606 matches
-
forțe, îi învăluia în mantale grele, roșii-portocalii, el apucă gâtul femeii cu atingeri răscolitoare, ca buzele să se deschidă într-o chemare nestăpânită, apa le ajungea peste coapse, le mângâia șira spinării, curgea în priviri să împrăștie dragostea fluidă și amorțită. Când soarele își închidea și ochiul celălalt și desena ultimele șuvițe pe mare, ca pe o pânză expresionistă, îmbrățișarea lor se întindea pe luciul apei, ca să-i cuprindă într-un aliaj, respirația se pierdea în clipocit de ape, lovind ritmic
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Concursul_de_schi_.html [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
o țară dialectică a minunilor “, cum ar spune Thomas A. Sebeok. Tocmai această țară a minunilor este despărțită de râuri ce aprind în pieptul poetei dorul prelung: “Am aripi de vânt uscate Și priviri înlăcrimate, Am tăcerea înlemnită Și suflarea amorțită. Am în piept un dor prelung, Pân' la tine să ajung Și la apa ta de sânge Cu tot dorul să pot plânge Pe cei ce i-ai dus cu tine Înecați de căzăcime, Pe care-i mai ții în
SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINȚEI ÎN POEZIA TATIANEI SCURTU MUNTEANU de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tatiana_scurtu_munteanu_1445093735.html [Corola-blog/BlogPost/372348_a_373677]
-
din cauza somniferelor, nu trăsese jaluzelele. Când clătină capul, simți o durere surdă în ceafă și văzu și care era motivul: dormise pe două perne. Dădu perna de deasupra la o parte și folosind perna specială încercă să-și îndrepte gâtul amorțit. Se ridică apoi și începu să facă rotații ale capului pentru a înlătura durerea. O amețeală cumplită însă o opri în loc și tâmplele începură să-i zvâcnească. Dacă văzu așa, își puse Kosmodiskul pentru coloană. O cam incomoda, însă în
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1491063268.html [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
mei Purtând pe buze zâmbetul slovei românești. La rândul cetei mele, doresc s-adorm ca ei, cu același dulce grai din plaiuri strămoșești. FAȚETELE LINIȘTII Este atâta liniște în căminul meu încât mă doare zgomotul pașilor care-mi trezesc inima amorțită. Este atâta liniște în căminul meu, încât doresc ca pașii gândului să se odihneasca peste inima-mi plină de dor. Este atâta liniște în căminul meu, încât doresc să-ți spun: Aici nu este locul tău" și tot atâta liniște
SPINI (VERSURI) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 by http://confluente.ro/ligia_gabriela_janik_1432891220.html [Corola-blog/BlogPost/376558_a_377887]
-
cu sufletul înfrunzit în melancolie. Sfidătoarea sa blândețe, stăruința de a fi în uimirea rafinată a poeziei, nu-i decât un zbucium de sensuri și rosturi, urcuș pe scara lui Iacov cu fuștei ciopliți în suflet pentru a arunca umbrele amorțite ale unui destin. Un destin ce se vrea împlinit prin cuvântul scris. Acest volum de poezie adevărată, înflorit în lirism bolnav de inefabil, are ecoul cuvintelor afurisite de o chatartică dogoare. Ca fiu al paradisiaticelor ținuturi de pe Jiu, se legitimează
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
să trăiești este contul din bancă. Și crede-mă, nu este deloc o iluzie... - Îți place să trăiești fără să gândești pentru ca așa îți este confortabil. Și exact pentru această idee de confort, întreaga omenire trăiește precum viermele din untură, amorțit și abulic fiindcă este convins că nu-i lipsește nimic iar starea asta va dura la nesfârșit. Faci socotelile viitorului folosind informațiile trecutului fără să te preocupi de riscurile posibile, unele care deja își arată colții iar altele pe care
ILUZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1429286836.html [Corola-blog/BlogPost/372416_a_373745]
-
