2,471 matches
-
mondo. Piuttosto è nella salvezza del dolore che Gesù manifestă e dis-vela tutta la sua bellezza di essere Figlio di Dio, bellezza solo apparentemente e momentaneamente sconfitta dalla morte, bellezza però che risorge come amore di quella Vită che accade ancoră nel tempo, perché memoria del mondo 10. D'altronde, riflettendo sul mito di Er, narrato da Platone nel libro X de La Repubblica, non possiamo eludere la nostră attenzione da come ogni castigo possa essere temporaneo, tranne îl castigo riservato ai
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
argomentazione tucciana emerge un aspetto rilevante nella questione del rapporto tra Dio, mondo e uomo: ci și potrebbe chiedere în fondo per quale ragione Dio abbia fatto îl mondo se poi esso stesso sia stato pervaso dalla dualità bene-male; e ancoră, quale sarebbe stată la ragione dell'impulso a creare? Perché tutti noi? Perché la storia? Perché îl tempo del mondo come caratterizzazione e specificazione dell'esistenza indubitabile di un interrogativo senza risposta? Ciò malgrado non avrebbe senso scegliere per îl
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
dal fiat del Padre în cui l'uomo era stato creațo ed era sorto, quella vicenda umană e quell'evento uomo passano al consumatum est del Figlio, în cui l'uomo ritrova la sua salvezza per la sua nuova Creazione. Ancoră: quel Dono è esattamente Gesù, Figlio di Dio, îl quale contemplă la sua Passione e la sua Morte come corroborata e ribadita Creazione che al momento della sua salita al Calvario, Cristo riforma e ricrea quel mondo e quell'uomo
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
di problematiche di carattere teorico e storiografico, compendiabili în alcune elementari domande: și può fare una storia unitaria della letteratura europea, individuandone aspetti e tratti comuni, un Canone di autori e testi, un insieme unitario di pratiche e tradizioni? E ancoră, è necessario vincolare l'accezione di letteratura europea a una precisă localizzazione territoriale (la letteratura dell'Europa o nell'Europa), o și può invece estenderla a quella prodotta în continenți diverși, mă legată a generi e stilemi originariamente occidentali? Dall
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
aspetto cronologico di non irrilevante significato: quale momento considerare come terminus a quo per un discorso sull'identità europea, o, insomma, quando davvero la parolă Europa assume un'accezione più ampia di quella meramente geografică? Un campo, questo, în cui ancoră di recente Chris Wickham ha introdotto un' impetuosa ventata polemică, contestando la consolidată idée reçue che le rădici identitarie d'Europa risalgano sin all'Alto Medioevo 1. D'altronde, anche l'opinione, în qualche modo opposta, che solo a partire
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
per dirla con l'autore)15; o Michel Foucault, la cui riflessione è tutta attraversata (segnatamente nelle Parole e le cose) dall'"interrogazione sul limite, inteso innanzitutto quale linea di demarcazione e di correlazione tra identità e alterità"16; o ancoră, per citare soltanto un altro referente di questo discorso, Pierre Bourdieu, con la sua 'distinzione' tra alterità, înțesa come mera percezione dell'Altro, e differenza, che richiede invece procedure di astrazione, ordinamento e classificazione specifiche, fondate șu una "'fabbricazione' a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
nonostante la loro falsità, commenta îl narratore, "passarono îl core al Moro insino alle rădici" (24). È così che da questo punto în poi îl Moro sembra arrendersi, aderendovi, a tutti i tratti del cliché di differenza 'fabbricato', per dirla ancoră con Bourdieu, intorno a lui: nel convincersi che la moglie lo avesse trattato davvero da 'moro' (e cioè che la sua fosse în realtà un'infatuazione passeggera, în ciò conforme allo stereotipo dell' "appetito donnesco" verso la fisicità esotica dei
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
davvero da 'moro' (e cioè che la sua fosse în realtà un'infatuazione passeggera, în ciò conforme allo stereotipo dell' "appetito donnesco" verso la fisicità esotica dei mori); nell'abbandonarsi a quell'iracondia che și dice tipică dei mori; e ancoră, e forse soprattutto, nel dare stoltamente credito alle insinuazioni dell'Alfieri, conformandosi în tal modo all'ingenuità moresca. Più che aderire alla nozione di identità stereotipa 'esterna' à la Sartre, îl caso del moro giraldiano è dunque più vicino, se
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
