7,974 matches
-
românescă). Sînt inventariate procedeele stilistice, morfosintactice - enumerarea (numelui sau a determinărilor), cu tipicul "efect de listă", elipsa, repetiția, uzul timpurilor verbale - și compoziționale: paralela, descrierea prin negație, descrierea narativizată prin acumulare de verbe etc. Sub aspect lexico-semantic și textual, e analizată prezența și plasarea pantonimului - termenul rezumativ, nucleul tematic al întregii secvențe descriptive. Alte subcapitole urmăresc utilizarea descriptivă a figurilor de stil: metafora, comparația, oximoronul, metonimia, sinestezia (surprinzător de frecventă în secolul XX), cumulul figurativ, descrierea simbolică, suprasemnificarea. Extrem de interesantă este
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
Într-adevăr, cititorul are în față, într-o lectură personală, accentuat polemică, harta momentelor care au marcat discursul modern despre simbol - de la Kandinsky la Heidegger, trecînd prin Huizinga, prin Cassirer sau prin Panofsky, pentru a cita doar cîteva dintre momentele analizate. Dar volumul ne e o istorie a simbolului sau a concepțiilor despre acesta. E un discurs însuflețit de o extraordinară poftă de a înțelege, de a trece dincolo de relația, în esență nedefinibilă, dintre om și simbol, relație care a închegat
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
de natură morfologică: vizionarism primar și vizionarism secundar. Eram înclinat să cred că vizionarismul poetic este prin excelență romantic. Exegetul întâmpină o astfel de presupunere din prima pagină a introducerii: ,vizionarismul poetic nu este apanajul romantismului" (p. 15), chiar dacă exemplele analizate preferențial pot induce o astfel de conexiune obligatorie. Rămân, totuși, la această idee că vizionarismul poetic, dacă nu e apanajul romantismului, e o virtute sau o predispoziție de sorginte romantică, bazată pe încrederea totală în puterea (divină și divinatorie) a
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
securității, reliefând sursele de risc în principalele zone de interes ale Franței: Africa sub - sahariana; Europa de Sud-Est; spațiul rusesc; zonele corespondențe Asiei de Sud - Est; zonele de criză, vag determinate între Atlantic și Oceanul Indian. Riscurile asimetrice nu sunt prezentate în documentul analizat. În urmă analizei, constatăm că termenul de amenințare neconvenționala a fost folosit doar pentru a desemna - în mod insuficient - riscurile de natură CBRN, sau și mai puțin relevant, pentru a desemna mijloace noi folosite de grupurile teroriste. Astfel, deși nu
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
construi politici comune în interiorul UE23. Această abordare, concomitent cu menționarea autoritarismului în cadrul Uniunii, reprezintă o perspectivă unică în domeniul securității statelor europene și este rezultatul analizei funcționale de către școală de studii de securitate poloneză. Similar tuturor strategiilor de securitate națională analizate, terorismul ocupă un loc important în ierarhia riscurilor identificate de statul polonez. Riscul este considerat amplificat de participarea Poloniei în campanii antiteroriste, atât sub aspectul răzbunării, cât și ca risc direct pentru trupele poloneze aflate în teatrele de operații. Un
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
analiza documentului considerăm că tipologia acoperă spectrul de riscuri menționat. O tendință specifică a riscurilor menționată de strategia de securitate este dată de delimitarea din ce in ce mai puțin vizibilă a factorilor de risc externi de cei interni 33. Ierarhizarea riscurilor, conform documentului analizat se face din perspectiva amplitudinii manifestărilor acestora, acestea fiind diferențiate în provocări globale, regionale și interne. Provocările globale sunt date de: terorism (accentuându-se se schimbarea paradigmei securității după atacul terorist din septembrie 2001, precum și posibilitatea determinării de crize politice
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
adaptarea la fluctuațiile mediului de securitate. Adesea moștenitoare ale unor vulnerabilități istorice, acestea și-au adaptat strategiile de securitate la realitatea apartenenței la spațiul comunitar. Putem concluziona că riscurile asimetrice sunt prezente sub menționări diverse în majoritatea strategiilor de securitate analizate. Acestea sunt menționate direct - că riscuri asimetrice sau indirect, sub formă de: riscuri neconvenționale, riscuri de tip nou, dar prezentând aceleași caracteristici. În gestionarea riscurilor asimetrice considerăm ca fiind importantă dimensiunea preventivă, anticipativa a strategiilor de securitate, față de dimensiunea activă
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
clandestina este identificat că risc specific prioritar. Olanda este centrată pe metodă de lucru în domeniul securității și pe cooperarea cu mediul civil privat și social. Sub acest aspect, constatăm că statul olandez prezintă o unicitate în strategiile de securitate analizate, prin incluziunea participativa a întregii societăți în gestionarea problemelor securității naționale. Riscul specific identificat de strategia de securitate națională olandeză este cel al inundațiilor, fiind determinat direct de caracteristicile fizico-geografice ale țării. Că o consecință directă, riscurile ecologice reprezintă o
