106 matches
-
cărora autorul, inspirat parcă de cel mai malefic înger sfătuitor pe care l-a avut vreodată un scriitor, le-a căzut pradă împotriva voinței sale. Un spirit de rasă căruia frazeologia i-a fost fatală. Genul de intelectual cu natură amfoteră: jumătate din el de o aciditate analitică de mare clasă, cealaltă jumătate de o serbezime de bază răsuflată. Oricum, un autor al cărui exterior livresc a lucrat sistematic împotriva interiorului ideatic. De aceea, diluarea incorigibilă de care-i suferă scrisul
Binefacerile secretului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8159_a_9484]
-
plastic, fiecare țesut fiind dealtfel caracterizat de un anumit tip de proteină structurală intră în structura enzimelor, a unor hormoni (hormonul adrenocorticotrop, vasopresina, insulina) și a unor mediatori chimici (adrenalină, noradrenalină, histamină, serotonină) rol în reglarea pH-ului (au caracter amfoter, adică se comportă ca baze în mediu acid și ca acizi în mediu bazic) rol în reglarea presiunii coloidosmotice rol în menținerea echilibrului hidroelectrolitic rol în coagularea sângelui, în transportul gazelor respiratorii, în imunitate rol energetic (proteinele pot fi utilizate
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
însă la pH 10 s-a îmbunătățit semnificativ. Aparent, adsorbția Albastrului de metilen este preferențială la valori mari de pH. Datorită cantității variabile și naturii oxigenului superficial, materialele pe bază de carbon trebuie privite ca un caz special de solide amfotere. În funcție de pH, în soluții apoase există atât centrii superficiali încărcați negativ, cât și pozitiv. Când pH-ul soluției este mai mare decât pHpzc corespunzător carbonului activ, suprafața acestuia este încărcată negativ și poate atrage cationii din soluție. La valori ale
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
un complex chimic. Pe de altă parte, proteina celulară care a fixat colorantul își modifică proprietățile. Rolul substanțelor proteice în colorarea bacteriilor reiese din faptul că celulele bacteriene după deproteinizare, prin autoliză, își pierd capacitatea de a fixa coloranții. Natura amfoteră a proteinelor celulare determină afinitatea celulei bacteriene, atât pentru coloranții acizi, cât și pentru cei bazici. În general, celulele bacteriene au o afinitate mai mare pentru coloranții bazici, față de cei acizi. De aceea, în practica microbiologică se folosesc mai mult
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
organici, cele mai importante pentru proprietățile lor specifice, coloidale, sunt: a) polimerii neutri (nepolari, neionici) - ale căror proprietăți se datorează excusiv dimensiunilor macromoleculelor; b) polielectroliții - la acești compuși se manifestă proprietățile electrochimice și electrocapilare ale coloizilor liofili; c) polielectroliții (polimerii) amfoteri - au ca reprezentanți foarte importanți proteinele. Dintre polimerii neutri, cei mai cunoscuți sunt: polimerii hidrocarburilor - polietilena, polistirenul, poliizoprenul (izomerul cis fiind 153 cauciucul natural, iar cel trans, gutaperca) etc.; polizaharidele - amiloza, amilopectina, glicogenul, pectina, chitina etc.; proteinele neutre - colagenul, fibrinogenul
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
iar X+ este un ion micromolecular numit contraion. Pentru că cel mai important contraion al polielecroliților este protonul, aceștia se împart în: donori de protoni (cu grupări - COOH, SO3H, PO4H etc.); acceptori de protoni (cu grupări - NH2, NH-, N = etc.); polielectroliți amfoteri. Polaritatea ionilor respectivi se determină, ca și la coloizii liofobi, prin electroforeză. De asemenea, polielectroliții se mai împart în polielectroliți organici (dintre care cei mai cunoscuți sunt proteinele) și anorganici, printre care se numără poliacizii de siliciu, fosfor, vanadiu, molibden
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
