154 matches
-
literară), Dandysmul. O istorie este o carte superbă și o pledoarie indirectă pentru dreptul de a fi diferit de ceilalți. Alteritatea poate irita, poate șoca, poate scandaliza, dar, în mod sigur, ea va produce în final, o fisură în mecanismele anchilozate de gîndire și de comportament. Cel care gîndește alteritatea, sub toate aspectele ei, are mintea deschisă spre nou, spre progres, spre ieșirea din rutină și dogmă. Pentru a proba această afirmație este suficient să ne gîndim la ce au însemnat
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
pildă, mai multă reclamă!" M-a privit ca picat de pe altă planetă. "Cum adică? Dar noi suntem televiziune publică!" Această replică încapsulează întreaga mizerie a terorismului prin "rating": slugărnicia față de piață nu e decât o formă fără fond, genuflexiunea minților anchilozate sub presiunea prostiei agresive.
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
chelner modest, și se naște o alta: aceea a marelui luptător comunist, abia scăpat în 1936 din ghearele Siguranței, fugar în Spania unde se înrolează în brigăzile internaționale, ajuns după război în Franța unde întreține fiica celui mai bun camarad, anchilozată într-un cărucior, camarad ucis de fasciști, ca și soția lui. Unchiul din Paris se întoarce definitiv acasă, cu mâinile aproape goale, rudele îl copleșesc, își caută foștii prieteni, vizitează meleagurile natale, însoțit de nepotul medicinist cu mașina. Călătoria prin
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
-s o gloaba bătrînă care a făcut odată, în junețe, mofturi la circ, a ajuns la saca și cînd aude o arie de patefon, pe o fereastră deschisă, începe să valseze uitînd sacaua de la spate, pielea jupuita de ham, încheieturile anchilozate de reumatism și destinul la care se resemnase". Urmează implorarea celui ce se căiește de erorile trecutului, nevoind cu nici un chip a se întoarce în "abisurile" tenebroase în care l-ar fi proiectat refuzul ființei iubite: "Dar ce mă fac
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
fragmente pe diverse teme relevante pentru creștinul „modern”, intitulat „Firimituri duhovnicești” (despre ecumenism, incinerare, feminism, dar și despre - atenție! - fariseismul ortodoxiei „la modă” sau contradicția dintre credință și știință ș.a.). Aș spune de la bun început un lucru: în ciuda titlurilor ușor anchilozate într-un aparent discurs dogmatic, nu foarte deschis față de nou-veniți (în sânul Bisericii, în lecturile teologico-duhovnicești etc.), textele lui Mircea Vulcănescu sunt foarte vii. Și foarte firești, pentru că traduc marea convingere, molipsitoarea credință a marelui intelectual nu doar în Dumnezeu
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
cu totul în ceva, neresemnându-se să fie "ceva, indiferent ce". El poartă masca "cavalerului tristei nebunii", asemeni lui Teste fantoma născută din lupta "morilor de vânt", ca inutilitate a vieții într-o societate ce nu-l înțelege. Tradiția raționalistă, anchilozată în contemplarea omului ca ființă rațională, împiedică întâlnirea cu "Cavalerul Nebuniei". S-a spus că rațiunea îl deosebește pe om de animal. Eu spun asemeni lui Unamuno că ceea ce-l distinge e mai mult sentimental decât rațiunea. La Bacovia această
"CAVALERUL NEBUNIEI" STRĂBATE LITERATURA EUROPEI. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/90_a_416]
-
Crescută de străini A rămas pentru totdeauna în casa lui Oacheș cu încă o soră a ei pe care o chema Tasia, ce era handicapată că nu putea să meargă, doar se târa pe șezut. Se spune că a fost anchilozată în urma unor vrăji pe care le-a făcut o altă țigancă din altă șatră, dând bobocul de rață de viu în cuptorul încins în timp ce spunea niște cuvinte magice, numai de ea știute, căci iubeau amândouă pe același țigan. După câțiva
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
revenea, o moleșeală plăcută îl cuprinse și adormi. Poate numai ațipise, dar, când se trezi de-a binelea, auzi mișcare în cameră era probabil tot Carmen. Uite, ți-am făcut ceva de mâncare, trebuie să te miști puțin, ca să nu anchilozezi. Încearcă să-ți miști mâinile, picioarele. Se simțea ca după o mare beție. Dar cum făcuse atletism de performanță, știa cum să se miște și ce să facă și, în scurt timp, se înzdrăveni de-a binelea. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
susțină, să zicem, activitatea unui teatru, să se implice în destinele culturii pe termen lung. Dependența de stat, cum se spune, și de instituțiile lui, conduse nu întotdeauna de oameni inspirați și morali, încetinește, de prea multe ori, motoarele, le anchilozează. Ne învață să ne mulțumim cu puțin. Directori și creatori, deopotrivă. Și asta se vede, cu ochiul liber, pe scene. Lipsa Legii sponsorizării, subiect dezbătut cîndva și abandonat ca și cum scopul a și fost atins, are un efect profund și parșiv