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
modului de funcționare a Fondului Național de Mediu, luaand în considerare propunerea de obligativitate a Administrației FNM de alocare și cheltuire a fondurilor colectate din taxa de poluare auto în anul în care au fost colectate, într-o proporție majoritar analizată, (sub sancțiunea respingerii Raportului Anual), precum și a unui raport de minim 1/3 între fondurile alocate organizațiilor neguvernamentale și fondurile alocate companiilor. Întrucât am participat, alături de reprezentanții mai multor ONG-uri de mediu, la consultarea organizată de primul ministru pe
Raportul despre taxă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82862_a_84187]
-
la slăbirea Europei, nicidecum la un progres. Cu toții dorim să se fi terminat explozivul din TNT-ul iugoslav. Istoria recentă și situația actuală nu arata în schimb așa ceva. Mersi pentru sugestii! Mă apuc să recitesc pe nenea Iancu...: Problema trebuie analizată din două perspectie, în fine, cel puțin așa ar fi trebuit să analizeze diplomația românească: 1. cea a efectelor de domino care ar putea urma după recunoașterea de către Marile Puteri (hai că am ajuns sa vb deja de Marile Puteri
Axa Moscova-Bucureşti-Madrid by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82886_a_84211]
-
că orice muritor de rând. Sau uităm poate unde duce prea multa grandomanie? Românii au un exemplu clar: Ceaușescu. Cine putea comenta în fața lui? Cât despre Dragoș Bucurenci, a reacționat cum a considerat el în momentul ăla; nicidecum nu trebuie analizat și învinuit ulterior...până la urmă, daca nu ești tu cel implicat, e mult mai ușor să-ți dai cu părerea. Mă întreb totuși câți dintre cei care ar fi fost în locul lui, nu s-ar fi angrenat într-un schimb
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
legătură între discurs și punctul său de plecare e una din formulele umane de a o lua razna. Plecînd de la personajul schiței lui Caragiale, i-aș spune lefterpopescism" (Evenimentul zilei, 1057, 1995, 1). Adesea, împrumuturi recente care se lasă ușor analizate au deja în structura lor sufixul -ism (multiculturalism). Transparența, de altfel, este criteriul demn de a fi adoptat în caz de oscilație între două forme. Etimologia multiplă funcționează în continuare, termenii internaționali intrînd acum în română predominant prin engleză, dar
"Consumism" / "consumerism" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14851_a_16176]
-
înțelege că negustorii sunt rotofei și umilesc țăranii care sunt harnici și cinstiți. Or, cam asta o gândesc mulți dintre maturii de azi și așa se explică o parte din frustrările unor români. Dar ce este mai grav în textul analizat e faptul că acolo Cuza nu face o judecată dreaptă. Nici nu ni se înfățișează pricina, doar scena agresării țăranului de către negustor, singura explicație a autorului fiind: "pasămite pentru că acesta ar fi cutezat să-i spună că l-a înșelat
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
prin el însuși). De altfel, cu ironie postmodernă Mircea Mihăieș taxează acest tocmai acest aspect: „Trecînd peste inevitabila descriere în cerc (o „experiență modernă" care transcrie o „conștiință modernă" - definiția dată modernismului de Bradbury, Mc Farlane, n.m.), observăm că realitățile analizate sînt un rău conducător de definiții. Fără îndoială, pentru că realitățile însele nu se limitează la o singură definire sau, în orice caz, pentru că pluralitatea de unghiuri necesită o abordare multiplă. Ar rezulta că posibila definiție ar fi suma ori sinteza
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
efecte retorice. Propagate și banalizate prin școală, judecățile de evaluare asupra limbii au o istorie persistentă, deși subterană: ele funcționează fără a mai fi numite, căci toată lumea le știe și nimeni nu consideră că mai merită să fie discutate sau analizate. Modelele raționaliste apără unele forme și construcții pentru presupusa lor raționalitate, economie - după cum condamnă altele pentru lipsa de logică sau eficiență. De obicei sînt idealizări ale comunicării scrise, artificializate, refuzînd redundanța, ambiguitatea și dezordinea oralității. în secolul al XVIII-lea
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
Culturale Române, București 2001). În cazul lui riscurile au fost minime, cartea a primit premii, s-a bucurat de elogii. Selecția (din textele apărute în "Adevărul literar și artistic", "Caiete critice" și unul singur din "Contemporanul"), făcută în funcție de reprezentativitatea scriitorilor analizați și expresivitatea cronicilor (ne spune chiar autorul în "Scurte precizări"), nu ilustrează numai un moment literar (din 1995, când a început criticul să scrie, până în 2001), ci și evoluția acestuia. Se poate vedea o distanță extrem de interesantă între critica sa
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
visul meu frumos se făcea țăndări. Cred că s-a înțeles de ce: și, dacă nu s-a înțeles, sunt prea mâhnit ca să iau explicația de la capăt." Fără a fi mizantrop (sau nu întrutotul) criticul, deși creează adevărate personaje din scriitorii analizați, se lasă mai ispitit de operă, convins, nu numai că ea primează, ci și că ea e cea care va câștiga.