preparat de A. Reychler în 1913 și alchil-aril-sulfonații de sodiu. Se mai pot enumera și unele polizaharide sau polinucleotide care, deși nu sunt coloizi de asociație și uneori nici tensioactivi, sunt totuși utilizate într-un scop asemănător. Agenți cationici și amfoteri Agenții cationici sau săpunurile invertite, numite astfel pentru că gruparea lor lipofilă face parte dintr-un cation, având legat la extremitate un radical organic bazic (în special amoniu), reprezintă o clasă ulterior apărută de coloizi de asociație. Importanța acestor agenți a
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
fost remarcate proprietățile lor bactericide și dezinfectante. Din această clasă fac parte aminele, sărurile cuaternare de amoniu (substituite cu catene hidrocarbonate) sau alți compuși cum sunt imidazolinele (compuși heterociclici cu doi atomi de azot), sărurile de sulfoniu etc. Dintre agenții amfoteri, care formează în anumite condiții ioni bipolari (amfioni), fac parte polipeptidele, produșii de degradare ai proteinelor, betainele, derivații aminocarboxilici etc. Din ultima categorie, un produs cunoscut ce acționează mai mult ca un agent complexant este sarea de sodiu a acidului
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
coordinativă) are loc prin creșterea stării de oxidare a cationului, chiar dacă aceasta determină o ușoară amplificare a momentului total al ligandului. Ca urmare, cationii cei mai dispuși pentru a forma hidroxocomplecși sunt cei cu stări de oxidare medii, corespunzătoare stării amfotere a hidroxizilor formați. La stări de oxidare înalte (când compușii oxigenați ai cationilor au caracter acid), polarizarea oxigenului este atât de puternică, încât protonul este cedat în momentul formării compusului; de aceea, aceste specii cationice nu formează hidroxizi, ci doar
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
este cedat în momentul formării compusului; de aceea, aceste specii cationice nu formează hidroxizi, ci doar oxizi. Compușii coordinativi conținând ioni hidroxil în sfera de coordinare se pot obține prin diverse metode. Cea mai folosită metodă constă în dizolvarea hidroxidului amfoter în exces de hidroxid alcalin sau de hidroxid de amoniu. Ca urmare a echilibrelor chimice care se stabilesc în soluțiile de hidroxid de amoniu: H2O + NH3↑ ⇄ NH4OH ⇄ NH4+ + HO se recomandă ca, la dizolvarea hidroxizilor amfoteri în exces de hidroxid
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
constă în dizolvarea hidroxidului amfoter în exces de hidroxid alcalin sau de hidroxid de amoniu. Ca urmare a echilibrelor chimice care se stabilesc în soluțiile de hidroxid de amoniu: H2O + NH3↑ ⇄ NH4OH ⇄ NH4+ + HO se recomandă ca, la dizolvarea hidroxizilor amfoteri în exces de hidroxid de amoniu, să se folosească soluții diluate. În caz contrar, electrolitul este parțial disociat în ioni, iar amoniacul gazos, care se formează în sistem, se degajă continuu, determinând deplasarea echilibrului chimic spre formarea sa (din hidroxid
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
diluate, concentrația mare de apă determină deplasarea echilibrului chimic spre formarea de hidroxid de amoniu (din amoniac) și, implicit, spre generarea de ioni hidroxil (creșterea diluției intensifică disocierea electrolitică). Hidroxocomplecșii se pot obține și prin dizolvarea metalelor generatoare de hidroxizi amfoteri în soluții concentrate de hidroxizi alcalini. Reacția are loc mai ușor în prezența unui agent oxidant, precum azotații alcalinii; în acest caz, reacția este utilizată la identificarea acestui anion. În chimia analitică prezintă importanță și unele metode de obținere a
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
și funcții biochimice specifice. IX.1. DOZAREA AMINOACIZILOR IX. 1.1. Dozarea aminoacizilor prin metoda Sörensen Principiul metodei Metoda se bazează pe proprietatea aminCizilor de a reacționa cu aldehida formică la nivelul grupărilor aminice, cu formare de derivați metilenici. Aminoacidul amfoter devine astfel un compus metilenic, cu funcțiune carboxilică liberă, care poate fi titrată cu hidroxid de sodiu în prezență de fenolftaleină. Reactivi formol, soluție 40 % (neutralizată în prezența fenolftaleinei); hidroxid de sodiu, soluție 0,01 N; fenolftaleină, soluție alcoolică 1
