1,180 matches
-
deprind "alfabetul" politicii, vom putea observa o mai bună focalizare a temelor de dezbatere, o mai precisă definire a termenilor și o preferință clară pentru anumite izvoare ale filosofiei/teoriei politice. Studiul de față își propune explorarea terminologiei de proveniență anglo-saxonă și reflectarea influentelor modelului politic englez/ american în câteva dintre cele mai percutante discursuri ale secolului al XIX-lea. Prezumția că un al treilea model cultural - modelul cultural englez - mediază între influență franceză "modelatoare" și cea germană "catalizatoare"5 se
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
s-a realizat încă un studiu imagologic care să reflecte cum se raportează tânărul Stat român la un standard al orânduirii politice considerat, datorită caracterului sau incorporant, "ideal". Relația dintre începuturile civilizației politice românești (stadiul de alfabetizare politică) și tradiția anglo-saxonă ar putea fi urmărită din trei perspective pe care deocamdată le vom prezenta într-o schița de parcurs: 1) că evoluție în trepte; 2) că standard ideal al civilizației politice; 3) că formulă de mediere între contrarii (absolutism - democrație/ monarhie
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
că în viitor să lărgim analiza cantitativa, care poate deveni relevanță pentru argumentarea ipotezei că, în ciuda îndepărtării geografice și lingvistice, "alfabetizarea politică" în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea se face prin influență consistentă a tradiției anglo-saxonă. Precum demonstrează și bibliografia de specialitate, veștile din Regatul Unit, acțiunile sale de politică internă/externă, precum și întreaga tradiție a instituțiilor politice engleze se constituie, pentru o lume românească prinsă între Orient și Occident, într-un standard de civilizație politică
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Nicolae Fleva, Nicolae Blaremberg, Ion I.C. Brătianu (care se afirma ca politician încă de la finele secolului al XIX-lea, după ce, la îndemnul tatălui său, își face studiile în Anglia, la fel ca mulți alții) nu sunt străine de tradiția politică anglo-saxonă, drept care aduc mereu în discuție modelul britanic. Apoi, grupări precum Juna Dreapta, Junimea, Liberalii Sinceri etc. sunt inițiați în principiile unor autori politici precum Edmund Burke, Benjamin Disraeli, William Ewart Gladstone, Thomas Babington Macauley, Thomas Hâre sau Henry Wheaton sau
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
fâlfâind distins, perfect croit, cu liniile, cu eleganța unei case de mode de primă mână în spațiul rezervat retoricii franceze a bătăliilor istorice câștigate. Ciudat, după Napoleon întâiul, Franța mai mult a mâncat bătaie, ajutată, salvată de regulă de rasa anglo-saxonă, cârtită dintr-un complex, invers, de superioritate. Lângă Arc te simți totuși atât de mic... Și, în general, la Paris, aproape că nici nu simți că exiști, ca la București de pildă... Măreția desexistențializează! Aici încep să mă simt mai
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
interne obiective a respectivelor religii, ci reliefarea fundamentelor practice, convingerea autoarei fiind că "este mult mai important ca o anumită idee de Dumnezeu să funcționeze decât să fie solidă din punct de vedere logic și științific." într-o bună tradiție anglo-saxonă, Karen Armstrong abordează o bibliografie stufoasă și idei dintre cele mai problematice într-un limbaj extrem de accesibil și de curgător. Așa se face că O istorie a lui Dumnezeu este una dintre mai rarele cărți serioase care ar putea fi
"O monoteistă liber profesionistă"... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15491_a_16816]
-
Mihăieș îl ia ca aliat pe Allan Bloom: „Marele Gatsby combină sensibilitatea lirică a lui Keats și modul narativ al lui Conrad, și face dintr-o combinație atît de stranie o poveste americană fără egal." Deloc copleșit de autoritatea criticilor anglo-saxoni, profesorul timișorean nu ezită să-i ia discret peste picior atunci cînd constată că verdictele lor sînt cam trase la indigo: „Cînd, la sfîrșitul veacului trecut, Marele Gatsby s-a văzut propulsat pe locul al doilea în lista celor mai
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
nu ezită să-i ia discret peste picior atunci cînd constată că verdictele lor sînt cam trase la indigo: „Cînd, la sfîrșitul veacului trecut, Marele Gatsby s-a văzut propulsat pe locul al doilea în lista celor mai bune romane anglo-saxone din secolul douăzeci (previzibil, pe locul întîi se plasase Ulysses, al lui James Joyce, capodoperă mai mult invocată decât citită - dar asta este o altă poveste cu snobi!), criticii au început să-și dea seama de mutația de valori produsă
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