geană de geană, de grijă să nu cumva să fi uitat voi ce-am vorbit aseară! Hai, la drum ce vă uitați la mine ca la omu’ cu falca dă bou!! Ce-i drept arătam foarte confuzi, cu ochii cârpiți, amorțiți și cu limbile încleiate, spre deosebire de el care deși nu dormise deloc arăta foarte țunțurliu și dădea din gură ca un cintezoi răscolit de hormoni. Nici nu știu cum am ajuns, după multă vreme, deoarece Cristi, că numai el putea să greșească, pe
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Expeditia_mihai_batog_bujenita_1349252093.html [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
din 27 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului drumul Drum de iarnă înghețat sub cer trist, îngândurat și-aruncat sub coviltire fără dor , fără simțire fără chip de lecuire, te afunzi tăcut sub roate în noroaie și păcate. Drum de iarnă amorțit, ger din biciul împletit, ger din suflet neiubit și de nimeni alintat, drum în iarnă înghețat! Unde-i calea ta plecată, unde-i urma ta lăsată? Ce te taie și te-nmoaie de ți-i fața în noroaie? Nu-mi
DRUMUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Drumul_leonid_iacob_1351340709.html [Corola-blog/BlogPost/346539_a_347868]
-
așternerea gândurilor generate de emoții. Totuși asta a fost unica soluție la multele situații în care m-am aflat și din care am căutat mereu ieșirea, târându-mă, mergând normal, rostogolindu-mă printre toate încercările care m-au topit, înghețat, amorțit, redat mie însămi mai puternică pot spune și dornică tot mai mult să-mi cunosc limitele sau infinitul acelor limite. Mai ales infinitul acelor limite. Este grea calea aleasă și am simțit de multe ori o ardere interioară cumplită. Eliberarea
SINGURĂTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1487928770.html [Corola-blog/BlogPost/380402_a_381731]
-
rece vâtul stă Și el pe-o bancă-n parcul mare Înfrigurat cu fața suptă Atins ușor de întristare Și nicio frunză nu mai mișcă De parcă totu e-mpietrit Iar tu aștepți pe mas-o frișcă Să-ți moi cuvântul amorțit Ne taie norii acum privirea Căci ceru-ntreg e înnorat Iar clipa-și toarce amintirea Cu nori ce-n capete se bat O toamnă rece ne atinge Și frunțile și mersul iar E aproape clipa când va ninge Pe străzi
AICI PE TROTUAR de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ioan_daniel_1476184378.html [Corola-blog/BlogPost/378139_a_379468]
-
pe mjlocul drumului pustiu iar camera de filmat aflată undeva în spatele meu focalizând atent actorul principal. Era doar camera, fără echipa de filmare. Câteodată și acum am impresia ca sunt filmat de un obiectiv invizibil. Priveam pe rând ferestrele caselor amorțite. Unele erau luminate de instalații electrice, altele aveau prinse în draperii forma Crăciunului după mințile noastre. Majoritatea erau pregătite în așteptarea dogmei impuse și prea puțin simțite. Unele fiind exagerat de bogat și atent ornate iar pe altele doar zăpada
IARNA TRECUTA de ALEXANDRU BUZOIANU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/alexandru_buzoianu_1411993027.html [Corola-blog/BlogPost/353094_a_354423]
-
eu mai cutreier prin vămile lui căutând urmele cântecelor florilor plecate spre alte iubiri. Întreb stelele unde ești, dar ele clipesc cu gene răsfrânte și numai vântul, hoinar ca și mine, mai șuier-un cânt care-l știu. Peste sufletul amorțit, așez pecețile nopților mele și, în lunecările dintre două anotimpuri, scurm printre cuvinte ca să găsesc strigarea dintâi. Cu gura arsă de arșița dorului, mă-nvelesc în tăceri și leagănez stelele și florile și nopțile, ca să-mi adoarmă visând. Leonid IACOB
VEGHETOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Veghetor_leonid_iacob_1391100779.html [Corola-blog/BlogPost/360322_a_361651]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > LAPTE OTRĂVIT Autor: Cătălina Nicoleta Munteanu Publicat în: Ediția nr. 790 din 28 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Răceala îmi străbate corpul, brațele amorțite caută sprijin, prin rugăciune se scurge viața. Târăsc picioarele, oase sticloase sub plan înclinat tremură. Maladia mi-a cuprins neputința, a otrăvit laptele (altă culoare și consistență). I-a ascuns goliciunea, nesperanța clocotește piatra colțuroasă din crater. În casa zămislirii