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
și de tăria ionică a mediului de dispersie, provocând modificări în structura stratului dublu electric și fiind determinată de dirijarea fenomenelor interfaciale ce au loc în natură, biologie (la nivelul membranelor celulare), industrie (cauciuc, lacuri, etc). Astfel, electroliții și polielectroliții amfoteri (aminoacizi și proteine) se încarcă pozitiv sau negativ în funcție de activitatea ionilor de hidrogen din mediul de dispersie. Punctul sau zona de pH în care particulele nu se mai deplasează în câmp electric (mobilitatea electroforetică este nulă) se numește punct izoelectric
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
aceasta rezultă și importanța practică a determinării densității de sarcină, implicit a punctului izoelectric (p.i.) sau a punctului de sarcină zero (p.s.z.) al particulelor unui sistem dispers eterogen. Punctul izoelectric se utilizează frecvent pentru caracterizarea electroliților și polielectroliților amfoteri. Pentru aminoacizi, punctul izoelectric (p.i.) și punctul de sarcină zero (p.s.z.) sunt identice deoarece ele nu sunt influențate de prezența ionilor străini în soluție. La polielectroliții amfoteri, cele două puncte nu mai coincid întotdeauna: punctul izoelectric definește numai
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
eterogen. Punctul izoelectric se utilizează frecvent pentru caracterizarea electroliților și polielectroliților amfoteri. Pentru aminoacizi, punctul izoelectric (p.i.) și punctul de sarcină zero (p.s.z.) sunt identice deoarece ele nu sunt influențate de prezența ionilor străini în soluție. La polielectroliții amfoteri, cele două puncte nu mai coincid întotdeauna: punctul izoelectric definește numai faptul că sarcina particulei (dată de nucleu și stratul Stern - care rămâne aderent la suprafața particulei coloidale în mișcare) este nulă într-un mediu cu un anumit pH și
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
lor speciale, joacă un rol important în procesele biofiziologice de autorefacere, autodegradare și automișcare a materiei vii. În afară de alcătuirea țesuturilor, proteinele stau la baza formării factorilor biochimici: enzime, hormoni, anticorpi, virusuri, etc. Proteinele reprezintă clasa cea mai importantă de polielectroliți amfoteri. Caracterul amfoter al proteinelor se datorează prezenței simultane în moleculele lor a grupelor acide -COOH și bazice -NH2, proteinele fiind din punct de vedere funcțional poliamide naturale ale aminoacizilor. În alcătuirea proteinelor intră totdeauna aminoacizii cu caracter neutru (glicocol, alanină
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
joacă un rol important în procesele biofiziologice de autorefacere, autodegradare și automișcare a materiei vii. În afară de alcătuirea țesuturilor, proteinele stau la baza formării factorilor biochimici: enzime, hormoni, anticorpi, virusuri, etc. Proteinele reprezintă clasa cea mai importantă de polielectroliți amfoteri. Caracterul amfoter al proteinelor se datorează prezenței simultane în moleculele lor a grupelor acide -COOH și bazice -NH2, proteinele fiind din punct de vedere funcțional poliamide naturale ale aminoacizilor. În alcătuirea proteinelor intră totdeauna aminoacizii cu caracter neutru (glicocol, alanină, valină, leucină
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
proteinelor intră totdeauna aminoacizii cu caracter neutru (glicocol, alanină, valină, leucină, tirozină) și aminoacizii cu caracter bazic (histidină, lizină) sau aminoacizii cu caracter acid (acid glutamic, acid asparagic). De aceea, proteinele posedă totdeauna grupe ionogene electropozitive și electronegative, formând macroioni amfoteri. Prezența grupelor polare (de exemplu gruparea hidroxil -OH, gruparea carboxil -COOH, sau gruparea amino - NH2) în macroionii amfoteri ai proteinelor, este principala cauză a solubilității și hidrofiliei acestor compuși. De aceea, solubilitatea proteinelor depinde de unul din factorii de care
