7,716 matches
-
Sonate fur Trompete und Orgel (1999) și Sonate fur Cembalo (2001) demască faptul că Dieter Acker nu este nicidecum un neoclasic, așa cum nu de puține ori critica roasă în coate îl poziționează ci, chiar dacă aidoma oricărui compozitor de o anume altitudine aspiră la o clasicitate în sensul unei exemplarități la care puțini acced, este un melancolic, un sentimental incurabil. Ascultînd CD-ul cu pricina, dar mai ales restituindu-i în repetate rînduri muzica, mi-am dat seama că cei care au
Un neamț hîtru by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11349_a_12674]
-
Telefil La TVR 1 o nouă echipă de prezentare a buletinului meteo: un comandant de navă aeriană, o stewardesă și un copilot. A tour de rôle. Fără sare și piper, protagoniștii. Ideea ne scapă: ce legătură, în afara altitudinii la care zboară unii și se formează altele, să fie între piloți și fenomenele meteo? O extraordinară întîlnire cu țigani, în emisiunea d-lui Mircea Dinescu. Inimitabila știință a poetului-moderator de a fi acasă oriunde și de a vorbi pe
Ratingul are sex by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14736_a_16061]
-
a volumelor nu duce la descoperiri spectaculoase. Nu există schimbări majore de la un volum la altul, după cum nu există nici fluctuații de valoare. Setul poeziilor memorabile e în mod egal împărțit între toate, alcătuind un fel de podiș de mare altitudine în care cunoscătorii se vor întîlni cu începătorii în plăcerea lecturii, în satisfacția exercițiului de arheologie livresca, în degustarea în tihna a unei poezii de un farmec cu totul special. Și pentru amintire sau pentru îndemn la citire, iată cîteva
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
De pildă, în Concertul pentru pian și orchestră de coarde, o lucrare de tinerețe, plină de fior asociativ și eleganță logică, influențe diverse - de la Bartok și Messiaen la Enescu și Jora - sunt trecute printr-un filtru personal, ce degajă decență, altitudine spirituală și înclinație ludică. Apropiat prin scriitura perioadei serial-aleatorice de muzica lui György Kurtag și a prietenului său Andras Szöllosy, deși ca expresie mult diferit de aceștia, Dan Constantinescu scrie o muzică suavă, uneori ascetică prin puținătatea materialului întrebuințat. înclinația
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
să-l studieze cu lupa. În 9 februarie 2001, un băiat săturat de viață caută pe Internet confrați cu aceleași gînduri. După zece zile, o tînără și un tînăr se sinucid sărind, împreună, de pe o stînca, de la 600 de metri altitudine. Ce se întîmplă cu ei în acest interval, ce experimentează, teribilist, în fond, la vîrsta lor, înaintea pășirii în moarte? Cît de bine se cunosc și îi cunosc pe cei din jurul lor? Andreea Vălean alege pentru răspunsuri și pentru rolurile
Undeva, în adîncul apelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14604_a_15929]
-
în sală: A! scrisoarea este de la Puia! " Sau momentul cumpărării la Toledo, consemnat într-o scrisoare de Liviu Rebreanu a două superbe și foarte scumpe șaluri spaniole, unul, observând Niculae Gheran, ales să înfășoare trupul pretențioasei Fanny, în coșciug. Din altitudinea ochiului și a minții lui Liviu Rebreanu, Niculae Gheran comentează așteptarea lui Mario Roque în România, primirea lui Enrico Corradini, scriitor italian, senator și mâna dreaptă a lui Mussolini, sărbătorirea centenarului Ibsen, momente pe care le rețin, nu pentru că s-
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
privește uimit - el a venit să facă afaceri, nu dreptate în România! Autohtonul, logoreic cît timp îți spune generalități, amuțește și el cînd îl întrebi cine anume îl jecmănește. Se uită în sus și, după ce îți dă această indicație de altitudine a corupției, schimbă subiectul. Ce înțeleg eu de aici e că omul de afaceri, străin sau local, vrea să-și scoată pagubă pentru spăgile și atențiile pe care le oferă. El are uși deschise acolo unde trebuie și nu e
Incoruptibilul de o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14296_a_15621]
-
merge la țară în week-end și admiră natura ca un turist. Aceste însușiri diverse și uneori opuse joacă un mare rol în nefixarea de azi a opiniei față de Topîrceanu. Să adăugăm la acestea o evidentă facilitate și un umor fără altitudine spirituală. Pe vremuri, Balada chiriașului grăbit sau alte anecdote versificate păreau să-i încînte pe cititorii lipsiți de gust artistic ori pe cei foarte tineri, doritori să-l imite. Tot așa, ingeniozitatea umoristică din Cioara ori din Rapsodii de toamnă
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