LAPTE OTRĂVIT de CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 by http://confluente.ro/Lapte_otravit_catalina_nicoleta_munteanu_1362054353.html [Corola-blog/BlogPost/351996_a_353325]
-
pământ„ ; suntem ca niște „figurine de ceară într-un „vals„, pe un curcubeu „agățat de lună„ , iar gândul este o „făptură invizibilă„ și , cu puterea lui, „contemplăm în vremea uitării / ora veșniciei / ce ne-aduce mântuirea...„ Contemplarea visului unor „suflete amorțite„ în „zbucium instinctiv„ naște adamantin diversitate și complexitate a naturii umane în „lumini de curcubeu„. Albastru-Infinit Trăirea emoțională este superioară în suprasensibil, dincolo de cunoașterea rațională, de aceea gândurile „sunt îmbrațișate„ , și nu descifrate sau obiectivate, iar accederea la Marele Tot
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1486806169.html [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
Acasa > Poezie > Imagini > VINE PRIMĂVARA? Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului În grădina amorțită, Cu zăpadă-acoperită, Doarme-n pat, de vânticel Legănat, un zărzărel. Lângă el un măr bătrân Somnoros și-ntinde ramul. E țâfnos că-l prinde anul Nesăpat la rădăcini. Soarele-i atinge blând, Mugurașii le-ncălzește. Tulburat de-atâta soare, Zărzărelul
VINE PRIMĂVARA? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1486632032.html [Corola-blog/BlogPost/383397_a_384726]
-
cu greutate culturală derulate, glasul de lie-ciocârlie al tinerei cântărețe ADINA TĂBĂCARU a încântat audiența. Doinele, cântate cu patimă și naturalețe în glas, au fost asemenea foșnetului înaripat al cerului, din care mătăsurile fine ale nopții se coboară peste lumea amorțită. Sclipirile angelice din privirile tinerei interprete ne-au reamintit de flăcările rugului nemuritor al sacralității neamului românesc, plin de talente și mare iubitor de poezie. Poeta Eleonora Stamate, redactor-șef al revistei TECUCIUL LITERAR ȘI ARTISTIC, autoarea faimoasei antologii ȘI
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Toamna_culturala_adjudeana_editi_gheorghe_stroia_1351687274.html [Corola-blog/BlogPost/346551_a_347880]
-
apropie de sfârșite, e Dragobetele sau ,,Cap de primăvară'', păsările pădurii prin triluri-s ademenite și se-mperechează chiar, de-i frig afară. Gătiți în straie tradiționale, băieți și fete merg la pădure să culeagă primele flori, gingășii ghiocei și brândușele amorțite, căci primăverii îi sunt cei dintâi, vestitori. Dragobete- zeul iubirii, din ere străvechi, întruchipat într-n chipeș, flăcău, iubareț seduce tot ce-i iese-n cale, ca un deochi, și-apoi sărută fetele ce-l cred un drumeț. Dragobetele-i ziua
DRAGOBETELE ( SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI) de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/maria_ileana_tanase_1487918339.html [Corola-blog/BlogPost/385092_a_386421]
-
cailor își lasăUrmele pe bolta cerească.În car se prind stelele!Acul ceasului se roteșteCătre stânga dând timpul înapoi.Dansez pe re-major cu soarele!...Razele lui îmi piaptănă părul,Luna mi-l prinde în agrafă,... IV. CHIP ANGELIC/ REVELION/ ORAȘUL AMORȚIT, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016. • Chip angelic Negru pictează albastru sub arcada sprâncenelor, genele se arcuiesc pe spate, luminițe argintii dansează pe retină croind piruete în patinaj artistic, crema de pe față lucește
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU by http://confluente.ro/articole/cristina_mariana_b%C4%83l%C4%83%C8%99oiu/canal [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
vreun loc și pentru ea. Sufletu-mi, e bandajat în fâse sterile, de iubire uitată, nemângâiat, demult, defel, legănat doar, de vântul speranței, rătăcit, la poarta sărutului tău, pe care-l aștept, parcă de-o viață, rămas, cu brațele deschise, amorțit, de așteptarea târzie, scormonind disperat, în adâncul inimii, crezând, că te voi găsi așa, cum găsit-am alte flori, culese de tine, păstrând amintirile, întrebându-mă, oare, cât mai am de trăit și dacă, emoțiile despre tine, o să dispară, neștiind