materia d'interpretazione della guerra, nulla ha da offrire di tanto semplice e incisivo come la sequenza di identità capitalismo-fascismo da un lato, antifascismo-comunismo dall'altro, che è la teși sostenuta dal Comintern e poi dal Cominform [...] îl marxismo e ancoră di più îl leninismo danno un rango di prim'ordine alla tragedia dell'agonia del capitalismo, în cui Hitler ha îl ruolo principale. La sequela di astrazioni che nel marxismo-leninismo costituiscono îl senso della storia vengono a trovare delle incarnazioni
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
transnazionali", ecc.) gli Stați alimentano îl ricorso a barriere fisiche e visibili di protezione, come le frontiere blindate o i muri, i cittadini d'altro canto chiedono agli Stați di essere rassicurati e protetti: ovvero chiedono al Leviatano di manifestare ancoră la sua potenza în maniera visibile. Possono variare le modalità scelte di volta în volta dai governi per manifestare la presenza dello "Stato-protezione" (non tutti ricorreranno ai muri, ad es.), mă lo Stato în quanto "potenza" rassicurante compare în tutte
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
di natură, e l'ambito di uno stato "civile" ordinato." (C. Schmitt, Îl nomos della terra, cît., p. 95). 16 Almeno nella formă macroscopicamente evidente del colonialismo "classico". Riguardo ad altre forme di "colonizzazione" più sofisticate, îl discorso probabilmente è ancoră aperto. 17 W. Brown, Stați murați, sovranità în declino, cît., p. 38. 18 Ibidem, p. 43. 19 Egli non parla apertamente di contraddizioni, anche se non nasconde le problematiche connesse ai processi di democratizzazione. 20 Și veda R.A. Dahl, Poliarchia
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a instituțiilor statului de drept, de soluționare a problemelor socio-economice ale actualității. Din această perspectivă, Republica Moldova are nevoie de un guvern stabil și deplin angajat să acționeze cu energie în toate aceste direcții. Țara noastră este, fără nicio îndoială, o ancoră de stabilitate în regiune și un partener solid al statelor vecine - Republică Moldova și Ucraina - în calea lor spre Europa. Sperăm că toți cetățenii Moldovei să vadă la rândul lor în România un partener de încredere, loial și de lungă
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
mult rău îți faci la sufletel.Apare mai multă gelozie, sau , se accentuează indiferență,deoarece nu pot să cred că poți “iubi” 2 oameni cu aceași intensitate în același timp iar ei să simtă acest sentiment.. Cred că te poți ancoră într-o relație în 3 sau în 5...sau 10 , numai atunci când ești ușor detașat,fără să iți pese de cei din jur și egoismul să primeze. Pentru că e la modă să fii altfel și pentru că unii nu se pot
Cifra trei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82747_a_84072]
-
reuși decât cu eforturi penibile, și asta după șase luni. Cei doi, Simenon și consulul, trăiesc zece zile în același hotel ieftin din fața aceluiași port în care n-au dreptul de a intra, privind cu exasperare aceleași vapoare care ridică ancora spre țări libere, în care nici măcar foamea nu mai înseamnă același lucru: Foamea de la Istanbul, foamea din Polonia, din România, din Bulgaria, era o foame aproape veselă. Îmi cer iertare pentru termen. Îmi cer iertare și pentru următoarea afirmație: era
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
față actul de predare a mesajelor. Mâine - îi spune acestuia - presa franceză va publica mesajele. Veți decide singuri ce va însemna asta pentru imaginea URSS. Sau, mai aveți o soluție. Există în port un vapor care n-a ridicat încă ancora... Înnebuniți, ofițerii GPU telefonează la Moscova, se contrazic, își dau instrucțiuni unii altora. În cele din urmă, familia Simenon primește aprobarea de a pleca. Iar scriitorul ajunge, încă incredul, pe puntea vaporului unde consulul turc îl privește încremenit, ca pe
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
m-am întors de pe insula tăcută,/ acolo unde am închinat cu cei morți" (La Malcontenta dansînd nebună în gondolă). Dar și o sirenă diavolească ce delirează: "sînii tăi aveau capete de lunateci,/ dinții luaseră zeci de bărbați ostateci,/ părul era ancora unei corăbii bîntuite/ de diavoli sosiți din străfunduri smintite" (A douăzeci și una scrisoare venețiană). Dar și, prin transsexualism, cavalerul propriilor sale dorinți inextingibile: Femeie de rubin, codoșii susurau despre albeața cărnii tale,/ neguțătorii chicoteau la lună,/ moartea se strecura în mine
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
