985 matches
-
cu un fel de aură încadrându-I chipul, vorbind domol și făcând gesturi aparte, parcă așternând o vrajă misterioasă asupra tuturor atunci când ridicase mâinile spre cer. Nu mai încăpea îndoială despre ce se petrecea... Zamolxe oficia la altarul său... Îi amorțise mâna și nu se îndura să o lase jos când, imaginile au început să se amestece și să piardă din consistență. Panicat privi iar la telefon. Imaginile rămăseseră în el. Dădu un clic de oprire. Oare cât e ceasul ? Privindu
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
mă gătesc frumos să-mi pun cămașa albă cea cu gulerul lat costumul și cravata gri mai întâi o să-mi lustruiesc pantofii ăia negri rămași de la nunta fiului meu între mine și distanța de afară există multă ceață mi-au amorțit brațele și încheieturile tremur nervos mi-e frică de o blocare a privirii dincolo de lumină mi s-au împăienjenit ochii mă târăsc aproape inuman vorbesc gângăvit de parcă aș avea un opritor de cuvinte mi s-a făcut frică o frică
SUSPECT DE MOARTE de TEODOR DUME în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378221_a_379550]
-
el, se scula să fumeze o țigară. Se așeza pe canapeaua din hol, deschidea radioul și asculta pierdut în visare muzică ce ii liniștea cugetul. Criști, cu fiecare escapada, se apropia tot mai mult de diafana Carmen. Acum, pe jumătate amorțit de țigară, simțea cât îi este de dor de picioarele minunate ale iubitei, de gură ei ce săruta sălbatic, de glasul ei puțin răgușit dar care părea că plin de mister. — Timbrul glasului tău îmi aprinde imaginația, ai imprimat în
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
strălucitoare, de pe tot cuprinsul țării. Cât a domnit, în cele trei luni ce i-au fost acordate de Cel ce le împarte pe toate, din timpuri ce au trecut prin negura uitării, a făcut-o în legea ei; natura toată amorțise într-o semiletargie odihnitoare de refacere, unde totul în jur părea neclintit, îmbrăcat într-un alb imaculat de omătul pufos ce se așternea încet, încet, peste lunci și văi, dealuri și munți, ca o dumnezeiască binecuvântare. Doar câteva ciori, vrăbii
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
ochii, și pentru o secundă, m-am uit pe geam, parcă era prea multă liniște și nu înțelegeam ce se întamplă, ce lipsește??... Apoi, îmi văd de cele zilnice, ies să-mi cumpăr ziarul , îmi savurez cafeau care deja îmi amorțise simțurile de plăcere, și.....totuși realizez că rândunicile care îmi umpleau diminețile de veselie și care îmi vesteau că va fi o nouă zi, nu mai erau.... Încep să cercetez cuiburile lor care păreau părăsite, și mă copleșește o tristețe
MONOLOGUL MEU de SILVIA KATZ în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364777_a_366106]
-
nouri blestemați ți-au întunecat zările? Am nevoie să știu cine a avut nevoie mai mare de tine? Ce ți-au promis spiritele întunericului mai mult decat ți-am putut oferi aici, pe pamant? Te vreau să îmi deschizi genele amorțite de așteptare, Să îmi potolești asfințiturile dureroase, Să îmi stropești zilele cu explozii vocale, Să mă aștepți, să îmi dăruiești arderea ta neobosita, să gonesc moartea care te ține prins în capcane reci, de gheață! Referință Bibliografica: Te aud, te
TE AUD, TE SIMT, TE ASTEPT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369718_a_371047]
-
La un moment dat, Iulia privește mirată în compartiment, unde mai sunt numai două persoane care dorm, iar ea care nu a putut închide ochii nici pentru un minut, n-a observat când au coborât ceilalți călători. Se simțea obosită, amorțită de atâtea ore de stat nemișcată, coborâtă parcă în subsolul existenței sale. Și-a făcut o trecere în revistă, a evenimentelor cele mai importante, care-i marcaseră existența. Era mulțumită pentru moment, dar desigur mai avea multe de făcut de
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
în tren și se îndreaptă spre ușa vagonului. La coborâre, imensitatea culmilor ce înconjoară localitatea, o fac pe tânăra fată, să se simtă și mai mică și mai dezorientată. Un șuier scurt și trenul se pune din nou în mișcare. Amorțită de prea multe ore de mers cu trenul, se oprea la fiecare zece pași, privind în jur. Cei câțiva pasageri care coborâseră o dată cu ea, se grăbeau spre casele lor. Doi CFR-iști au stat puțin de vorbă, după care și-
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