Spații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9972_a_11297]
-
n-o face nici ostentativ, nici mercantil, nici meschin, așa încât cititorii primelor două volume (de poezie) semnate de Perța să fie cumva contrariați. Prin urmare, după Zorovavel și Santinela de lut, care proiectau mai degrabă un autor de factură neoexpresionistă, anchilozat în misteriile tulburi ale genealogiei maramureșene, strecurându-se printre creaturi de atlas zoologic de uz individual, proaspătul op numit Întâmplări la marginea lumii orbitează indecis în jurul genului fantasy. Îi reușește sau nu - personal, înclin spre a doua variantă - e deja
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
scenă înfiorătoare: deținutul Virgil Stroescu, nemaiputînd munci de frig și slăbiciune, a fost legat cu mîinile la spate de către brigadierul Iliescu Gheorghe, la ordinul șefului de escortă Vișan Constantin, și ținut în zăpadă vreo jumătate de oră, apoi, fiindcă era anchilozat și degerat, Iliescu i-a pus cărbuni aprinși pe talpă... ca să-l facă să meargă. Stroescu a intrat în agonie și a murit.)" Presa diasporei În fiecare an apare, la München, sub coordonarea literară a lui Gelu Ionescu, revista Apozi
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
LC și numărul 192. Deci elev al liceului din Cămpina. De ce n-a mai continuat la mânăstirea Dealu? Poate că acum e momentul să relatăm marea cotitură a vieții acestui băiat. Privind fotografia nimeni nu bănuie că brațul drept este anchilozat, iar poza de gânditor e doar o încercare de mascare a defectului ce-l va marca pentru toată viața. În liceul militar fiind, i s-a făcut o injecție în venă. Greșită. Inevitabilul flegmon nu a fost tratat la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
găsea dacă știai unde să cauți. Îi făcură bine chiar și cei cîțiva pași pînă la dulăpior. Stătea destul de mult, prea mult pe scaun, înțepenea. Ăsta era un alt semn că nu mai avea prea mult timp. Simțea cum se anchilozează, cum devin străine porțiuni întregi de trup, trebuia să fie atent ca amorțeala să nu se întindă, îi era frică să nu cuprindă mai mult și așa să nu mai poată face nimic. Cum simțea că se întărește carnea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bucată dintr-un meteorit, câteva tropote de cai pursânge, un strigăt nedeslușit de luptă, care putea să însemne fie victorie, fie deznădejde, un scâncet înfundat (de băiat, după insistența monotonă în aceeași octavă), o tentativă de cântec al unui greier anchilozat într-o noapte de vară, epopeea înflăcăratei iubiri dar numai sfârșitul, după miros -, tăcerea crăpând de ciudă în lacrima unui sfânt obscur, pictat naiv pe o felie de fag, într-un roșu cândva agresiv, devenit plictisit, mirosul de pâine caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
hârtie ultimele cifre și, lăsând pentru câteva clipe tocul din mână, se îndreptă din șale și își întinse brațele, ca să se dezmorțească puțin. După atâtea zile de stat aplecat peste registre, avea senzația că era pe punctul de a se anchiloza de-a binelea. În fața lui pe tejghea se vedeau înșiruite și deschise actele constatative, precum și procesul-verbal care urma să fie semnat. Ghiță Marangoci, care asistase tot mai apatic la ultimele verificări de gestiune, mirosind a transpirație și a trăscău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
oricând aceste sinoade ecumenice (universale), pentru rezolvarea chestiunilor de dogmă și canoane, primind în același timp și hotărârile celor 7 soboare ecumenice din trecut. Aceștia însă, la rândul lor, au căzut într-o eroare și mai mare decât a ortodocșilor, anchilozați în cele șapte sinoade ecumenice și-n mulțimea de hotărâri a diverselor sinoade locale, căci au despuiat dogmele de caracterul lor etern, nestrămutat și neschimbabil, putând oricând modifica dogmele formulate de sinoadele ecumenice din trecut și cuprinse în "Simbolul Credinței
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
prezent, abandonul școlar ar putea fi cauzat de faptul că școala nu mai reprezintă un factor de prestigiu pentru copil; școala nu mai oferă copiilor o pregătire suficientă pentru a trece la trepte superioare de instruire sau că școala este anchilozată, prea puțin flexibilă și copiii caută un alt mod de a își petrece timpul etc, spune profesorul universitar Pânișoară. Alte semne care prezic "sclerozarea" școlii sunt: insuccesele absolvenților, creșterea nivelului de indisciplină la clasă, precum și evaluarea standardizată. Toate aceste simptome
