46 matches
-
ca un semnal de alarmă în perioada asta. apropos de perioada asta, va mai fi vreo comemorare pentru eroii revoluției, cum a fost anul trecut? Da, decembrie nu prea mai e foarte sincer cu noi, mai ales de cand ne-am americanizat inclusiv la nutrit pofta de stat la cozi în supermarketuri de sărbători. Dar totuși, nu înțeleg resentimentul asta. Nici pentru mine nu pot să zic că semnificația religioasă primează în sărbătorirea crăciunului. Încerc să reduc totul la consumat vin fiert
Decembrie sincer by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83026_a_84351]
-
se va aplica niciodată. Un lucru pentru mine e totuși sigur. De unde locuiesc, de câte ori mă uit pe fereastră, văd neclintită firma cât toate zilele a supermarketului de peste drum: The Best. Este fosta noastră Alimentara care, urmând cursul istoriei, s-a americanizat. În schimb, dacă ies și traversez Calea Moșilor, luând-o spre Foișor, dau peste La Fourmi, un bastion al francofoniei, probabil ultimul. Și The Best și La Fourmi gem toată ziua de lume, cumpărătorii intră și ies în valuri. Nu
Cine aprinde beculețul? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14203_a_15528]
-
în Orfeu, sau mai degrabă în întruparea sa americană, nu numai pe Poetul capabil să transfigureze, prin cuvînt, geografia Americii și oamenii, de o mare diversitate, ai acelui loc. După cum ne atrage atența Harold Bloom, critic de sorginte emersoniană, Orfeul americanizat de Ralph Waldo Emerson este și "zeul-profet al discontinuității", al dezmembrării prin excelență, fiindcă odată cu momentul refacerii se manifestă din nou cu violență tendința contrară, de inovare și experiment. Apelul la înnoire făcut de Emerson este, neîndoios, și o invitație
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
al unor recitări din Coran pe fondul unor imagini video cu teroriști. Descoperirea mea se lega de o viziune a paradisului pe care, cu puțin înaintea atacului, o are unul dintre teroriști - un tip bonom, durduliu, cu ochelari - care e americanizată până în pânzele albe: fete blonde, chiar californiene?, în bikini, alergând pe malul mării cu pletele în vânt, ca într-o reclamă la loțiune de plajă. Ceea ce m-a frapat e tocmai discrepanța dintre idealismul, naivitatea și pe undeva normalitatea acestor
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
români prezenți în celebrele antologii americane; iar a doua serie, începe cu „cărți americane” și se închide cu România în World Book. S-ar putea glosa mult despre cuprinsul acoladelor, de la probleme de teorie la teoreticieni scriitori, de la scriitori români americanizați la scriitori americani, despre „complexe” și savante contribuții profesorale românești pe teritoriul american, despre tentația concretului și orașul ca pretext literar; sau în partea a doua, despre ochiul pătrunzător și uimit al scriitorului și ziaristului Marian Barbu, care a văzut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
români prezenți în celebrele antologii americane; iar a doua serie, începe cu „cărți americane” și se închide cu România în World Book. S-ar putea glosa mult despre cuprinsul acoladelor, de la probleme de teorie la teoreticieni scriitori, de la scriitori români americanizați la scriitori americani, despre „complexe” și savante contribuții profesorale românești pe teritoriul american, despre tentația concretului și orașul ca pretext literar; sau în partea a doua, despre ochiul pătrunzător și uimit al scriitorului și ziaristului Marian Barbu, care a văzut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Americii... Indicele de așteptare, indicele de toleranță și indicele de luciditate s-au schimbat, în mod vizibil. La alte ediții, prezența unui film ca American Beauty ar fi fost de neconceput. S-ar putea spune că nu numai Europa se americanizează, dar și America se europenizează! (e adevărat, nu pînă la a-i place, cu adevărat, Woody Allen, ne-nominalizat la premiul pentru cel mai bun regizor, pentru Slow and Lowdown, deși ar fi meritat-o cu prisosință). Cel care a
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
personajul tragi-comic al originei complexe?... În drum spre muzeul Prado, barocul madrilen al edificiilor vechi îmi dă senzația unei apăsări estetice grele pe metru pătrat. Pot să spun că încep să respir mai ușor abia cînd întîlnesc vreunul din blocurile americanizate din centru. Unul are fațada imensă de sticlă peste care curge silențios o pînză uriașă de apă prelingîndu-se peste siliciul scînteind în soarele verii... Stau sub tunelul de apă ce se îndoaie pe dedesubt, reciclîndu-se, urcînd din nou spre ultimul
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
