73 matches
-
îmbogățească. Nimeni nu pare să se gîndească vreodată care este prețul plătit de autorii cu pricina și că manualele nu cresc după ploaie, ca ciupercile, că nu se fac cu un simplu hocus-pocus, că nu se înmulțesc prin diviziune, ca amoeba. De aceea m-am gîndit să povestesc, în variantă soft și mult abreviată, povestea unui manual de limba și literatura română. Există și o variantă hard a acestei povești. De dragul elevilor, pe aceasta din urmă nu o voi spune. Un
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
doi poeți de seamă și de origine română, Paul Celan și Gherasim Luca, s-au aruncat și s-au înecat în Sena... Oricum, marea e o stihie misterioasă și chemătoare în adânc, poate pentru că m-am născut din ea, o dată cu amoebele... C. P.: Să presupunem c-ați realiza mâine o antologie a regretelor. Cum ar arăta sumarul unei astfel de antologii? N. C.: Lista ar fi cam lungă. Primul și cel mai mare regret al meu e că am părăsit (sau
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
moarte. Dar, în altă parte a orașului marțial, în umbra marilor lupte, timpul își încetinise ritmul devenind o baltă - o mică îngrămădire lichidă în care nu înotau peștii mari și nici măcar broaștele. Dar în acest timp-marasm exista de asemenea viață: amoebe și alte ființe care nu erau vizibile cu ochiul liber. În băltoaca de timp se trăia într-o așteptare care treptat devenea chiar scopul vieții. Cei care așteptau cădeau într-o stare visătoare, plăcută - având destul timp să caște, întinzându
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
de a-l distra pe un înalt tovarăș venit în inspecție, fie admiterea de principiu a drepturilor seniorial-directoriale. Trecând fulgerător și consternant de la o stare la alta, cu o mobilitate ce ține de adaptare, dar și de structura internă de amoebă a personajului, Rafiroiu ajunge s-o pună pe gânduri pe "fetița" căreia îi face avansuri. Dincolo de aceste apropouri și agresiuni machiste, cu care Ioana începe să se obișnuiască, apare o întrebare mai profundă, încă mai gravă: "Cine era acest om
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
se dovedește a conține mesaje sataniste. Angelina Jolie Îl adoptă pe Woody Allen, care o cere În căsătorie. Pe Tit Island e descoperit un celenterat despre care cercetătorii susțin că ar fi strămoșul omului, veriga lipsă În lanțul care unește amoeba cu strungăreață de contabilul cu gheb. Forma de viață e botezată „sfârc“, În cinstea locului unde s-a făcut descoperirea. În lume Începe Titmania. McDonald’s lansează chifteaua cu moț numită Titburger. Sloganul noului produs: „Mănânci ca la mama acasă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
demn pe unul dintre versanți și dădea semne că va Începe să fluiere strident, dirijând circulația prin acel sens giratoriu dezordonat. Al doilea individ stătea În spatele primului, Însă nu pentru că În zona unde evoluția speciilor Îi descoperise congelați, undeva Între amoebă și sarcopt, s-ar fi pus problema ierarhizărilor. Probabil că În poziția aceasta rămăseseră Încă de la angajare și de atunci umblau astfel, pentru a despica aerul mai eficient, impresionându-le pe băbuțe și pe cardiaci. Era un malac de vreo
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Parcă vorbeam despre morți... Tu câți ai vegheat? Eu? Iolanda tresări. Ea Încă mai era În camera cu oglinzi În care Flavius-Tiberius cânta la vioara. Își simțea trupul moleșit de căldura din Încăpere În care ea Însăși plutea ca o amoeba uriașă În care tânărul intra cu vioară cu tot. Reală sau născocită, Îi plăcuse toată povestea asta. Nu era nici vulgară, nici dulceagă. Fusese o mărturisire simplă, fără efecte speciale și fără subtexte obositoare... Deși, la o adică... Câți morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trenciul tău e lung pînă la glezne umbra ta nu mai are picioare te-ai oprit tornadă doradă totuna cînd se tocește spirala din capacul borcanului îl învîrți pînă uiți că-l învîrți exersezi infinitul vorbirea morților sau o mică amoebă cu picioarele ei schimbătoare și nu mă întreba acum de ce pe unde se iese se intră
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15625_a_16950]
-
fapt arta autorului stă în ușurința cu care pendulează între universul teatrului și cel al vieții reale. Rezultatul e un spectacol de inteligență din partea unui autor căruia cultura dramaturgică îi dă posibilitatea unor interpretări inedite: Odiseea povestită pe înțelesul unei amoebe sau bufonul shakesperian (sau beckettian) ca factor de regenerare a lumii. Autorul pare să spună: „nu pot înțelege lumea de azi decît privind-o prin fanta unor capodopere din trecut, de aceea meditațiile mele nu sînt sterpe comentarii critice, ci
