26 matches
-
decît să "descopere" aceasta înrudire și să propună principiile de reconstrucție a strămoșului dispărut"68. Această revenire a interesului pentru tipologie se manifestă, după părerea Nadiei Anghelescu, în: 1. rafinarea clasificării morfologice, în special prin reanalizarea conceptelor de sintetism și analitism; 2. lărgirea cadrului analizei limbilor din perspectiva tipologica dincolo de tipurile morfologice ale secolului al XIX-lea (introducerea conceptelor de tipuri de construcții, parametri tipologici, marcare etc.); 3. sporirea interesului pentru tipologia diacronica și conturarea conceptului de gramaticalizare că unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
au evoluat în direcția creolizării. Pidginurile au un vocabular mai restrîns decît creolele, dar mai variat sub aspectul domeniilor semantice reprezentate decît sabirurile, si o structură gramaticala foarte simplă, caracterizată printr-o masivă reducere a formelor paradigmatice și prin extinderea analitismului. La baza lor stau - îndeosebi sub aspect lexical - limbi europene moderne: engleză, franceza, italiană, portugheză, spaniolă, limbile indigene putînd furniza însă nucleul organizării gramaticale (de ex., pidgin English, cu vocabular englez și baza gramaticala furnizată de chineză). Apărute încă din
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
351, 352, amharica 170, 239, 322 analitic(a) 29, 49, 55, 56, 58, 59, 61, 62, 63, 68, 69, 77, 85, 88, 90, 101, 102, 114, 117, 143, 190, 195, 238, 239, 241, 245, 251, 257, 258, 292, 308, 313 analitism 52, 112, analiza discursului 25, 100, 361 analiza 20, 46, 49, 52, 58, 76, 84, 139, ~ funcțională 33, ~ lingvistică 135, ~ pe text 72, ~ structurală 26 anatoliană 144, 268, 280, 281 andamaneză 203 animat 99, 178, 285, 289, 306 antipasiv 56
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
a substantivului. Exprimarea analitică a funcțiilor, recurgînd la prepoziții, este mai relevantă și, de aceea, a fost preferată în comunicare, producîndu-se astfel schimbarea limbii. În acest mod se poate chiar instaura o tendință a evoluției limbii, prin accentuarea treptată a analitismului și prin restrîngerea sintetismului, pînă la modificarea tipului lingvistic. Prin firea lucrurilor, în lucrarea de față a fost necesară menționarea și evaluarea unor fenomene istorice și sociale care reprezintă cadrul celor culturale și lingvistice și, în acest caz, s-a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
importante. Limba engleză veche avea o structură gramaticală preponderent sintetică, cu un sistem flexionar foarte bogat, care însă, începînd cu epoca medie, a fost treptat înlocuit de construcții analitice, încît faza modernă este caracterizată toc-mai printr-o accentuată notă de analitism, engleza devenind cea mai analitică dintre limbile germanice și chiar dintre limbile europene. Există chiar tendița ștergerii granițelor dintre părțile de vorbire, încît un cuvînt ca answer [΄a:nsə], de exemplu, poate fi substantiv cu semnificația "răspuns, replică" sau "rezultat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
declinărilor (limba engleză repre-zentînd exemplul cel mai clar), așa cum se întîmplă în aria romanică în cazul limbii franceze. Declinarea (sau manifestarea categoriei cazului pentru a marca funcțiile sintactice ale substantivelor și ale pronumelor) relevă, la limbile germanice, aceeași tendință spre analitism ca la romanici, încît doar islandeza a păstrat sistemul complet din limba-bază, iar germana, deși are o flexiune bogată, cu patru cazuri, numărul desinențelor atașate substantivului sînt puține (la singular, genitivul masculin și neutru cu -s și, la plural, dativul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Wetter ist schlecht "vremea este urîtă"), dar în limbile nordice cunoaște aceeași flexiune ca atunci cînd are funcția de atribut. Categoria gradelor de comparație, specifică adjectivelor și unor adverbe, a evoluat în cazul limbilor germanice în mai mică măsură spre analitism decît alte categorii gramaticale și, de aceea, se întîlnesc aici de obicei trei modalități de realizare a ei: una sintetică, una analitică și alta supletivă. Comparația sintetică se realizează prin mijloace comune tuturor acestor limbi de marcare a comparativului și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
smukkere "mai frumos", smukkest(e)56; norv. billig "ieftin", billigere, billigst; morsom "drăguț", morsom-mere, morsomst; sued. kort "scurt", kurtare, kurtast; dyr "scump", dyrare, dyrast 57; neer. leuk "plăcut", leuker, leukst; groot [xro:t] "mare", groter, grootest. Chiar engleza, remarcabilă prin analitism în alte cazuri, realizează în mare parte comparația cu ajutorul sufixelor: fine [fain] "frumos", finer, the finest; small [sm(l] "mic", smoller, the smollest; big "mare", bigger, the biggest. Ca atare, în engleză, superlativul relativ este precedat de articolul hotărît, ca