mai importantă, mai puternică creație a literaturii romantice a genului în secolul al XIX-lea. În marile pauze ale spectacolelor tetralogiei - pauze care la Bayreuth se extind pe durata unei ore întregi - ne-au fost oferite comentarii pasionante, de autentică altitudine intelectuală, comentarii și prezentări susținute de prof. dr. Cristina Vasiliu - de la Universitatea din București - aflată în dialog cu compozitorul și muzicologul prof. dr. Costin Cazaban de la Universitatea din Lyon. Comentarii de un excepțional interes în ce privește raporturile dintre mitologia scandinavă și
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
făcut să apară o carte ce a schimbat fața prozei, a literaturii, în secolul al XX-lea. - Și ați constatat că Proust a fost foarte bine receptat în România și că opiniile critice privitoare la acest scriitor novator au avut altitudine în critica românescă? - E recunoscut că un scriitor de talia lui Camil Petrescu, de pildă, a integrat primul fenomenologic opera lui Proust, iar eu am citit cu atenție pe Ibrăileanu, pe cei de la "Viața Românească", și am văzut că o
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
scenica a Rinocerilor, Robert Wilson realizează o grandioasă hermeneutica a capodoperei lui Eugen Ionescu din perspectiva unui subtil artist vizual și a unui critic/ istoric al teatrului de autoritate irefragabila, descins dintr-un regizor/ om de cultură ale cărui anvergură, altitudine ideatica și rasă sfidează orizonturile unicității, țintind, direct și cu semeție deloc trufașa, Absolutul. Limbajele specifice TUTUROR artelor sunt convocate în spectacolul acesta grandios, ponderea revenind acelora de sorginte cinematografică și poate chiar dodecafonica. Asemenea simboliștilor wagnerieni, Robert Wilson a
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
rămasă mult în urma evenimentelor catastrofale, mi-a dat de știre prea târziu că mă aburcam pe ruinele încremenite, mute, siderale, ale altui bloc căzut, din care nu răzbea nici o urmă, nici un ecou de viață. M-am cățărat astfel înainte până la altitudinea unui ipotetic etaj 3, coborând apoi o pantă care mă ducea vertiginos în Hristo Botev; însă cam în dreptul fostului etaj 1 al fostei clădiri m-am pomenit cu un otgon gros înfășurat în jurul gâtului ca o cobră metalică ucigașă. Speriat
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
sofisticare și se așază pe scaunul din fața mea. Și parcă trădarea mea nu mi se mai pare atât de evidentă, e ceva neclar în aer, ceva confuz... Beau din nou. Mi se prelinge în trup o dorință caldă. Alcoolul și altitudinea. Și n-am mâncat nimic de ieri seară. Incerc să ghicesc dacă e rom și în băutura Zoiei -nu cred că e, prea soarbe cu ușurință. Imi explică acum că are doi frați, Valentin si Nicușor. Au făcut fizica, amândoi
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Zidul invizibil... tu faci parte din el - îi spun. Chiar dacă nu vrei să fii parte din zid, tot faci parte, fiindcă zidul e el -aici indic cu bărbia spre prova avionului, cu portretul înrămat purtat la douăsprezece mii de metri altitudine, prin aerul furtunos. Alarmele mele sună, sună, dar n-au efect. Ba chiar adaug: de trei ani, de când a vizitat Nixon România, așteptăm să se dea jos zidul. Dar nu se dă jos, ba chiar se înalță și mai mult
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Sursă, firește negativă, însă nu mai puțin sursă. Atrabila, umoarea neagră, se transformă , ca la Charles d'Orléans, în interpretarea lui Starobinski, în cerneală". Iată un citat prin care se poate defini arta eseistică a lui Virgil Podoabă, de o altitudine și o probitate intelectuală ieșite din comun. Știutor de elină și latină, de limbi romanice, italienizant, superinformat pe textele marilor filosofi ai culturii, autorul nu întoarce spatele anecdoticii, biografismului savuros, făcând din cartea sa un exemplar exercițiu de admirație, analiză
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
cu Mona Nicolici liniștiți despre jurnalism și viața unei vedete. E de groază! Secretara SRL-ului strigă de la fereastră: “Dom’ director! Dom’ director! Puiuleee...! A venit faxul cu majorările de tarife, prețuri și cu noul sistem de impozitare; are și altitudinea pragului sărăciei...” Apropo, continuă Haralampy, mă, ce vizionar a fost Dante, țuca-i-aș gura lui de florentin! Că de unde să se fi inspirat când a scris pe fruntea Infernului Lasciate ogni speranza voi ch’ entrate 1), dacă nu de la
Hibernală cu Mona Nicolici by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13201_a_14526]
-
rectificări, completări, îndreptări etc. legate de viața literară în speță a deceniului cinci, foarte utile și pe care nu le-am putea expedia de plano la rubrica „istoriei literare mărunte”, așa cum consideră un comentator. E doar un zbor la mică altitudine, necesar pentru a se înregistra toate particularitățile terenului. Dar cercetarea se bizuie pe cîteva idei generale și atitudini pe care nu le-am putea releva fără simțămîntul că nu mai corespund mentalității noastre. Astfel Lucian Valea atribuie „spulberarea” generației războiului