Apocalipsa școlii. Care sunt simptomele "sclerozării" sistemului educațional () [Corola-journal/Journalistic/80500_a_81825]
-
Situându-se prudent pe linia de mijloc a chestiunii, Dan C. Mihăilescu contabilizează scrupulos frecvența cuvântului "capodoperă" de-a lungul celor cinci secole de literatură, dar nu dezvoltă de aici nici un raționament original. Act pur de narcisism! O asemenea lectură anchilozată în poziția verdictului e, în fond, scuzabilă. Fiindcă Manolescu însuși apelează nu o dată la practica sentinței, ceea ce e în măsură să stârnească contrareacții imediate. Cu atât mai mult cu cât claritatea acestuia vine în contact cu zonele nebuloase prin tradiție
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
calculul mobilității reziduale se utilizează tabelul de mai jos, datele fiind introduse în formula P=(F+E)/3, la care se mai adaugă 10% din punctaj în cazul în care membrul afectat este membrul dominant. În cazul în care membrul este anchilozat, se ia punctajul corespunzător din tabel. Flexie Unghi de flexie maximală Punctaj Unghi de extensie maximală Punctaj Anchiloză fixă la… Punctaj 150 0 150 40 150 40 145 0 145 40 145 40 140 0 140 40 140 40 135
ANEXĂ din 27 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259252]
-
calculul mobilității reziduale se utilizează tabelul de mai jos, datele fiind introduse în formula P=(F+E)/3, la care se mai adaugă 10% din punctaj în cazul în care membrul afectat este membrul dominant. În cazul în care membrul este anchilozat, se ia punctajul corespunzător din tabel. Flexie Unghi de flexie maximală Punctaj Unghi de extensie maximală Punctaj Anchiloză fixă la… Punctaj 150 0 150 40 150 40 145 0 145 40 145 40 140 0 140 40 140 40 135
ANEXĂ din 22 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259251]
-
viața, potrivit cercetărilor ce durează de zeci de mii de ani, s-a dovedit a fi un nesfârșit lanț de compromisuri și concesii, altfel, cunoscându-ne de la bun început inexorabilul (dar și regretabilul!) final, ce-ar fi fost să ne anchilozăm în măreața verticalitate, și, trântind-o pe orizontală, să așteptăm cuminți încheierea ciclului? Ar mai fi urmat transformarea lui homo erectus în homo sapiens? Și am mai fi avut atâtea linii drepte care cad perpendicular pe planul plat al vanității
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
sfiit să iasă la iveală." (p. 77). Alchimia modernilor nu-i mai este, avangardei turtite de-al vieții real, carte norocoasă. în lupta cu viața, știe că pierde. Și singura sinceritate care-i mai rămâne e propovăduirea acestei vieți câștigătoare, anchilozată în formele unor pedanți care s-au ajuns, sau liberă, în revoluții: „și când umbrele vor începe să se risipească, voi porni mai departe." (p. 76). E meseria unui trotteur singuratic, prezentându-se doar ca să-și afișeze lipsa de însemnătate
A fi și a nu fi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6341_a_7666]
-
și grăbită a unui cuvânt există un zvon etimologic care poate adânci sensurile și înmulți valențele (cuvânt extrem de frecvent în cele două volume) comunicării. Fântâneru duce, însă, lucrurile atât de departe, încât înțelegerea nu mai e posibilă, cuvintele încremenesc, se anchilozează. În urmărirea halucinată a „spiritului numelui uitat”, scandează pe loc, înșurubat în sine, vorbe precum mărire, intrare, laudă, înviere, dreptate, incapabil să le adauge vreun determinant. Recursul la metafizica vocii (concept descris de Corrado Bologna în Flatus vocis) eșuează și
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
Nae Ionescu și Mircea Eliade. Iată ce-i declară lui Aderca: „Cu individualismul - dominant azi în sistemul de proprietate, în legislație, în politică, în literatură și (în) celelalte arte - nu se poate merge mai departe. Ne-am înnămolit. Ne-am anchilozat.” Teza n-are de-a face neapărat cu expresionismul, față de care Blaga ia distanță: „Criza de care suferă expresionismul e că tinde individual, prin poeții, dramaturgii, pictorii și sculptorii lui, către un stil colectiv. Îmi dau seama: această credință în
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
grijă de Alexandru Dabija. Șerban Pavlu este pozitiv, tonic, vital. Lelia Ciubotariu pare mereu cumva la suprafața durerii și a neliniștilor. Tonul alb, aproape imperturbabil nu exprimă, de fapt, decît asumarea propriei povești. Victor Rebengiuc- Domnul Rice este un învins, anchilozat în orgoliul de a nu recunoaște nici o eroare. Regretele, cîte există, sînt stinse iute de băutură. Uneori, mi se pare că polifonia duce, pe scenă, la comunicare. Mi se părea că există un dialog, undeva, o punte a suspinelor pe
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10811_a_12136]