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
de spermă a căzut alb, sidefiu, un dirijabil microscopic, plin cu vizitatori orbi, atrași de magneți puternici Într-un crater voluptuos, Într-o scufundare fără sfîrșit, Într-un tunel al timpului și a Împrumutat chipuri din alte ere developînd ciclurile amoebei și ale peștelui, ale șacalului și leului - august soare de foc, coarnă roșie aprinsă, el se naște azi sub acest semn maxim - Maximilian, nume de Împărat care-și refuza diminutivul. O femeie tînără, o trestie tremurătoare Îl Învăluie În neliniștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se răsucește în piept zvâcnetul acela scurt și rece, precum odinioară, când observase sclipirea metalică din ochii mătușii sale, în momentul în care aceasta râsese de spaima ei. Și cum o mai privise îndelung, așa cum se privește la microscop o amoebă, pentru a nu scăpa cumva, vreuna din reacțiile Arinei, la gluma răutăcioasă pe care o făcuse atunci pe seama ei. Îi spusese, nici mai mult nici mai puțin, că ea nu ar fi fost fiica mamei sale, ci fiica unei țigănci
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
a unui trup, pentru că atunci însuși sensul vieții, dispare. Gândurile continuau să o asalteze și fără voia sa le urmă, încercând parcă să găsească acea concluzie care s-o liniștească. “Da, fără trecut se pare că redevii doar planta, sau amoeba, care ai fost cândva... de fapt, doar un fel de-a spune că devii... nevolnicia... acel nimeni, sau nimic, încremenit pe malul unui Styx fără vâslaș. Dar până atunci, neîndoielnic, glasul trecutului, bun sau rău, dictează...” Arina simți starea de
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
și arătați pruncilor voștri această ctitorie pentru care Moș Crăciun însuși, dar ce zic eu, Caragiale, Eminescu, Shakespeare, Tolstoi, Turgheniev, Dostoievski, și, vă mulțumesc că nu m-ați uitat, eu, ar plânge într-o singură lacrimă, la marginea Iovacrei. Gândește, amoebă a sufletului: visează, gând al Hamangiei; admiră, prunc al gânguritului; pipăie, meșter al ghioceilor; cutremură-te, intrare a paradisului ! Freacă-te la ochi, corp profesoral al infinitului! Inspiră-te, garnizoană a pântecului ! Îmbucă, maxilar al ochiului ! Bucură-te, lumânare a
DE PE CARACALULUI LA ŞCOALA OLTENEASCĂ, ÎN POLITICĂ, ŞI ÎNAPOI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361771_a_363100]
-
Creaționism se poate rezolva simplu, si anume: Cărămidă de bază a evoluționismului este MUTAȚIA GENETICĂ. (A fost o supă primordială, alcătuită din materie anorganica, si care a fost supusă radiațiilor cosmice, bla, bla, bla, iar de acolo a iesit o amoeba și apoi un om). Dar MUTAȚIA GENETICĂ este DISTRUCTIVA ÎN PROPORȚIE DE 99,99 %. Abia 0.01% s-ar putea să adauge ceva folositor. Așadar s-a mers 99,99 pași înapoi și 0.01 pași înainte, 99,99 înapoi
CREATIONISM de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354187_a_355516]
-
rău/ mă-mbăt de nemulțumire/ zvârcolindu-mă pe comori/ toate cuvintele fug/iar eu, doamnă, par/călăreț trântit în răscruci/ Ptiu, ptiu, oasele mele/ cad strivite ca de măciuci “.( Mulțumesc lui Newton-Bolnav de nemulțumire). Poemul se reface, febril, ca o amoebă, întrucât în fiecare fragment somnolează chiar ființa lui tentaculară. Cu această succintă analiză am descries mecanismul interior pe care se bizuie poemul, de fapt, și viziunea holografică a lumii: sub aparența osmozei, care e o iluzie pur retorică, totalitatea se
MARIAN BARBU ÎNTRE VIZIUNEA EXISTENŢEI ŞI A LITERATURII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346426_a_347755]
-
omul. Șapte ani am fost suspendat de un fir de păianjen, deasupra mării, vine un delfin păros , spune, băi, bacterie sau virus, ce ești, că nu știe diferența, ,marea muge ca vaca, dar eu iubesc mările, pornesc înot ca o amoebă, artista Nin încearcă un incest, o casă ezoterică în Vest,cochilia artistului, înconștiență bătută de rumoare și cadență, înlătura artistul, îngrijise grădina albă de narcise, atașament, dar ce contează-n timp? Ananis Nin pe tine nu te schimb. La Londra
VECHIME de BORIS MEHR în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348484_a_349813]
-
Acasa > Impact > Scrieri > EPITAF Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2320 din 08 mai 2017 Toate Articolele Autorului în fiecare femeie se ascunde o cârtiță o mică doamnă Bovary subversivă un fel de văduvă neagră antropofagă sau o amoeba cu autoreglare ( cu feedback! ) și neapărat un Charles bonom fără excepții ultima mea iubită fusese o Naegleria fowleri care-mi mânca creierul pe ascuns săpa tuneluri prin inimă printre țesuturi și romane de dragoste și-mi șoptea ”te iubesc” despre