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
lizină) sau aminoacizii cu caracter acid (acid glutamic, acid asparagic). De aceea, proteinele posedă totdeauna grupe ionogene electropozitive și electronegative, formând macroioni amfoteri. Prezența grupelor polare (de exemplu gruparea hidroxil -OH, gruparea carboxil -COOH, sau gruparea amino - NH2) în macroionii amfoteri ai proteinelor, este principala cauză a solubilității și hidrofiliei acestor compuși. De aceea, solubilitatea proteinelor depinde de unul din factorii de care depinde și disociația electrolitică și anume de pH. La tratarea macroionilor cu un acid sau o bază, punctul
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
tensioinactivi (compuși ce nu modifică tensiunea superficială a apei sau o modifică într-o măsură mică, în sensul creșterii). La rândul lor compușii amfifilici tensioactivi (agenți tensioactivi) se clasifică în: * Agenți ionici: agenți tensioactivi anionici agenți tensioactivi cationici agenți tensioactivi amfoteri * Agenți tensioactivi neionici În categoria compușilor tensioinactivi sunt incluși: * coloranții * alcaloizii * taninurile Micelele de asociație se aseamănă prin structură și proprietăți cu particulele coloidale, de unde derivă și denumirea sistemului dispers și anume acela de coloizi micelari de asociație. Între soluția
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
spre deosebire de metalele alcaline, formează un număr mare de săruri greu solubile, precum fluorurile, carbonații, oxalații, sulfații, fosfații, cromații etc. Sărurile solubile, în stare solidă, se prezintă sub formă de cristalohidrați. Oxizii prezintă caracter bazic, cu excepția celui de beriliu (care este amfoter). Hidroxizii, carbonații și azotații se descompun termic, formând oxizi. Carbonații neutri, insolubili în apă, se solubilizează prin captarea dioxidului de carbon în prezența apei, formând carbonați acizi. Probleme rezolvate 1 O bucată de calciu s-a ars în aer, iar
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
compușilor. Dacă aluminiul, galiul și indiul au compuși cu un înalt grad de covalență (specific nemetalelor), taliul, în schimb, formează doar compuși ionici (precum metalele tipice). Același lucru se observă urmărind caracterul hidroxizilor formați de aceste metale; acesta evoluează de la amfoter (pentru aluminiu și galiu) până la puternic bazic (pentru taliu). Probleme rezolvate 1 Se prepară galiul din 1 t galit cu puritatea de 79,2%, randamentul global al proceselor fiind de 70%. Se cer: a) să se scrie ecuațiile reacțiilor procesului
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
cărui masă atomică este AM. Oxidul acestui metal se poate scrie M2O3, masa molară a acestuia calculându-se conform relației: Ținând cont de datele problemei, este valabilă relația: = 27 Deci metalul trivalent M este aluminiul. Oxidul acestuia, Al2O3, are caracter amfoter, lucru demonstrat de dizolvarea sa atât în acizi, cât și în baze: Al2O3 + 6 HCl = 2 AlCl3 + 3 H2O Al2O3 + 2 NaOH + 3 H2O = 2 Na[Al(OH)4] 3 Pulberea de aluminiu este parțial oxidată ca urmare a reactivității
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
sunt ușor hidrolizabile, cu formare de oxoioni. Combinațiile cromului la starea de oxidare +6 sunt puternic oxidante și au caracter acid. Starea de oxidare +3 este tipică cromului. Compușii cromului la această stare de oxidare sunt stabili și au caracter amfoter. Aceste combinații se aseamănă în multe privințe cu combinațiile similare ale ferului și aluminiului. În această stare de oxidare, cromul formează un număr mare de combinații complexe. Starea de oxidare +2 nu este caracteristică acestor metale. Compușii cromului la starea
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]