O VIAȚĂ ȘI-O SĂPTĂMÂNĂ de COSTI POP în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/costi_pop_1479248068.html [Corola-blog/BlogPost/365518_a_366847]
-
Acasa > Poezie > Cantec > SENTIMENTE VIRALE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului am tastat cu degetele amorțite numele tău în alfabet braille păsări amuțite deschideau aripile până la soarele orbitor pipăie nelumina gol de spaime ce delicat se moare tastând sentimente virale aburul literelor virtuale îmi înmoaie sufletul ca-n cerneală este albastră o inimă goală și tot
SENTIMENTE VIRALE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/angi_cristea_1421044744.html [Corola-blog/BlogPost/376869_a_378198]
-
profund accent social, moral, etic, autorul penalizând tot ceea ce este (a)normal și, implicit, decadența ori neverosimilul zilelor noastre. Idealist fiind, poetul crede, cu toată convingerea, că va reuși să schimbe ceva sau măcar va contribui la redeșteptarea simțurilor deja amorțite ale compatriotului său contemporan, întru unitatea luptei pentru propășire. Cu un astfel de scop nobil, pe care autorul nu concepe să nu și-l concretizeze, aparatul ”constructiv” utilizat creează o percepție (cvasi)unitar-echilibrată, menită să deservească arhitectura lirică. Ștefan Marinescu-Rătești
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1462972216.html [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
Deși am devenit o amintire neștearsă, luminând a ta viață, Căldură pentru o inimă înțeleaptă. Mă vei pierde, din lumea aceasta mare, Cu sentimente mult prea banale. Mă voi ascunde din hibernările decimale, Nu vreau, să mă pierd în desișul amorțit, plin de tăceri. Când eu te caut, inima îmi este plină, Cerul îi senin, deși viața îmi este un chin, Mult prea mult, pentru o iubire așa mare. DOR DE ȚARĂ Mi-e dor de lacrima visului, de glasul ciocârliei
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1483883571.html [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
hâiești. --Am să mă joc. --Să te joooci....? --Da! Toată ziua am să mă joc! --Ce, eș’copil? s-a mirat ceasul, căzând în niște hohote de râs care i-au înțepenit limbile. L-am lăsat în casă cu limbile amorțite și am ieșit la aer, respirând adânc: --A-haa....! Acum să trăiesc și eu....bine. După câteva ore de încurcat trecătorii grăbiți și căscat gura aiurea, am constatat că n-am ce face. Căzusem în butoiul de nostalgie după hâială. „Noroc
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1413491486.html [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1364 din 25 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ea: Hrisovul toamnei scrie poemul iubirii, În prisovul dinților trecutului șoptește, Parcă frângându-și aripa împăciuirii, Gângurindu-și melancolia ne vorbește.. El: Ne șoptește despre iubiri amorțite, Vorbind vântului trecut, acum zbrunt, Parcă-i iubirea celui avut, ce nesimțite Are și nu-l doare ca pe cel mărunt. Ea Săgeți de soare dansează în fereastră, Argintării părându-mi auzite și simțite, Pe genele panglicilor iernii prevestită, În
TOMNATICE DIALOGURI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1411635440.html [Corola-blog/BlogPost/353159_a_354488]
-
până la cămin. Într-o pauză, Giulia își aminti din nou mânioasă: - Edy, de ce te miști atâta!? Și iar ajutam patul să ajungă în ritm de mambo! Edy, exasperat de atâtea îndemnuri își despleti cârlionții din tunica Ilenei, se ridică greoi, amorțit sau amețit din pat, trecu peste noi, se îmbrăcă pe bâjbâite și își luă tălpășița fără comentarii; era foarte târziu sau mai degrabă devreme. Bine că plecase ... aveam acum loc să ne înghesuim! Nu ne-am obosit să tragem yala
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_anii_mei_apocaliptici_.html [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]