le dai țîță. Pe cînd ăsta, Costică,... Kostiká... e ca un taur: ți se și face frică de el, și ia în stăpînire femeia, așa, ca pe o capră, văcuță... încît, acest Costică, ducîndu-i-se vestea, îi spune unui doctor român americanizat și el, că negresa asta, domnule, e în stare să nască, lunar, lună de lună, nu cum a lăsat Dumnezeu să treacă nouă luni și pe urmă să aștepți fătul să iasă... Ce-i drept, pruncușorii ar ieși tuciurii și
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
se spunea Micul Paris și nu doar de către cei ce-i locuiau. Oraș vesel, frumușel, fără noxe, totuși în plină dezvoltare, apărat de scuturi de pădure și aerisit de o centură de lacuri recent asanate, Bucureștii creșteau pe verticală, se americanizau, precum constata eroul din Cartea nunții, Jim, al lui G. Călinescu. De la nobila dignitate a Parcului Bonaparte, a Bulevardului Dacia, a rondului Lahovary, la capătul de linie a tramvaiului 16, oprind într-un pitoresc cartier străjuit de o cruce de
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
recenziei săptămânale. Cu atât mai mult cu cât multe dintre treptele de evoluție vizibile acolo s-au opacizat, firesc, și au fost înlocuite de altele. De pildă, cumva paradoxal, după completa acomodare cu Franța, poezia lui Sebastian Reichmann s-a americanizat. Cotidianul a început să-și facă loc în câte o strofă, banalitatea minimalistă a câștigat teren în fața exploziei controlate, biograficul și-a sedimentat o crustă delicată, dar întotdeauna palpabilă. Știind acestea, l-am putea apropia pe Reichmann cel de astăzi
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
Rodica Zafiu Verbele formate de la nume de state sau zone geopolitice - a (se) albaniza, a (se) bulgariza, a (se) libaniza, a (se) europeniza, a (se) americaniza etc. - precum și derivatele lor pot căpăta sensuri contextuale particulare, în genere negative. Sensul primar, de dicționar, al verbelor formate de la un nume etnic poate fi cel de "a impune o limbă, o cultură: a asimila" (în construcția tranzitivă) - sau - din
Balcanizarea si europenizarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9995_a_11320]
-
fiind doar pretextul pentru a reveni în țara peste a cărei imagine se suprapune obsedant imaginea unei singure ființe. Se configurează o adevărată Arcadie personală, regretată și căutată într-o manieră maladivă: "în loc să trăiesc, modern, comod și liniștit, în Lisabona americanizată de astăzi, m-am aruncat în căutarea puținelor urme de Lisabonă veche" (p. 80), pentru a salva "o anumită idee a mea despre Portugalia" (p. 101). Scrisorile rezumă întreaga viață a celor doi și faptele brute sunt dublate în mod
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]
-
români prezenți în celebrele antologii americane; iar a doua serie, începe cu „cărți americane” și se închide cu România în World Book. S-ar putea glosa mult despre cuprinsul acoladelor, de la probleme de teorie la teoreticieni scriitori, de la scriitori români americanizați la scriitori americani, despre „complexe” și savante contribuții profesorale românești pe teritoriul american, despre tentația concretului și orașul ca pretext literar; sau în partea a doua, despre ochiul pătrunzător și uimit al scriitorului și ziaristului Marian Barbu, care a văzut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
mai sus pomenite, nu cumva cititorul insuficent lă murit va conclude că generația șaizeci a activat ca portavoce a unor valori străine și a unor forme poetice importate? Accentuăm, iarăși, că generația șaizeci nici n-a occidentalizat și nici na americanizat poezia română. După ce i-a insuflat un avânt pur și nou și a îmbrăcat-o într-un veșmânt totalmente românesc, poezia aceasta nu ezită să stea alături de orice poezie străină a celei de a doua jumătăți a secolului XX. De
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
românul despre Alex Cetățeanu americanul? Alex CETĂȚEANU: Chiar, de ce ați ales 13 întrebări? Nu știți că americanii sunt superstițioși, așa de superstițioși ca pe aici nici nu exista etajul 13? Dar să răspund la întrebarea 13, eu nu m-am „americanizat” 100%. Poate 90% da, că a trecut amar de vreme de când rătăcesc printre nord-americani. Cred că Alex. Cetățeanu de acum 27 de ani era român - dacă am început să vorbesc în procente - 100%. Cu trecerea timpului, vreau nu vreau - m-
POVARA DE A FI ROMÂN – INTERVIU CU ALEX CETĂŢEANU de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354562_a_355891]
-
are pe Daniela Condurache, nu e pierdută muzica ei populară! Moldova întreagă e un soare pentru ea, acoperind-i în lumină forma și mângâindu-se pe dinăuntru cu spiritul cântecelor sale. Românii și-au indianizat țara, au africanizat-o, au americanizat-o, au adus-o la o cultură bulevardieră, i-au provocat avaria culturală; cărțile i-au părăsit, uzurpându-le sfântul raft din conștiință invadatorul Internet, din care cauză scriu azi cei care nu știu să citească; ni s-au dus