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
casele frumoase. În cadrul familiei limbilor indo-europene clasificarea tipologică cea mai cunoscută distinge limbile sintetice de cele analitice, primele, cele sintetice, avînd o flexiune bogată, iar celelalte, cele analitice, o flexiune redusă, datorită recurgerii la cuvinte ajutătoare. Se poate vorbi de analitism și de sintetism și în vocabular, deoarece limbile sintetice folosesc adesea cuvinte compuse sau derivate, care nu se pot traduce în limbile analitice decît prin parafrazare. Cele zece limbi cu originea în latină au trăsături care au dus la opinia
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
italiană se exprimă tot analitic, în vreme ce latina îl exprima în mod sintetic. Apoi, perfectul compus, care a apărut în latina populară tîrzie, este și el analitic în toate limbile succesoare. Ca atare, nu se poate caracteriza o limbă romanică prin analitism total și nici printr-o opoziție între substantiv și verb, deoarece și la substantiv sînt forme sintetice (pentru exprimarea genului și pluralului), și la verb sînt forme analitice, care nu existau în latină. Dacă declinarea latinească a dispărut aproape în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
preposiciones, es más relevante y por eso ha sido preferida en la comunicación, lo que ha llevado al cambio de la lengua. De este modo se puede incluso instaurar una tendencia de la evolución de la lengua a través de la paulatina acentuación del analitismo y la restricción del sintetismo, hasta la modificación del tipo lingüístico. Está en el orden natural de las cosas que la investiga-ción que tiene por objeto la comunicación en el espacio euro-peo necesite mencionar y evaluar ciertos fenómenos históricos y
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
paradigmele flexionare); de asemenea, au confirmat oscilațiile din zona unor morfeme concurente, precum și răspândirea rapidă a unor construcții recente. În limbajul din mediile audiovizuale se manifestă tendințe gramaticale diferite și chiar contrare, caracteristice atât limbii populare - modificare analogică a formelor, analitism, redundanță -, cât și celei culte - conservarea formelor de bază ale cuvintelor, flexiune, nonredundanță. Unele trăsături care apar în ambele tipuri de tendințe nu sunt perfect identice: există, de exemplu, o invariabilitate produsă, popular, prin simplificarea flexiunii (și compensată de analitism
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
analitism, redundanță -, cât și celei culte - conservarea formelor de bază ale cuvintelor, flexiune, nonredundanță. Unele trăsături care apar în ambele tipuri de tendințe nu sunt perfect identice: există, de exemplu, o invariabilitate produsă, popular, prin simplificarea flexiunii (și compensată de analitism), dar și o invariabilitate caracteristică unor limbaje de specialitate, influențată și de tipare sintactice străine (juxtapunerea fără marcarea relațiilor de subordonare sintactică). 2. MORFOLOGIA VERBALĂ 2.1. Oscilații între (sub)clase de conjugare 2.1.1. Se manifestă cu putere
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
dintre două limbi ale căror forme sintetice se comportă, de altfel, aproape identic. După părerea noastră, soluția înțelegerii acestei disparități stă în natura auxiliarelor. Dacă analizăm distribuția auxiliarului avoir din franceză, observăm că franceza prezintă un grad mai mare de analitism, iar auxiliarul își schimbă forma în funcție de mod și de timp: (88) a. j'ai mangé (indicativ, perfect compus, 1SG) b. j'avais mangé (indicativ, mai-mult-ca-perfect, 1SG) c. j'aurai mangé (indicativ, viitor anterior, 1SG) d. (que) j'aie mangé (subjonctiv
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
latină; se știe că una dintre deosebirile importante dintre latină și limbile romanice constă în morfologia foarte bogată și aproape pe deplin sintetică a verbului latin vs apariția structurilor cu auxiliar și, în perspectivă mai largă, competiția dintre sintetism și analitism în limbile romanice (v. Ledgeway 2012, 2015e și bibliografia). Verbul latin se caracterizează printr-un grad foarte ridicat de instanțiere paradigmatică (în sistemul propus de Schifano 2015a, 2015b), fapt care îi permite verbului să rămână în domeniul lexical în latină
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
n-ar fi cazul, anécdota primează. Cele mai multe dintre dezvăluirile ultimelor două decenii și jumătate s-au limitat la astfel de colportaje ipocrit contrariate. Pro sau contra. Pe modelul jocurilor de societate. Nu spun că aș fi preferat neapărat empatia. Dar analitismul, categoric da. Mai ales pe acela aplecat asupra tehnicilor fabricării de discurs (mai vechi sau mai noi). Iar în materie de analiză, Gabriel Andreescu e redutabil. Ce să dezbatem, atunci?