mele și-mai ales, Dragostea-cea mai mare, singura, unica, veșnica mea Dragoste-Tu! Acum, cu genunchii scrijelați de amintirea aripilor crescute din sărutările Tale, cu brațele goale - ca niște ramuri de copac desfrunzit de speranțe și de viață, cu buzele amorțite în implorare, cu ochii înnourați de ploaia de lacrimi, cu sufletul prins în furtuna de vise, epuizat de așteptare, fără speranțe, fără senin, fără încredere... Acum sunt doar dor. Și rugă. Și tăcere... Referință Bibliografică: ACUM... / Cora Dimitriu : Confluențe Literare
ACUM... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343927_a_345256]
-
cei doi pescari să mă ridic și am reușit să ajung pe vertical, însă nu aveam stabilitatea de a rămâne în picioare fără sprijin. Au mai trecut câteva minute și m-am putut mișca de pe loc. Piciorul stâng încă era amorțit destul de bine. Cum, necum, am strâns bățul telescopic și l-am pus în portbagaj alături de “neprețuitele“ mele râme. Mă durea piciorul stâng. Nu știam ce are. Unul dintre cei doi m-a întrebat dacă pot conduce așa cum sunt. I-am
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
amuțit. nici foșnet ars, nici tunet fără plete, nici fulger stins... viață ai risipit... în parcul circului, copacii fură chipuri. falduri de întrebări se-aștern deschis. în mine păsări au murit. lasă pe trunchiuri rupte umbre. în primăvară, totu-i amorțit. revine urma unui vers, a unui sunet, primit în brațe de-un artist nefericit. ai strâns în tine grația-ntrebării. prin tine, un poem, porți a deschis. poți iar să pleci. fila îți mulțumește. poet, muzician, sau pictor... cerc deschis
CERC DESCHIS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364915_a_366244]
-
pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene de mătase ridică frontieră Spre vântul ce suspină cu aeru-i asmatic. Pitită
ÎN PAȘI DE AJUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370373_a_371702]
-
amintire respirată în doi lasă piatra să-și urle nebunia muntelului nechibzuit de umbră ca un veșmânt de bunătate suntem prea rotunzi în glas să mai trăim îngustimea țipătului nostru doar ecoul mai susține vântul în amurg înlănțuit de trupurile amorțite în cenușă nu vreau să fiu viu în tine nu poți să mori singură de mine Referință Bibliografică: am existat în tine / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 286, Anul I, 13 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
AM EXISTAT ÎN TINE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356482_a_357811]
-
un hohot neașteptat de râs. Melodiile se derulau una după alta, și sunetele mă uneau și mă despărțeau, totodată, de ceea ce se petrecea în încăpere. Sub cerul nopții, am ascultat fascinată, “From Sarah with Love”, și melodia aceasta parcă mă amorțea, diluând impresiile din acea zi și dându-mi perspective reconfortante asupra viitorului. Am rămas mult timp, în fotoliu, pe terasă. Când într-un târziu, m-am întors în salon, cineva a sunat la ușă. Auzind soneria, Nona s-a îndreptat
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A TREIA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377913_a_379242]
-
-i înțepe obrajii ăia de sfântă cu barba lui încâlcită de toate furtunile de gradul 9(nouă) pe scara beaufort; o să-i lingă sânii ăia țanțoși cu toate brizele apusului de toamnă târzie; o să-i... abia s-a trezit. sfârșit, amorțit în toate mădularele, chiar și mădularul lui, odihnit până mai ieri, era acum mai flasc decât atunci după ce l-au prins amazoanele și l-au călărit 3(trei) luni de zile. se simte nesigur și parcă are aceeași emoție ca
TRĂIASCĂ, REGINA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363946_a_365275]
-
sobă, lemnele trosnesc ... și în mine ard intens clipele de dor. Aud ecoul tainic al amintirilor tale. Ele sunt păsări ce și-au făcut adăpost în copacul umbros al sufletului meu, nepărăsindu-l nicio clipă. Trilul lor răsună în inima amorțită de durere. Scriu ... mâna parcă e de plumb, se mișcă anevoios, de fapt în întregul corp simt o mare greutate. Suferința e cumplită, o simt peste tot, în fiecare celulă, în fiecare atom. Suferința mi-a pătruns adâncimile sufletului. Lacrimi
LACRIMILE, PICĂTURI DE SUFLET de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356472_a_357801]
-
dinadinsul să crezi în iubirea de pământ. Râd și acum întrebându-mă ce se întâmplă dacă personajul din tabloul construit de tine, ființă doritoare de a lăsa fragmente din iubirea ta să curgă către un cap fără păr, cu brațe amorțite în ură, cu zâmbetul rânjet pe gura bogată în cuvinte poleite. Rămâi suspendat între iluzie și chiupul supraplin al inimii tale, cu mintea adormită, reconstruind la infinit cetăți din ruinele înșirate în arealul bucuriei de a iubi a sufletului tău
OCHI DIN LEMN DE ABANOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346422_a_347751]