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
un critic de calibrul lui Gheorghe Grigurcu să riște scufundarea în ridicol printr-o afirmație de tipul "Moromeții este un roman prost pentru că Preda a scris și Desfășurarea?" Sînt convins că nu. Nu încape îndoială că cele două romane trebuie analizate separat arătîndu-se plusurile și minusurile fiecăruia. În schimb, manualele, istoriile literare și studiile monografice trebuie să facă referire la toate fațetele operei (chiar și la cele mai dezagreabile pentru posteritatea lui Preda) scriitorului spre o justă situare a acestuia în
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
cu bună credință o opțiune politică și i-a rămas fidel. Într-o democrație este dreptul domniei sale să opteze pentru cine dorește. Așa cum și Gheorghe Grigurcu a susținut cu scrisul său (e drept, s-a dezmeticit repede) o putere care, analizată retrospctiv, nu s-a dovedit cu nimic mai performantă în planul democrației. Pînă la apariția unor probe irefutabile privind fapte reprobabile comise de el, Andrei Pleșu trebuie să se bucure de premisa de bună credință. În pofida reputației pe care i-
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
demonstrează în puține rînduri (pe baza unor citate semnificative din autorii în cauză), de ce unele texte rimate nu sînt poezii, altele epice nu sînt proză, iar comentariile aplicate operei altor scriitori nu reprezintă, întotdeauna, exegeze literare. Cele mai multe dintre numele „scriitoriilor" analizați nu spun nimic celor familiarizați cu viața literară românească, iar citatele din operele lor plesnesc de umor involuntar, nonsens și prost gust. Cu atît mai de mirare (și mai grav!) apare faptul că unele dintre aceste volume beneficiază de prefețe
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
întreg capitol, e, din acest punct de vedere, cît se poate de tentantă. O piesă de greutate a cărții e ultimul capitol și mai ales secțiunea finală, care se oprește asupra unui gen interesant și puțin cercetat - narațiunile personale. Cele analizate aici sînt, evident, narațiuni despre naștere. Pitorești și expresive, așa că lectura lor merită atenție sporită. Analiza e una convingătoare, ce îmbină farmecul arhaic al culturii tradiționale cu o pătrunzătoare înțelegere a teoriilor antropologice asupra sacrului. E interesant studiul Narcisei Alexandra
Dincolo de primul prag by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15018_a_16343]
-
critică apocaliptică, dar foarte bine camuflată, este prezentă și în cartea lui Ion Pop. Ea merge mînă în mînă cu o viziune tradiționalistă asupra literaturii. Ion Pop, recunoscut specialist în avangardă, a reușit să evite spiritul rebel, novator al materialului analizat. Criticul nostru descrie neutru, la rece, cărțile de memorialistică din anii '90 care au tulburat o generație de cititori. La fel se întîmplă atunci cînd îi comentează pe Paul Goma, pe Ana Blandiana sau pe Monica Lovinescu. Lipsește cu desăvîrșire
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
de construcție care apărea la un Cioran. Ion Pop comentează cu acuratețe cele mai bune cărți din ultimul deceniu, însă nu pune sub semnul întrebării nimic din succesele editoriale care îi pică în mînă. Prima parte, cea în care este analizată literatură memorialistică, se încheie cu un eseu despre puterea pierdută a scriitorului român: autorul face o excelentă trecere în revistă a pierderilor suferite de literatura română după '89. Bineînțeles, cel mai greu de suportat este tocmai faptul că scriitorul român
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
romanul în sine nu demonstrează decât slabe virtuți în această privință - cartea de la Polirom, pe ansamblu și în rama problemelor amintite, dar și ca eveniment important din aria unei culturi foarte interesante, actuale și influente, trebuie pe îndelete citită și analizată. Saul Bellow, Ravelstein, trad. Antoaneta Ralian, postfață de Sorin Antohi, Polirom, 2001, 286 p.
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
în contextul unui feminism mascat, avant la lettre. În ansamblu, Ispitiri, trecute vremi e o carte bună, chiar foarte reușită sub aspectul cantitatății de informație nouă adusă, și mai ales sub aspectul unei mai subtile intenții de pastișă a textelor analizate, de înduioșată și amuzată relectură a lor, cu ochelarii criticului avizat, și în special pentru privirea complice aruncate când în buduarul aristocratelor, când în spatele scenei. Mihaela Mudure Ispitiri, trecute vremi - eseuri de istoria literaturii engleze Ed. Paralela 45 194 pag
Teme la liteatura engleză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15107_a_16432]