54 matches
-
e-o jalnic-amăgire, Știam... Că ploaia, stelele și norii Sunt doar pretexte derizorii, Știam... Aș fi știut cum să iubesc Dar mi-ai furat secretul Nu am nici lacrimi să jelesc S-au stins odată cu poetul... Mi-e sufletul iar amorțit Emoțiile sunt prea desuete Finalizez un gând subit: Știam... Dar n-am să strâng regrete... 22.04.2017 Ascultând "♫ Stamatis Spanoudakis - Eternal Love ♫" Referință Bibliografică: Știam / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2304, Anul VII, 22 aprilie 2017
ȘTIAM de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1492887717.html [Corola-blog/BlogPost/382874_a_384203]
-
extatic moare sau diletant stele căzătoare pictează aerul nesățios miroase diafan a iubiri /licurici străvezii/ iubitul meu de moarte și de os în aula sufletului meu e o liniște de adormit iubirea aud lilieci cum se izbesc de pieptul tău amorțit aerul nopții /șarpe alb cu limbi negre/ne șuieră dezamăgirea licurici îmi dorm pe sâni să nu uit c-am (mai) iubit ca un jeleu se scurg cele o mie de sentimente pe pereți iubirea este un dans cu final
DANS CU LICURICI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/angi_cristea_1424675604.html [Corola-blog/BlogPost/377086_a_378415]
-
Tot dimineața. Într-o asemenea stare am încercat să fac puțină mișcare să îmi revin, dar parcă aveam picioarele legate. Cred că dacă aș fi văzut și casa arzând, nici atunci nu aș fi putut da fuga, atât eram de amorțit. Bineînțeles că i-am evitat pe doctori la care te duci mai mult sănătos și te întorci mai suferind. Situație pentru care trebuie să și plătești o groază de bani. Nu este o regulă generală, dar în astfel de cazuri
ARME NOI de ION UNTARU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Arme_noi_ion_untaru_1333684627.html [Corola-blog/BlogPost/359117_a_360446]
-
strada pustie-a-nceput parastasul Se scutură frunza acum din arțar Și noaptea se scurge ca un marș funerar Cântând din alamă, din bronzul cel verde Iluzia-n trupuri cu noaptea se pierde Și totul în jur e din nou amorțit Iubirea uitată în noi a murit. Prin aer trec îngeri cu ochii lor orbi Și noaptea în arbori e plină de corbi De-ntreb de iubire, ei croncăne-n zbor Iubirile toate se nasc și-apoi mor Și-asa ne
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Ion_vanghele_poeme_visul_licornului_ion_vanghele_1327735051.html [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
Tot dimineața. Într-o asemenea stare am încercat să fac puțină mișcare să îmi revin, dar parcă aveam picioarele legate. Cred că dacă aș fi văzut și casa arzând, nici atunci nu aș fi putut da fuga, atât eram de amorțit. Bineînțeles că i-am evitat pe doctori la care te duci mai mult sănătos și te întorci mai suferind. Situație pentru care trebuie să și plătești o groază de bani. Nu este o regulă generală, dar în astfel de cazuri
ARME NOI de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 by http://confluente.ro/Arme_noi_ion_untaru_1337715841.html [Corola-blog/BlogPost/358216_a_359545]
-
răsărit și amurgul troienelor tale cuvinte răsărit amurg înserările care îmi sperie vrăbiile spre somn spre încetarea oricărui hohot și tu târziul târziului meu iubit mereu fără cântec rămâi sărutarea lamei coasei te-a așteptat în unghiul unui ipotetic viu amorțit într-un colț de verb s-a răstignit umbra în buzunarul de la piept ca un trandafir alb-roșu al nunții veșnice tânăr mereu bătrân uneori zâmbești departe mereu mai departe de mine chemi păsările să-ți compună liedul iar tu cu
TÂRZIU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1424103138.html [Corola-blog/BlogPost/382309_a_383638]
-
pâine uns cu rai, (Ce diabetică dorință ... !) Făcându-mi-l crustă pe gene Cu așteptări din flori de tei Și versuri eminesciene ... Ce dulce ești, când muști din ei ... ! Din ochii mei ca doi luceferi Ce-n semn de cruce, amorțiți, Nu vor mai fi vreodată teferi, Atât cât nu vom fi iubiți.