orchestrată în gama minoră a literaturii melodramatice, Marele Gatsby a cîștigat cu trecerea vremii nu doar în succes, ci și în valoare" (pp. 93-94). Punctul de maxim interes al cărții lui Mircea Mihăieș îl constituie însă nu studiile despre scriitorii anglo-saxoni de pe cele două maluri ale Atlanticului (încîntătoare ca stil și corecte ca interpretare, dar care, să recunoaștem, nu produc mari revelații, nu schimbă de o manieră spectaculoasă paradigma de interpretare a operelor aflate în discuție), ci micul tratat despre postmodernism
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
în America, cum că "nu există în lumea civilizată o altă țară în care cineva să se ocupe de filosofie mai puțin decît în Statele Unite". Desigur, e o exagerare. Nu mai puțin, ea surprinde un specific pragmatic, utilitarist al lumii anglo-saxone, în care profunzimile spiritualității, subtilitățile speculative, "gratuitățile" creației apar incontestabil mai rar decît în Europa sau în Asia. Captiv al mediului proxim și al momentului de față, bunul american manifestă o accentuată indiferență față de restul lumii (natural, cu excepția unor zone
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
id est un englez - n.n.) ar trebui probabil să devină și cititorul ori criticul de ocazie al operei ionesciene". La rîndul nostru, înregistrăm propensiunea englezească a Laurei Pavel, nu numai în recursul la o grilă, de altminteri habituală, de referințe anglo-saxone, ci și în atitudinea d-sale detașată, flegmatică, totuși "curioasă", nu fără o componentă de snobism decent. O mixtură de apropieri și îndepărtări în raport cu marele Eugene Ionesco, care implică o tactică analoagă față de propria-i conștiință: "noi, ascultătorii sau cititorii
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
ș.a. care n-au fost deloc egoiști, ci s-au comportat față de apropiați conform principiilor pe care le-au propovăduit. Se pare că autorul a ales doar câteva dintre personajele "negative" care îi erau lui cunoscute, mai ales din lumea anglo-saxonă - pentru a demonstra că "intelectualii nu sunt mai înțelepți în calitate de mentori, nici nu sunt niște exemplare mai valoroase decât vrăjitoarele, vracii și preoții din trecut" și că nu ar avea dreptul, mai mult decât orice om de pe stradă, să ne
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
putere, ea continua să exporte cultură. Cît de catastrofală a fost ultima tranșă de teorie franceză exportată cea cumpărată de americani numai astăzi se poate calcula, cînd ceea ce a fost vîndut a ajuns ușor să fie acaparat și incorporat culturii anglo-saxone care, apoi, s-a întors să colonizeze ceea ce mai rămîne valoros din cultura franceză. În anii ’50, așadar, apar Noul Roman și ideologii lui, sau alții, aflați în margine. Printre ei, cel mai abil, poate, Roland Barthes, califică operele proaspătului
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
mult, a modelului francez de civilizație. Colapsul "romanului național" francez este unul aparent și dureros pentru galul obișnuit să se considere membru al celui mai celebru club artistic național din lume. Din punctul meu de vedere, cred că victoria culturală anglo-saxonă nu trebuie socotită o înfrîngere a marii culturi europene, ci pur și simplu semnul unei epuizări de experiență estetică corelativă resurecției altora.
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
de lux). Așa cum a devenit, în chip tot atît de intempestiv, și postmodernismul Aflăm de la Mircea A. Diaconu: "Ștefan Stoenescu demonstrează convingător, de exemplu, că doar un mănunchi de poeme de Bacovia sau Blaga ar răspunde definiției modernismului în termeni anglo-saxoni". E oare un fapt relevant? După cum Mircea Cărtărescu constata alarmat: "Impresionantă valoric, dar destul de neevoluată ca poetică, o parte a poeziei ^80 nu intră în paradigma postmodernă". Ceea ce insinuează totuși o minimalizare a valorii Același Cărtărescu ia distanțe față de poezia
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
un inventar ( mai degrabă, tezaur) de poeți români care și-au găsit o haină englezească și un index general. Volumul, extrem de dens, este o excelentă bancă de date pentru o ulterioară radiografiere a interesului pentru România în zonele de cultură anglo-saxone, dar și pentru dezvoltarea anglisticii, americanisticii în România și avatarurile ei istorico-politice sau geografice. Evoluția interesului pentru culturile de limbă engleză nu a fost identică în toate provinciile românești, sau în toate centrele culturale, universitare. De exemplu, legăturile istorice ale
Poezie românescă în engleză by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/14022_a_15347]
-
romanul de debut al Monicăi Ali, Brick Lane, a propulsat-o pe autoarea sa direct în topul celor mai talentați tineri scriitori britanici realizat de prestigioasa revistă "Granta" în anul 2003. Nominalizat la cele mai importante premii din arena literară anglo-saxonă (Booker Prize, Guardian "First Book Prize", National Book Critics Circle Award, Commonwealth Writer's Prize, Orange Prize, pentru a nu enumera decît cîteva), romanul acestei scriitoare născute la Dhaka, în Bangladesh, și crescute în Anglia, a făcut în scurt timp
