule puternice de cehă și idiș austriac", dincolo de care răsuna ecoul ebraicii, Steiner s-a folosit întreaga viață - ca să vorbească ori să scrie - de
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
se stinsese la începutul lui octombrie 2000, la Haguenau, locul care-i devenise a doua patrie. Legenda intrase în eternitate. Trebuie spus că Strasbourg, mai precis conducătorii clubului francez, nu au organizat nici o acțiune comemorativă, lucru aspru criticat de microbiștii alsacieni. Nu la fel au stat lucrurile cu olandezii, fotbalul batav neuitându-l nici un moment pe Unchiul Elek. Dealtfel, cu patru ani înainte, în 1996, federația olandeză îl invitase la inaugurarea noului stadion din Amsterdam, deja celebru, ArenA, pentru ca la trecerea
Agenda2006-02-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284625_a_285954]
-
un borcan, puțin mai închis la culoare ca mierea și la fel de speriat ca mine. Era puiul cu care mă jucasem trei zile, înnebunit, topit (fiindcă e o vârstă când nu te îndrăgostești de fete, ci de câini), puiul de lup alsacian al unor francezi care colindau cu rulota și care plecaseră în după-amiaza aia. N-am înțeles nimic, mi s-a încălzit pieptul ca după un ceai fierbinte, l-am luat în brațe și am fugit la tata. Tata râdea, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bocit până i-au curs mucii. Al doilea cerc a descris o viață de câine (la propriu), nu prea lungă, până la ultima suflare și la ultimul zvâcnet: Kita s-a dovedit a fi o corcitură mai grozavă decât toți lupii alsacieni; a ros pantofii din casă, cotoarele cărților de pe rafturile de jos ale bibliotecii, brațul unui fotoliu și o policioară de la vitrină; Florea o ura, Naghy se apleca s-o mângâie; vara, pe șantierul lui tata de la Agigea, Kita lătra la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și volan. M-am gândit la bărbatul mort stând întins pe capota mașinii. Sângele prelingându-se pe celuloza vineție era un fluid mai potent decât sperma care i se răcea în testicule. Doi polițiști traversară curtea însoțiți de un câine alsacian negru. Mă priviră cum mă plimb alene pe lângă mașina mea ca și când nu le-ar fi convenit prea mult că o atingeam. După ce plecară, am deblocat portiera șoferului și, cu efort, am deschis-o. M-am strecurat pe scaunul prăfuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vorbesc și io. Ce-i mare lucru?"): Doar nu-i alt cățel în viața ta. Te-am chemat să bei cafeaua cu mine. Unde-ai fost? N-ai vrea să știi. Cum are noroi pe vîrful nasului interminabil, de lup alsacian, nu-i greu de presupus că și-a săpat groapă în stratul de cimbru, spre disperarea domnului Ionel, care are grădina în grijă. Pe seceta asta nu-i chip altfel. Vrei să-ți sap și ție una? Pot s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se uită prin geamul ușii de la intrare cred că mai mult la Miss Deemple decît la mine și zgîrie lemnul, dezamăgit că nu-i luat în seamă. Ce faci, Tano? Reprezinți paparazzi, ne spionezi? Se repede cu pieptul de lup alsacian în ușă, o deschide și dă năvală peste Șichy, să-i spună, pesemne, c-o place. Casetofonul zboară cît colo, dar Tano e nevinovat și fraged ca otava. Tu-ți America de prost! Cîine jegos ce ești. Marș de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
alta, ridică piciorul și fă pipi pe el. Basta! De ce să plîngi? Halal de viețuca ta, dacă te "consolă" cîinele, Iordana. L'Autre de l'Autre (ca să derridăm) nu e alt om, altă ființă umană, ci una canină, un lup alsacian vorbitor: "Na că vorbesc și io, ce-i mare lucru?" Cristoase, miroși. Jos, jos de pe patul meu. Afară, cotarlă! Afară-i toamnă grea, bipedo. Am crezut că ai inimă de cîine, da' n-ai. "Miroși", auzi! Poate și mie mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la VET, să vedem de ce șchiopătezi. O să-ți facem o radiografie. Je m'en fiche de ce spui tu. N-am nevoie de alt doctor. Io mi-s doctorul. Șchiopătez din cauza mediului inadecvat. Grădina ta e prea mică pentru un cîine alsacian în putere. Și-n lesă nu merg. Sînt un cîine dezlegat la minte și la trup. Poftim de te înțelege cu Tano cel refuznic. Încerc să-l ispitesc altfel: Depinde cine crezi că-i la capăt: omul sau cîinele. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Milucă? Și ce atîta zarvă? Un om mușcat de-un cîine nu constituie o știre; un cîine mușcat de om, da. Ba este știre. Și ce știre! Pe toate canalele locale: Un cîine furios atacă; Rector sfîșiat de un lup alsacian; Aproape ornorît de un cîine feroce; Altă viață pusă în pericol de un dulău nesupravegheat; În zece zile se va ști dacă animalul e turbat sau nu; Moarte cîinelui de pe Trompeta. O Scufiță Roșie caninofobă, martor ocular (jur că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rusă, auzi tu? Că era la căutare după război. Îi plăcea să i se spună Anna Georgevna! Ca să vezi!... Un fotograf se chircise în fața noastră, îl mai văzusem, cutreiera plaja de la un capăt la celălalt, însoțit pretutindeni de un câine-lup alsacian năpârlit, pe care copiii se repezeau să-l mângâie spre disperarea mamelor lor. O poză de la mare, domnilor, ne îmbiase băiatul, gata să ne prindă în vizorul aparatului său, color, procesare automată, tehnologie - vest, Kodaaak!... Rostea ultimul cuvânt prelungit, imprimându
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
utilizând transcrierea fonetică recomandată de ghid, “flancufe”, dar ospătarul a făcut pe nebunul și mi-a întins menu-ul. Am găsit acolo denumirea reală, singura care se potrivea - “flammkuchen”. Când mi-a adus-o, mi-am amintit că e un fel alsacian, foarte bun de altfel, pe care îl mai mâncasem cu cinci ani în urmă, la Strassbourg, recomandat de un fost coleg de facultate. Dar experiența cea mai frustrantă am avut-o într-o terasă din Bruges. Aveam la dispoziție mai
DACĂ E MARŢI, E BELGIA de DAN NOREA în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365496_a_366825]
-
cum venea acasă cu câte o pâine sau altceva, ce i se dădea: Uite-ți-l pe Ursu: Vine de la „cumpărături!” Celor care nu erau localnici, le-ar fi putut semăna, foarte mult, într-adevăr, cu un lup siberian sau alsacian primejdios, care, de la distanță văzându-l venind, ar fi putut transmite un fior de teamă, dar acesta disparea când se apropia, căci Ursu avea grijă mereu să le dea cu coada și cu privirea de înțeles trecătorilor străini, că nu
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
I. - LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT), de Florin Marinescu, publicat în Ediția nr. 757 din 26 ianuarie 2013. Linda, a fost prima mea cățelușă din rasa Ciobănesc Alsacian - câine-lup cum este cunoscut de mai toată lumea. Am avut de când mă știu, câine - sau câini, pentru că nu odata s-a întâmplat să am chiar mai mulți în același timp. Să ai în preajma ta un câine, este un lucru minunat... și
FLORIN MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/342322_a_343651]
-
învățat de la câinii mei, și încă am în continuare, și le mulțumesc că au existat și că, unii există încă. Linda Unu, este o poveste, despre o cățelușă ... Citește mai mult Linda, a fost prima mea cățelușă din rasa Ciobănesc Alsacian - câine-lup cum este cunoscut de mai toată lumea. Am avut de când mă știu, câine - sau câini, pentru că nu odata s-a întâmplat să am chiar mai mulți în același timp. Să ai în preajma ta un câine, este un lucru minunat... și
FLORIN MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/342322_a_343651]
-
Linda, a fost prima mea cățelușă din rasa Ciobănesc Alsacian - câine-lup cum este cunoscut de mai toată lumea. Am avut de când mă știu, câine - sau câini, pentru că nu odata s-a întâmplat să am chiar mai mulți în același timp. Să ai în preajma ta un câine, este un lucru minunat... și
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
câte o pâine mare în gură, sau ce i se dădea: „Uite-ți-l, tu, Maricuță, pe Ursu: Vine de la...cumpărături!” Celor care nu erau localnici, le-ar fi putut semăna, foarte mult, într-adevăr, cu un lup siberian sau alsacian primejdios, care, de la distanță văzându-l venind, ar fi putut transmite un fior de teamă, dar acesta disparea când se apropia, căci Ursu avea grijă mereu să le dea cu coada și cu privirea de înțeles trecătorilor străini, că nu