EPITAF de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376337_a_377666]
-
gândire) și care ne permite să gândim abstract ”. Adică, spiritualizarea decurge legic ca evoluție a materiei, iar nu invers, ca decojirea de material a unei “scântei de divinitate”. Ca ultim argument, am pune o întrebare: Dacă un organism monocelular, precum amoeba de exemplu, este înzestrat cu tot ce este necesar pentru a trăi - și îndeplini rolul de organism heterotrof, în relație cu organismele autotrofe, de disipare energetică exercitată asupra fluctuației “inițiale”, Big Bang-ul -, de ce a fost nevoie de o întreagă
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
București, 1969, Poeme alese, București, 1983; Konstantin Kavafis, Poezii, pref. trad., București, 1971; Aleksandr Blok, 12, pref. trad., Cluj, 1972; Mică antologie de poezie japoneză, în În inima lui Yamato. 9 priviri asupra Japoniei, București, 1973, 101-149; Teresa Maria Moriglioni-Drăgan, Amoebă ori stea, pref. Eugen Barbu, București, 1977; 42 de poeți greci contemporani, postfața trad., pref. Alexis Zira, Cluj-Napoca, 1984 (în colaborare); Poeți francezi, pref. trad., Cluj-Napoca, 1987; Michel Deguy, Poeme, București, 1995 (în colaborare cu Șt. Augustin Doinaș, Virgil Mazilescu
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
fusese zvârlit cu furca îndărăt în haosul acesta al ființei torturate. Celălalt, ale cărui contururi dure și fine totodată, aspirase cândva să le traseze și prin a cărui însăși absență reușise uneori să se glorifice, nu era altceva decât o amoebă gelatinoasă, ectoplasma insipidă a unei ideații rătăcitoare. Adevărul era doar un concept care, cândva, i se păruse atrăgător. Cine ar putea pătrunde în mintea lui Platon? Dacă nu ești un geniu, filozofia nu-i decât un exercițiu de tocilar. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să te spânzuri" ("Compunere"). Totul este convenție: râsul, plânsul, iubirea, măști grimasate, mișcate pe o imensă scenă, pe harta în care cele cinci continente realizează "O mișcare de rotație în jurul soarelui/ Și alta în jurul morții". Alteori, pământul, omul, sapa, păianjenii, amoeba, semințele, târâtoarele sunt în călduri, sunt în stare de efervescență. Timpul își face loc, distruge stabilitatea, timpul este cel al trecerii "(Pedeapsa"). Se înregistrează tot ce mișcă: iarba, cuvintele, ceasul, lucrurile, porii înhămați în "Herghelii infinite/ tropăind infinitul" ("Mișcare"). Ipostaza
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
relaxări ("Contradicții"). Lumea care se va naște își va avea originea tot în principiul masculin și în cel feminin ca-n "Rig-veda": "Ce mai faci?/ într-o zi luna a întrebat pământul". Pământul dă un răspuns obosit și grav: "O amoebă". De fapt, misterul vieții este "Miezul", ne-o spune, la modul blagian, în poemul cu același nume. Miezul este sămânța care va face să prolifereze cerul, și pământul, ea nu va mai rătăci în abis, ci va face să apară
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai întâi, inspirația rarissimă dovedită de titlul remarcabil, intuindu-i apoi miza de fond: aceea de a condensa o poetică (a prozaismului, a gestualității denudate de sensuri prea grave de menționat, din această perspectivă, textele Așa grăit-a Pițipoanca, viitorul amoebelor, pițipoanca și țiparul, reflectări dintre cele mai pitorești ale umanității emblematice pentru o Românie de perpetuă tranziție). Convingătoare este în special ilustrarea acestei poetici în Ontos și ontos II, probabil cele mai bune texte ale volumului, în care meditația despre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu zbucium. Dogmele îmbălsămează gândirea. Se reped spre computere, puștii care nici nu și-au înghițit bine gălbenușul. Sufletul este ca argintul viu. Niciodată nu știi unde se ascunde. În mulțime fugim de noi înșine. Gândirea unora e unicelulară. Precum amoeba. Nu mai putem coborî în noi înșine decât cu masca pe figură. Unele animale au priviri mai interogative decât stăpânii lor. Țelul este relativ ușor de proiectat. Întortocheate sunt doar căile spre el. Profunzimile sufletului mi se revelă îndeosebi la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
absolut tot ce vrea. O ușă de mănăstire din platan îl ține țintuit ani întregi (perioada din ușă, notează autoarea cu umor fin). În unii oameni nu reușește să intre. Din alții nu poate să mai iasă. Viață grea are amoeba noastră în timpul comunismului, când cetățenii sunt pustiiți de gânduri, vidați interior, iar activiștii au o frenezie diabolică. De precizat că Zogru e un personaj fantastic, dar nu demonic. Ascultă cu evlavie slujbele, ține Sărbătorile creștine, vrea să facă, pe cât e
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]