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
un punct - că-și personalizează poezia, o aduce pe albia "bibliografismului" sau a "personismului" (conceptul lui O^Hara), scriind despre sine ca despre un om concret, tratîndu-și prietenii și cunoștințele drept personaje, dedicîndu-le unele poeme etc. Există negreșit o orientare anglo-saxonă a creației d-sale, prima de-o asemenea decizie și prestanță în lirismul românesc, coincidentă, am zice, cu ceea ce se cheamă etapa postmodernistă, opunînd adică spectrul biografic, confesiunea individualizată detașării impersonale specifice modernismului (nu insistăm pe-o asemenea distincție doctrinară
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
a-și vedea împlinită iubirea pentru Isabel, iar ulterior acestui moment de vârf, intensitatea corespondenței sale scade simțitor. Isabel este o femeie modernă, destul de pragmatică, trecută prin revoluția sexuală din ultimele decenii ale secolului trecut. Se mută într-o țară anglo-saxonă aflată la capătul lumii, ratează un mariaj și, pas cu pas, este cucerită de scrisorile foarte înflăcărate ale fostului ei admirator din tinerețe, al cărui chip se cam estompase în mintea ei. Inițial scrisorile Isabelei sunt politicoase, dar reci, pauzele
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
pune semnul de egalitate între expresie literală și existență, pe de alta parte, despre medierea pe care Istoria o realizează între textul și existența individuale, înscriindu-le într-un destin. Lunetistul nu este așadar, ca în poezia optzecistă de inspirație anglo-saxonă, un personaj al unei ficțiuni poetice intimiste sau revendicative, ci o voce dintre lumi - un hibrid ontologic aș îndrăzni să spun - care coboara din Istorie în aceeași măsură ca din Empireu, din (sub)om ca și din înger, din Caracal
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
Treaba lui e să facă bine lucrul la care se pricepe: să organizeze paginile cu articole, să acopere cu informații precise realitatea, să atragă colaboratori de calitate. Mulți dintre cei care conduc marile ziare nu sunt (mai ales în lumea anglo-saxonă) neapărat oameni care scriu. Ci oameni care asigură condițiile pentru scris. La noi, orice băiețică iute de condei nu se dă bătut până nu-și vede numele pe pagina întâi, imediat sub titlul publicației. Nu-i mai ajung învechitele funcții
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
scriitorului a făcut public faptul că dezaprobă filmul. Ultimul lungmetraj vizionat în cadrul festivalului - vizionare care a beneficiat și de prezența regizorului - a fost și principalul magnet de premii, AKA. Deși filmele care au ca tematică impostura abundă momentan în cinematografia anglo-saxonă (The Talented Mr. Ripley, Six Degrees of Separation, Catch Me If You Can), cel al lui Duncan Roy are câteva atuuri. Cel mai evident e aspectul de triptic: lungmetrajul utilizează mereu un triplu split screen; deși adesea camera se focalizează
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
ne privește, ținând seamă că Vechiul Testament este o proză puternică, după cum îndrăzneam să afirm la început, una zi de zi cu sfințenie citită îndeosebi în ceremoniile religioase ale puritanilor noului continent, lectură pătrunzând prin forța ei narativă și în scrierile anglo-saxone moderne, cu sondajul lor , cu abisul frazei, tipice autorilor crescuți sub semnul Bibliei ...și l-aș aminti aici în primul rând pe Faulkner, - înrâurire structurală, stilistică, mai degrabă, nu metafizică așa cum întâlnim la marii prozatori ruși ai secolului al XIX
Facerea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12403_a_13728]
-
culoare unică ultimelor trei narațiuni, acolo se dezlănțuie hazul nebun provocat de întîlnirea civilizațiilor și a mentalităților, jocurile de cuvinte și riscul aluziilor. Armonia sferelor și Vajnicul mi-au plăcut enorm tocmai pentru că reunesc în răspăr toate clișeele despre lumea anglo-saxonă, India și Pakistan, aruncă în aer prejudecăți vechi de un secol, creează un puzzle care descrie cel mai bine amestecul pestriț ce definește lumea de azi. Volumele lui Julian Barnes și Salman Rushdie demonstrează că proza scurtă poate lua în
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
Limes pleacă de la constatarea că "de tare multă vreme nu s-a mai scris despre Topîrceanu...". Chiar dacă perspectiva anglistei clujene este mai aparte deoarece ea pornește de la necesitatea de a-l racorda pe Topîrceanu la perspective luate din critica străină (anglo-saxonă, cu precădere), sau de a-l judeca stilistic din perspectiva celui/celei dornic/e a-l trece pe poet Styxul unei alte limbi, aserțiunea privind presupusul recent deșert al... topîrceanologiei nu se confirmă. Ultimul deceniu a înregistrat o serie de
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]