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
Patapievici și Liiceanu, maturi numai la anii care îi au și cei mai mari boieri ai minții din capitală, când au auzit această sentință ce a răsunat în Academia României din gura aurită a scriitorului Nicolae Breban, jumătate ardelean, jumătate alsacian și în întregime academician. Neliniștea morții virtuale a pus stăpânire pe sfincterele celor doi. A doua zi, mass-media centrală duduia despre soarta necruțătoare a celor doi, în timp ce GDS-ul 22, în stare de alarmă maximă, își lua tehnica de luptă
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
la Iași în 1977, i se editează ’’Bunavestire’’ considerată de critica literară a timpului printre primele zece romane românești. Fără alte comentarii. Breban scrie ca un obsedat, când în țară, când în străinătate, beneficiind de un pașaport german după mama alsaciană. Plimbările lui libere, când toți ceilalți stăteau în spatele Cortinei de Fier au generat invidie, discuții malițioase și suspiciunea colaborării cu Securitatea. După Decembrie 1989 , mulți au căutat dovezi prin dosarele Securității în acest sens, rezultatul fiind negativ. Suspiciunea a rămas
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
lucruri ca oricând pentru care să se îngrijoreze. Oferta face în sfârșit față cererii pe piața exemplarelor de Labradel, dar toate persoanele rafinate au trecut la altceva. Câinele momentului este un Cocker spalsacian, o corcitură de cocker spaniel cu lup alsacian; nu poți să pui mâna pe unul pentru tot aurul din lume. A apărut ceva în ziar acum câteva săptămâni despre, n-o să ghiciți, Barb! Scosese la licitație pictura lui Wolfgang, soțul ei (mă rog, unul din ei) și făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
poată atinge. în altă parte Iocasta și Media își continuau exercițiul cu o ferocitate neobișnuită, iar în Elbaroom Flann O’Toole punea jos masa pe care fusese gata s-o arunce și se retrăgea în spatele barului său, acolo de unde cățeaua alsaciană îl fixa cu muțenie nedumerită. — Virgil? întrebă Vultur-în-Zbor. Dar Virgil Jones clătină din cap, fără să înțeleagă. Un fel de pierdere a cunoștinței. Probabil că suntem obosiți. — Dar amândoi, Virgil? în același timp? Virgil clătină iar din cap. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
monoton: — Sfântă Maria, Maica Domnului, jur că n-o să mai beau niciodată. Sfântă Maria, Maica Domnului, jur că n-o să mai... Se întrerupse ca să vomite într-o găleată de sub tejghea. — Iisuse, Sfântă Fecioarăă gemea el. Tocmai în acel moment cățeaua alsaciană lui O’Toole a făcut un lucru neașteptat. Furișându-se pe lângă stăpânul ei, care vomita, și pe sub tejghea, s-a repezit la Virgil Jones, dând din coadă și lingându-l, pentru a-i oferi celui reîntors primul semn de bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ani cînd sosise la Barcelona În căutarea făgăduinței unui de loc de muncă ce nu avea să se mai materializeze. Înainte să moară, tatăl ei Îi obținuse referințe pentru a intra În serviciul clanului Benarens, o prosperă familie de negustori alsacieni stabilită la Barcelona. CÎnd am să mor, a insistat el, să te duci la ei, te vor primi ca pe fiica lor. Primirea călduroasă de care s-a bucurat a constituit o parte a problemei. Monsieur Benarens a hotărît s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o tradiție îndelungată în domeniul cumpărării și vânzării de obiecte de artă. După părerea lui, combinația dintre numele german și însoțitorul francez crea o confuzie atrăgătoare, complet agreabilă în mintea clienților. Unii aveau să interpreteze amestecul lingvistic drept semnul descendenței alsaciene. Alții vor crede că provenea dintr-o familie de evrei germani, emigrați în Franța. Iar alții nu vor avea nici cea mai vagă idee unde să îl plaseze. Nimeni nu va fi vreodată sigur de originea lui - iar când cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]