Cum se dezbate o carte ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3942_a_5267]
-
pâine precum vorbele unui smintit mistic. N-am cum să fiu - nu doar pentru că am citit și eu suficient derrida-deleuze-foucault, cât să mă lecuiască și de excesele vieții spiritului, dar și de așa-zisul "raționalism" debil ascuns în detaliile nesfârșitului analitism ale acestor magiștri diabolici. Nu fac decât să reflectez la felul în care dispare o lume, cu vocabulele ei cu tot. Și să încerc să văd ce pierdem atunci când ni se pare că am câștiga ceva (despre această tulburătoare situație
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
de o extremă inventivitate conceptuală. La el, schimbările de formulă se văd. Nu trebuie căutate cu lupa. (Iar sub acest aspect putem invoca inclusiv romanele, fie și numai pe post de manifeste personale.) Acestei mobilități i-aș adăuga câteva note. Analitismul, de pildă. Indiferent ce scrie, Sociu își ia seama repede. Se uită înapoi. Se întoarce chiar. Repară. Are curajul renunțării. Și n-o face numai dintr-o pornire gratuită, de estet. Îl interesează, cu precădere, eficiența. Cât de transparent, de
Ultima oră by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5695_a_7020]
-
se întîlnesc deloc în acest spațiu așa-zis �moderat�. Și poate la fel de interesant este că � aici e speculația � ambele fac o opțiune stilistică bizară: Haack scrie în stilul de regulă atribuit postmoderniștilor (ludic, ironic, lunecos), iar Smith cu rigoarea și analitismul raționaliștilor înveterați. Poate că tocmai această încrucișare stilistică ne va spune ceva despre compatibilitatea pozițiilor și despre însăși plauzibilitatea unei zone de centru. Susan Haack, Manifesto of a Passionate Moderate, The University of Chicago Press, Chicago, 1998, 223 pag.
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
analitic, predicația etc. - într-un discurs științific modern, sincronizat cu unele dintre cele mai interesante direcții actuale ale cercetării lingvistice. Nu în ultimul rînd, în volum sînt prezente tendințele limbii, dinamica românei de azi: prin construcții gramaticale ilustrînd fenomene fundamentale: analitismul (în locu’ la șefă, din cauza la medicament), transformarea articolului lu(i) în „marcator analitic de caz pentru formele care nu pot exprima o variație flexionară” (p. 61), scindarea funcțiilor de marcă de caz și marcă de individualizare în construcții cu
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
în primul rînd valoare documentara. E posibil ca retorica lui Valéry să pară vetusta astăzi, patosul lui ușor excesiv, ideile de o generalitate prea mare, raționamentele făcute în salturi prea înalte pentru o epocă în care se gusta mai mult analitismul. Nu știu în ce măsură citim această colecție de eseuri cu un ochi sincer critic, sau mai curînd cu toate expectațiile pe care le provoacă simplă rostire a numelui lui Paul Valéry, expectații care pot ajunge să influențeze decisiv și evaluarea. Mărturisesc
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
fin cu discontinuitățile, pendulările, alternările personajelor intrate în raza privirii. Un anumit gest, o mișcare ușoară înspre "obiectivul" care a și înregistrat-o, o schimbare greu perceptibilă a expresiei sau a tonului antrenează o promptă reconstituire a întregului conglomerat sufletesc. Analitismul autoarei "șaptezeciste" are o direcție inversă celui practicat de un Anton Holban, în romanele lui de suspiciuni și gelozii dilatate. În timp ce Sandu tot desface, disecă la infinit fiecare frântură de episod în care e implicată "jumătatea" feminină din romanul respectiv
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
Liviu Ioan Stoiciu și mai mult omul cu același nume. (Ar fi exagerat să zic publicistul, deși e clar că un anume import de conștiință se petrece.) Vocea din Pe prag și-a pierdut autismul, câștigând în schimb responsabilitate, luciditate, analitism. Inclusiv numele imposibil al protagonistului, Vale- Deal, e o formă de autoscopie înstrăinată. Vale-Deal e un fel de mopete ivănescian mai ambițios, mai dinamic, mai prezent. Identitatea lui se degajă ușor: „Încotro? În direcție opusă: «trenul/ rapid din direcția Iași
Vârstele poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5954_a_7279]
-
într-adevăr extrem de bine. Dincolo, în O oglindă..., sobrietatea pe spații întinse sufocă oarecum asemenea explozii. Nu complet însă: recomand fără ezitare cronica despre Levantul lui Mircea Cărtărescu, apărută inițial în revista „Contrapunct". Unde totuși nu sunt de acord cu analitismul lucid practicat de Ion Bogdan Lefter e în cazul câtorva cunoscute poeme ale lui Nichita Danilov. Glosele mi se par (oare numai mie?) inadecvate. „Sau (variantă pe care o prefer): aripile rămase după «căderea» îngerului ar putea fi chiar ale
Analiză prin sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6224_a_7549]
-
fără putință de a avea trecere la femei") nasc un adevărat supliciu, în care se instalează cazuistic și cu plăcerea idealizării fetei. Faptul trimiterii unei scrisori de dragoste capătă proporții exagerate, prilej de supoziții numeroase. Îndoielile produc o febră a analitismului, o bogată imaginație a deliberării (topos structurant în Adela). Când spiritul s-a epuizat în atâtea amețitoare presupuneri, printr-un efort de curaj exasperant al timidului, trimite scrisoarea. Evenimentul cosmic se produce stârnind din nou o ploaie de ezitări, autorul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]