DANIELA CONDURACHE. DACĂ AR ASCULTA-O LUMEA, AR DEVENI MOLDOVENEASCĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347387_a_348716]
-
de Berlin, care nu era numai o cestiune de încetățenire, ci era de-a dreptul declararea României în teritoriu neutru, colonizabil cu toate semnințiile. Nu putem tăgădui că țara se cutremură de spaimă la perspectiva deschisă de acel articol, care americaniza pe deplin teritoriul nostru. {EminescuOpXI 29} Ei bine, cu tot cutremurul, listele falsificate ale alegătorilor au făcut cu putință ca opoziția să n-aibă majoritatea absolută în Adunări, deși această opoziție nu era esclusivă, căci cuprindea conservatori, fracționiști, liberali moderați
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cinism; scandalele se 'nmulțesc și iau formele cele mai degradatoare; ideea naționalității chiar, atât de roditoare și în stare a ține loc multor goluri ale culturii, e subminată de teoreme cosmopolite și socialiste. C-un cuvânt, zi cu zi ne americanizăm, zi cu zi devenim mai nepăsători față cu soarta poporului nostru propriu și-n mijlocul acestei nepăsări, caracteristice numai pentru popoarele guvernate de despotism, singurul nerv care mișcă elementele dominante este goana după influență și aur. Precum corpurile cerești răsar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Doisprezece cumpără și difuzează de aproape zece sau cincisprezece ori mai multe filme și foiletoane americane decît ale partenerilor săi europeni. Nu există imponderabilitate în cîmpul de gravitație al telecomunicațiilor. Audiovizualul democratic de astăzi nu mondializează audiența națională, ci o americanizează (ceea ce nu-i același lucru). Mai exact: el mondializează modelul american de democrație (care nu-i același lucru cu modelul francez, de exemplu). Ce trebuie să înțelegem acum prin "democratizare calitativă"? Reducerea sau suprimarea timpilor de învățare. Fără îndoială, trebuie
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
este”. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult nici după 1918, astfel Încît, la un deceniu după Încheierea Marelui Război, se afirma că românii, o națiune latină pentru care contează persoana, nu grupul, erau mai greu de asimilat, deci de americanizat. Alt cercetător considera Însă, nu demult, că, „foarte repede și fără să aibă lipsă de multe lămuriri, românii-americani de la Începutul veacului au Înțeles că ei trebuie să adopte căile țării adoptive, că trebuie să se «americanizeze», dar În același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de asimilat, deci de americanizat. Alt cercetător considera Însă, nu demult, că, „foarte repede și fără să aibă lipsă de multe lămuriri, românii-americani de la Începutul veacului au Înțeles că ei trebuie să adopte căile țării adoptive, că trebuie să se «americanizeze», dar În același timp au știut să păstreze acele trăsături esențiale care Îi defineau și le dădeau o identitate unică”. Andrei Popovici, la rîndul său, scria În 1937 că „după război s-a produs o schimbare În atitudinea emigrantului român
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de muncă, servicii publice), pe când în intimitatea domestică sau în comunitatea de aceeași etnie ele se păstrează. Oricum însă, supuse constrângerilor oficiale și cotidian-informale de a fi asimilate, generații întregi de emigranți, chiar dacă ei înșiși n-au reușit, și-au americanizat copiii. 2) Modelul melting pot (al creuzetului cultural) propagă ideea ca tradițiile imigranților să se amestece între ele și cu cele ale populației-gazdă, astfel încât să rezulte o cultură nouă, ireductibilă la nici una dintre cele preexistente, dar care nu reprezintă doar
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
mai mare. Aveam să aflu mai târziu că cel mare era fiul soției lui Vinner; văzându-i însă pe cei doi copii, am avut impresia că vin dintr-o epocă încheiată și că, de atunci, fugarul avusese timp să se americanizeze și să întemeieze familia asta, care avea cel puțin opt ani vechime... Atunci un bărbat, care se ivi pe veranda casei, chemă copiii. Am ridicat privirea și, reușind să domin în câteva secunde uluirea pricinuită de neverosimilitatea acelui chip sub
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cinci, talia subțire, sânii mici și un gât lung, ca de lebădă, care Îi susținea chipul drăguț, În formă de inimioară. Dacă Sourmelina fusese Întotdeauna genul european de americancă, un fel de Marlene Dietrich, atunci Tessie era fiica pe deplin americanizată pe care ar fi putut-o avea Dietrich. Caracterisiticile sale originare, chiar ținând cont de trăsăturile zonei, mergeau doar până la micuța strungăreață și nasul cârn. Adesea trăsăturile sar peste o generație. Eu am mult mai mult din tipicul grecesc decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]