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
să nu găsești ceva interesant, ceva de subliniat, ceva ce ar trebui, neapărat, citat. (Am rămas, “în consecință”, cu un teanc de foi pe care mi-am extras “citatele obligatorii”!). Pentru “intelectualul român” încă recalcitrant la o anumită idee de altitudine culturală a cinematografului, cartea poate funcționa ca un șoc revelator. Pentru studenții la teatru, e o carte care ar trebui citită cu lupa; dacă talentul nu e molipsitor (deși cred că uneori e), poate e molipsitoare acea forță de a
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
am alcătuit (și am publicat în România liberă, iar ulterior și în câteva reviste) Harta zăcămintelor de talent literar din România. Zeci și zeci de nume erau înscrise pe acea hartă, din care reieșea că numai în zonele de maximă altitudine, nelocuite, ale Munților Carpați nu există tineri talentați. Așadar, înainte de toate, i-aș identifica pe autorii de literatură din întreaga țară (dintre care pe mulți îi cunosc de pe acum) și i-aș convinge să-mi trimită tot ceea ce scriu. Aș
Dacă aș avea un milion de dolari by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13276_a_14601]
-
scheletul unui cal/ Care în viteză se dezmembra risipindu-se/ Și eu continuam să călăresc/ Un cal tînăr de aer/ într-un secol care nu mai era al meu" (Un cal tînăr). O asemenea intemporalizare e necesară pentru a jalona altitudinea poeziei care simte nevoia lăuntrică de-a se identifica cu sine însăși tocmai pentru a putea da glas convingător fondului său moral intrinsec. Exterioritatea se înfățișează mistuită de-o chemare orientată spre interior a subiectului liric, iar acesta reflectă structura
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
mână tichia albastră, în curenții ce parcă mă purtau în palmă, lunecam lin, în desăvârșita derâdere a legii gravitației. La jumătate drum spre sol mai aruncai o privire în sus: un șir sinuos de autobuze se pierdea în văzduhuri la altitudini imposibil de apreciat. Inima-mi bătea cu putere sub plicul care, încălzit, foșnea ușor. După mirosul reavăn al bulgărilor de pământ pe care-mi puneam tălpile goale, înțelesei că mă aflam în patrie, undeva prin Oltenia. Aburii telurici mă învăluiau
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
cum nălucește, feeric de la distanță, cu turnurile ei de castel aburos peste lacuri, fosta Casă a Scânteii. Vara, însă, ea dispare din unghiul vederii, acoperită de perdeaua fabuloasă a unor plopi canadieni ce fac podoaba unei stradele cu blocuri fără altitudine și parcă fără locuitori. Nu mă interesează amănuntele, mi-e de ajuns că se întâmplă. Dinspre Herăstrău uneori, alteori dinspre Ștefan cel Mare, zona Dinamo, petreceri cu jocuri de artificii, rumoare de mulțimi isterizându-se pe scoruri derizorii. Viteaza mea pisică
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
să nu scârțâi deloc, fiindcă miorlăind din instrument poți ajunge - ca multe personaje ale pictorului - pe acoperiș. Dar, uneori, a fi odrasla unui artist de faimă mondială este o povară tragică - să te temi că nu vei ajunge niciodată la altitudinea artei tatălui tău, că ești doar un biet veleitar, de fapt un ,nima". O dovadă: Klaus Mann s-a sinucis, poate, pentru că a avut convingerea că nu va reuși nicicând să creeze un Hans Castorp sau un Gustav Aschenbach. David
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
prost, încît absolvenții de valoare se apucă de alte meserii. Profesorul de liceu, ale cărui venituri sînt egale cu cele ale taximetriștilor care nu-și fac norma, nu se mai consideră reprezentantul unei elite, cu pretenții morale adecvate unei asemenea altitudini. El flendurește social și ca să lege două-n tei trebuie să dea meditații pînă se tîmpește sau să mai scoată un ban din negocierea notelor cu părinții. Așa că în momentul în care elevii săi ajung la Bacalaureat, profesorul e în
Un circ vechi: bacalaureatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11530_a_12855]
-
cele două păsări au înaintat mult spre el, se pomenește cu ele alături. Le vede țopăind pe suprafața de beton la câțiva metri distanță. Nu, nu sunt ciori. Sunt două păsări răpitoare, ceva între șoim și vultur, păsări de mare altitudine. Îl cercetează cu ochi mărunți, sfredelitori. Clonțurile acviline strălucesc metalic" (p. 100). Naratorul o așteaptă pe Ea, o ființă feminină fără identitate, care, când sosește, povestește parcă o viziune ilustrată de Florin Pucă: "M-au păscut tot felul de primejdii
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]