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/La_steaua_care_a_rasarit_romeo_tarhon_1389814356.html [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
te-am urmărit îndelung lacomă după fiecare strop de sânge, după fiecare freamăt. Mesaje răstălmăcite m-au condus la tine. Te aud respirând și cîntînd în golful tăcut. Val al despărțirii, cunosc depărtarea dintre mine și tine, funie întinsă. Noroc amorțit înoată în lesă. Certitudine electrică, voința ta e măsurabilă. Sînt scutul tău, privește-n jos! Nu putere sau furie, știința mea despre tine e spaima. Lamna lamnidae. Nu există balauri, nu există noroc, deschide ochii, închide ochii. Am străbătut mările
Dana Ranga by Nora Iuga [Corola-website/Imaginative/9305_a_10630]
-
el al munților suspin și coardele-i vocale răgușite cântau iubiri trecute-n timp hain. Cu degetele-mi arse de iubire sau neiubire, iată, nu mai știu, trec mâna-mi peste clape-n amorțire să sune iarăși cântecul târziu Cântasem amorțit pe o terasă, la poarta-nchisă fără remușcări și nimeni n-auzea cântarea mea duioasă, eram un renegat din depărtări. Acum deschid tremurător pianul-suflet ca mângâierea ta să treacă peste clape, să-mi dăruiască florile de zâmbet. și lumea din
PIANUL VECHI de LEONID IACOB în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 by http://confluente.ro/Pianul_vechi_leonid_iacob_1339001447.html [Corola-blog/BlogPost/358188_a_359517]
-
pasăre. tresărire în fir de nisip. falezele timpului împrăștie frica. pași numărați de gânduri, inima remodelează. culori aruncă din ele, nuanțele palide. tablou terminat în mișcarea tâmplei spre pumn. râd iar și lacrima dezamăgirii crește. stânca îmi închide imaginea trup amorțit, gând zvelt. am părăsit anotimpurile unul câte unul. scoici, pe marginea plajei de trăiri. alb, pescărușul și copilul din mine, schimbă sferele de plumb, cu miezul curat al iubirii. viața îmi mulțumește că exist. eu nu. Referință Bibliografică: stare 18
STARE18 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 by http://confluente.ro/Stare18_anne_marie_bejliu_1329716941.html [Corola-blog/BlogPost/342249_a_343578]
-
rarii țărani întâlniți în cale, erau moleșiți de căldură și muncă, mergeau țârșinduși picioarele prin colbul gros, în urma lor rămânea un nor de praf, nu se auzeau mergând, abia murmurau ceva în semn de mulțumire la binețea dată. Totul părea amorțit din cauza zădufului, doar eu eram vioi. Am mers pe ulița satului, până în locul în care se face un drumeag la stânga, care intră abrupt în luncă. Am cotit-o pe el și am tot mers pe lângă marea galbenă de grâu cu
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1469003367.html [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
cu lașitate, Pe ascuns, ca o hermina, Zorii din eternitate. Se zbătea că un tutore, Teamă hotărât foșnea, Timpul, între două ore Sub genunchi îmi ciocănea. Înroșit de greutate, Corpul mi-era neclintit Cu bagajele pe spate, De trei ore amorțit. 17 mai 2016, Constantă Referință Bibliografica: La revedere / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2340, Anul VII, 28 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lorena Georgiana Crăia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
LA REVEDERE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1495966710.html [Corola-blog/BlogPost/340952_a_342281]
-
sa misiune de a crea cuvântul din idee) / “Galben, plumb, violet” (galbenul, sugerând paloarea trupul bolnav, plumbul, greutatea imensă a timpului care supune în stress mintea literatului, îngrijorându-I existența, iar violetul, amurgul și noaptea care pun stăpânire pe viul amorțit, eliberând din dimensiuni umbrele). “Odaia goală” este tocmai încăperea locuită de poet, însă el, inițiatul trecător dintr-o dimensiune în alta este nevăzut profanului, doar mintea sa creează în nemurire versul care trăiește “Pe vecinicie” (Din urmă, 1965:155). Ca să
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Anamneza_sentiment_al_retrai_stefan_lucian_muresanu_1382198440.html [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
Marina Constantinescu Bucureștiul sufocat de căldură. Amorțit. Duminică, la prînz. Oamenii stau ascunși, inerți, în spatele ferestrelor acoperite cu te miri ce. Dumitru Avakian mă sună, fericit, de la Sinaia. Marin Cazacu, nu doar un muzician de talie mondială, dar un artist de o calitate morală rarisimă, a reușit
Dincolo de caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8087_a_9412]
-
să revenim. M-am trezit cu un retevei în mâini, care avea cam lungimea a două făcălețe puse cap la cap. Era un băț zdravăn de corn, plin de noduri, având oarecum conformația unei bâte de baseball. În timp ce eu stăteam amorțit cu măciuca aia în mână, am primit un al doilea ordin: Puni-l, măi țâcî, la spatili tău. Așă. Bini. Am executat mișcarea prompt, uitându-mă al fața ei pentru a aștepta vreo nouă poruncă. Dar n-a venit. Bunica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să ne probăm aici virilitatea. Ne-am blegit în așa hal încât interpretăm orice gest ceva mai energic al cuiva ca pe o dovadă de violență, o agresiune. Ei, de fapt, agresivii ăștia, sunt oameni activi. Noi, ieșiți din timp, amorțiți. Te tuflești în așa hal, că orice probă a vitalității cuiva, a bucuriei că trăiește devine amenințătoare. Marian face pe durul, pe taurul comunal, dar e cumva o compensație și la el. O să mă gândesc la asta, pentru că merită. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