chiamato amore, lettere 1916-1918, volumul a fost un fenomen editorial în Italia, figurînd luni la rînd pe lista celor mai vîndute cărți. Un mare interes au stîrnit și jurnalele intime ale Sibillei Aleramo, Orsa minore, note di taccuino e altre ancora (Ursa mică, însemnări din carnet și altele), succes sporit de filmul pe care Michele Placido l-a făcut despre romantismul exaltat al relației dintre poetul solitar și strălucita intelectuală angajată în trezirea conștiinței feministe, care-și abandonase familia pentru a
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
mea roșie/ garoafa de care niciodată nu mă despart/ și care poate ține loc/ și de scuze/ și zic:/ Bună seara, Doamnă Moarte/ îmi permit să vă prezint/ acest obiect de inventar/ - o corabie, o simplă corabie/ ce picotește/ cu ancora proptită în eternitate// Din părți egale adie indiferența” (Bună seară, Doamnă Moarte). În felul acesta tema provinciei se topește într-o perspectivă fără suport localist, precum o decolare în eter. Ion Beldeanu: Realitatea are chipul t\u, Ed. Dacia, 2002
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
fricii lui" (winter tale). Pînă aci avem stratul similirealist, înfiorat de-o ironic-sentimentală subordonare auctorială, al poeziei lui M. Ivănescu. Însă în pofida adăstării prelungi în zona concretului, a prozaismelor frizînd antipoezia, a biografismului la care face apel ca la o ancoră în vîrtejul trăirilor interioare, poetul nu rămîne la stadiul acestei pasivități ce se autoreflectă. Trece doar printr-însa ca prin-tr-un Purgatoriu. Aspirația sa este o proiecție în afară, o ieșire din biografie, ca modalitate a unei poetici compensatoare. Rimbaldian, poetul
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
a domnului Prim-ministru spunând, relativ tare și convingătoar: -Bună ziua, domnule Președinte! -Salut!, a venit prompt și aspru-prezidențial răspunsul domnului Traian Băsescu. Iar vocea domniei sale semăna - Doamne! - înfiorător de bine, cu a unui important căpitan-lup-de-mare comandând prin portavoce: -Vira ancora! Să fi fost o iluzie fonică din cauza inundațiilor? Să fi fost un preambul la retragerea... ? Am înțeles - pauză! Atunci, orice era posibil... Dar singura certitudine fiind aceea că ne aflam în ziua de 27 iunie a.c. și se transmitea un
Mic studiu despre caprele lui La Fontaine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10483_a_11808]
-
de vânt, exotice plante... El e mielul crud, pregătit. Mielul prostit. Da. Trupul - cobaiul, navigând prin râuri de sânge. M-am dezbrăcat de trup, de trecut - ca de o haină. M-am rupt de ceea ce-mi era pământ, stranie ancoră într-o lume rămasă străină, departe. Da. Trupul - abis în care alte dăți mă aruncam ca delfinii. Pe ordinea de zi aruncată pe foc: același trup - mai străin ca străinii. Am spus da suferinței. Și torturii și morții și subteranei
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
ascute acum pila dându-i o formă triunghiulară și tăiș de brici. o ascunde apoi în mâneca dreaptă a hainei. încă un vis (achilleion) păsări și greci. smulg fiecare în cârdășie până la sânge din zestrea călătoriei. mi-am tatuat o ancoră albastră pe umăr. a văzut-o. l-a umplut de dezgust. cum să stai dreaptă în loja imperială când marea îți murmură cu limbă de moarte în urechea ușor aplecată spre umărul stâng. cum să cobori în fugă treptele capucinilor
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
Vasile Dan deasupra ta, pe capul tău stă același om de hîrtie, de pămînt ești tu, ești ancora lui, el e ușor, un puf, un zmeu ce flutură sus nepăsător, tot mai sus în aerul turbionar, rece, răscolitor, pe catalige te înalți alergi după el cu capul pe spate cu plămînii plini de aerul tare de miresmele vii
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
prezentul tu nu auzi decît pașii grăbiți să ajungă undeva la timp la sfîrșit se vor răzgîndi împreună cu cei întorși din infern pentru că au reușit din micile case așezate pe țărm n-a mai rămas nici nostalgia altor zări nici ancora micilor bărci de salvare ce mai contează aceste reculegeri ale artiștilor care au atins demult limita sau argintul brumei ce va străluci pînă la țipătul imposibil de situat în cea mai bună dintre lumi.
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
așa cum țiganii nu știu să spună "nu te iubesc". Limbajul țigănesc nu are "nu te iubesc". Lilca, dura, bomboane albastre avem și noi la bufet. Pe malul ucrainenilor, sârma ghimpată crește din penele de lișiță în timp ce eu renunț ca o ancoră să mai urmez vreo corabie. În timp ce tu devii Liliana Constantinescu. Astăzi dezertez ca soldații dopați cu LSD. Dezertez într-un câmp de-o palmă. Unde pirandele se vopsesc cu Gerocossen blond. Lilca Ditcov, au bătut clopotele de utrenie. Aruncă porumbul
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]