-
haină nouă, vremea este schimbătoare. Într-o zi ninge sau plouă, în alta e cald și soare. Când zăpada se topește de o vreme însorită, cu zăpadă fulguiește iarna pe iarbă-ncolțită. Peste munți și văi se-așterne omăt nou, să amorțească mugurii de aspră vreme; pe flori să le ofilească. Disperarea e firească pentru-a iernii agonie, când revine, să-mpietrească pe Dochia în statuie. Se mai zvonește în popor, că e ultima ninsoare, predestinată mieilor sortiți la sacrificare. „Babe" aduc
Editura BabelE DIN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383354_a_384683]
-
ziua. Astăzi nu am cântat. Astăzi am ascultat doar melodiile fredonate de suflete triste, versurile lor răscolindu-mi sufletul deja obosit. Am simțit cum mă pierd într-o lume de nostalgii, de vise ce revin și valsează prin viața noastră, amorțindu-ne clipa, pentru a o trăi în deplinătatea ei. De ce doare? Doare dorul de tinerețe, doare graba anilor ce trec, doare trupul în neveșnicia lui, doare visul rămas printre amintiri? Așteptăm cuminți, dar neîmblânziți, un semn că totul se desfășoară
CUVINTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368181_a_369510]
-
lumea de afară, la mine și mă găseam prinsă într-o lume care nu mi-am închipuit că există. Întoarse la internat, am făcut duș cu apă rece. Rar se întâmpla luxul de a avea apă caldă. Simțeam cum îmi amorțește pielea capului și abia reușeam să mă spăl, simțeam frigul în cerul gurii, dârdâiam de frig și-mi întindeam șamponul cu un interes ieșit din comun. Vroiam să văd cât rezist. Îmi puneam prosopul pe mine și fugeam în cameră
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
moarte ... A zis să ... nu chiloții voștri pe calorifer. ─ Ceeee? Face control în camere Gabi. Dacă vă găsește chiloții la uscat mi-i bagă-n gură. Și unde-i uscăm? Gabi se mira și aștepta de la mine o soluție. Îmi amorțise creierul de frig, de silă, a batjocură ... și Gabi aștepta o soluție, Doamne! Băi Gabi, mă lași? Nu știu ... îi bagi sub pernă. ─ Ce? Sub pernă? Ești nebună fată. Du-te-n ... Vulgaritatea ei mă lăsa rece. Rece? Gabi era
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
ruginii. Luna-și trece chipul blând Prin copacii dezveliți, Bolta cu lacrimi de-argint Plânge-n codrii pustiiți. Umbre lungi se-ntind în noapte Parfumate cu must dulce Și-un miros de piersici coapte Din livezi noaptea aduce. Pădurea încet amorțește Bruma își țese năframe, Toamna rochia-și împletește Din crizanteme și poame. Referință Bibliografică: NOAPTE DE TOAMNĂ / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2103, Anul VI, 03 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile
NOAPTE DE TOAMNĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364040_a_365369]
-
1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Lumini de curcubeu... Lumini de curcubeu își scutură aripile amintirii peste noi și nostalgia unei clipe trăiește în contemplarea unui vis pe culmile speranței prin vâlvătaia ce încinge subtile nuanțe ale sufletelor amorțite în zbucium instinctiv. Viv Zrenjanin, iunie 2016 Referință Bibliografică: Lumini de curcubeu... / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1995, Anul VI, 17 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viviana Milivoievici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
LUMINI DE CURCUBEU... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373602_a_374931]
-
2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Cu o privire ce foamea dorinței o încearcă, Iti leg mintea în lanțuri într-un avânt nebun, Ce iți preschimba ochii-ntr-o imagine drogata, Și timpul într-o stâncă, ce-a amorțit acum... Mă uit în ei și văd nebună smucitura, Cum o tânjesc la randu-le, înfometați și plini, De-un chin mistuitor și dulce, ce Eros îl blesteama Să urle de dorință... O, tu! Prea dulce chin... Tu faci deodat
DULCE CHIN de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382443_a_383772]
-
stele auroră rătăcită printr-un crepuscul infinit laur- scâncet căzut în poala ei o face să zâmbească avea un rost acum...să îi șoptească...mamă ! zvâcnet uitat și regăsit în altă dimensiune trezită de răsărit, străfulgera drumul pustiu udând iubirea amorțită sub praful așternut aripi de ceară întinse peste cuib inaccesibil încearcă zbor înșelător aduce plutire deasupra zilelor întunecate transpus imaterial în material mișcat de cuvânt aruncată peste suflet himeră între două lumi plutește visând dureros speranță de intersectare a lor
CELULA DIN VISE de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345690_a_347019]