durerea gleznei era din ce în ce mai mare și în mod sigur fără frații mei n-aș mai fi ajuns niciodată acasă ci mai mult ca sigur acolo, în locul "unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin". Sandu târâia creanga aia uscată amorțit și plin de vânătăi. Lică, la fel, avea fața plină de lovituri; fusese bătut cu sălbăticie, iar acum avea arcada stângă spartă, deasupra căreia se formase o bucată mare de cheag roșu-maroniu. Leu cățelandru trăgea și el de salcâm, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Azi este un an de când au intrat în București. Ce zile grozave am trăit cu toții atunci, și cei cari plecau, și cei cari rămâneau. Îți aduci aminte? Ce ruptură la fiecare despărțire! Cum se duceau unii după alții! Eram ca amorțiți și amețiți și trebuia să facem o sforțare ca să ne aducem aminte că nu putea fi catastrofa definitivă în care se prăbușea țara și ai noștri cu dânsa. Azi, după ce am mai trecut prin atâtea încercări, prin emoțiunile înspăimântătoare ale
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în jos ca și când ar fi denunțat desperanța, acel corp ce sta să-ngenunche, acele aripi ce stau să se miște și s-o ducă - toate astea făceau un singur chip, un singur corp frumos, dulce, ideal - Poesis! Dar clopoțelul cel amorțit al suflerului zgârie aerul scenei si eu mă depărtai de cabină, pentru ca să nu observe cumva ea că eu surprinsesem frumusețea ei în forma sa cea mai plastică și mai divină. Ea ieși în curând din cabină. Mă văzu și surâse
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să conceapă gândul că ea ar avea libertatea să colinde străzile după bunul plac. Într-o fracțiune de secundă, femeia îl văzu pe Rosti Seneg, avu în fața ochilor imaginea relației lor de-o noapte, și-l aminti pe Ștefan Escu amorțit, într-un fotoliu. Făcând analogia de situații, Luana se întrebă ce va crede soțul ei dacă-i va spune că vine de la celălalt. Era nouă seara. Lipsea de câteva ore. Se pierdu. Incapabilă să se adune, începu să se scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
simți tu nu este durere. Când eram copil, am avut febră. Mâinile mi le simțeam ca două baloane. Acum, am din nou acel sentiment. Nu pot să-l explic, nu ai înțelege... Nu așa sunt eu, am devenit confortabil de amorțit..." Întunericul începu să se sfâșie, făcând ca pământul să vuiască și raze de lumină se prăbușiră peste ea, orbind-o. Se clătină, zidul de piatră trosni și se făcu bucăți iar ea căzu, pentru încă un timp, în partea plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
2); operă(2); ornament(2); pietre(2); porțelan(2); prostie(2); răceală(2); semn(2); solid(2); stană de piatră(2); static(2); statuie(2); stîncă(2); fărăsuflet (2); trecut(2); trist(2); țeapăn(2); fărăviață(2); actor; Afganistan; aluzie; amorțit; Antonescu; arătare; are; arhitectură; Brâncuș; Buddha; cal; ceară; centru; ceramică; cineva; ciudat; construcție; construită; creion; ctitor; cuie; cult; cunoscut; curiozitate; a luiCuza; A.I.Cuza; deosebită; dificilă; doctor Who; domn; drăgăstoasă; dreaptă; drepți; după; dur; ea; ecvestră; elogiu; emblemă; epic; eroi
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ies pe străzi, ceea ce la început mi se părea seducător, acest vacarm uriaș, neobosit, strălucitor, acum nu mai suport, nu mai suport nici să întâlnesc pe cineva, să vorbesc cu cineva, (...)stau în cameră, întins în pat, ore în șir, amorțit, fără putere, fără voință, refugiindu-mă ca o ambarcațiune spartă de furtună într-un mic port, refugiindu-mă în amintirile mele, cele de care fugisem, cele de care voisem să mă desprind, pentru a-mi confecționa o identitate nouă, ele
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
Tănase în Lora, prostituată cu un box-office încă acceptabil, îmbină poezia personajului veșnic mitoman - mitomania, altă variantă a salvării - cu aerul arogant al unei condiții, vezi Doamne, superioare. Camelia Maxim (Lora) reușește în special registrul poetic, pe cel arogant lăsîndu-l amorțit. Nebunul - precaut este Ionel Mihăilescu. Un personaj excesiv încărcat în spectacol este Klara, prostituată "de lux", excesivitate inutilă preluată în interpretare de Elvira Deatcu, dar estompată și nuanțată de Iuliana Ciugulea. Crina Mureșan în Maria, victima victimelor, inocentă și păcătoasă
Flacăra olimpică și marginalii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17303_a_18628]
-
să regîndească în permanență lucrurile; să se ferească de abstracțiuni și de terminologii; să fie atenți la ce le scoate în cale soarta și inspirația; în fine, să nu confunde individualismul - valoare liberală supremă - al secolului ce vine cu acela amorțit și consumatorist al secolului ce pleacă. Și eu le-aș spune studenților mei cam aceleași lucruri.
Konrád György și antipolitica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16993_a_18318]