219 matches
-
copleșitor ecou metafizic, insă trădând golul, anxietatea, totodată calmă derulare emoțională: "o carte cu imagini răsturnate/ voi aduce pe țărmul gol/ aștept să văd cât de aproape sunt două zile." Ioan Vieru are o privire de spectator, ca în fața scenografiilor angoasante ale lui De Chirico. Cu greu se poate decela realismul din metaforă, totul este filtrat subtil, filosofic, amestecând vidul gesturilor moderne, al întrebărilor noastre moderne, în textura ficțiunii poetice: "firească lupta pentru existența/ spunem continuu/ mulțimi căutate de sălile de
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
fel de maltratare, o ședere cu brațele încrucișate față de kitsch-ul nou și agresiv, față de comportamentul de la "margini"adus pînă în buricul orașului, față de problema gravă a caselor și blocurilor care se vor prăbuși la primul cutremur serios. Se vorbește angoasant despre asta dar, dincolo de marcarea penibilă cu buline roșii a teritoriului ce va fi vătămat, dincolo de această hartă a dezastrului și a lamentațiilor sterile, nu se întîmplă absolut nimic. Cred că asta l-a scos din minți pe Dabija. Arghezi
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
despre o cotitură, un nou program și despre despărțirea de Cărtărescu. Or, Coșovei se despărțea cu fiecare volum, și nu neapărat de Cărtărescu, dar de poezia care-l făcuse celebru, fără ca această schimbare să fie și benefică. Viziunile existențiale dramatice, angoasante, aproape traumatice, scriitura confesiv-agonică, de ruptură, lexicul sărac, toate acestea, să-mi fie cu iertare, nu erau pentru el. Schimbând aproape radical registrul, Coșovei se despărțea, de fapt, de Coșovei, înfruntând riscul de a o lua de la capăt și de
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
în mașina, întunecată, de Tîrgoviște. Și zbaterile mele, tot mai grele, și ale lui Iov-Râlea, la care n-am acces decît printr-o ferăstruică, cu putințele și neputințele mele cu tot, și cele ale Doctorului Faust prizonier într-un spațiu angoasant, într-un fel de clinică populată maladiv de diavoli, de demoni și ispite. Mai simt că anvergura teatrală și culturală a acestor spectacole nu ar fi născut o asemenea dimensiune dacă nu ar fi avut aceste distribuții, cu actori de
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
relații umane, deloc sofisticate, de zi cu zi, din mintea și din sufletele tuturor. Analiza propune de fapt investigarea continuă a trecutului, a raportului fiecăruia cu el - emoțional, social, moral, rezidual - pentru că pe acest raport se înalță prezentul, eliberat sau angoasant. Sînt alternate tonurile, umorul și umorile, este cercetat firesc conștientul și, în același timp, subconștientul. Scenariul își propune acest tip de cercetare și nu formularea unor verdicte. Interesantă mi se pare și inserția de dialog interactiv cu spectatorii. O formă
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
relicve au fost aduse aici de refugiați din Asia Minor), să faci câteva popasuri unde bei apă clară și mănânci miere, ei bine, după ce te prinde noaptea pe drum, care se lasă brusc și te aruncă într-o obscuritate profundă, angoasantă (de-ți amintești misterele eleusine, unde acei mystai străbăteau în beznă drumul cu multe ocolișuri unde, din când în când, se arată ființe înfricoșătoare) ajungi în fine în nordul insulei . și vezi în vale o pată de lumină - ca o
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
bărbat îl intervievează. Reporterii îi încolțesc imagini, îi trezesc frînturi de povești, îl conduc în transă, îi agită propria relație cu ghetoul, cu cei de acolo, cu supraviețuirea însăși, cu trădările crunte, cu spaimele, cu un traseu istovitor prin repetițiile angoasante. Mereu de la capăt. Ca Sisif. Interviul este o formă de agresiune, de rememorare forțată, indusă, care se produce pe alte drumuri decît pe cele care circulă propriile amintiri. Interviul aici este o dislocare din sine. Monocordă, astfel este și interpretarea
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
sa este amenințată de boală) ori al morții. Depresive și frustrate, personajele se regăsesc singure (căci obiectivitatea autoarei este perfectă) pe scena unei lumi mizere, dezolante, care li se deschide Înainte ca o oglindă din care le privește „un hiperrealism angoasant”, după cum scria Doina Ioanid, care le dezumanizează. Ratarea personajelor este evidentă, indiferent de mediul din care fac parte (Întârzierea la locul de muncă sau la vizita unor prieteni, certurile cu amanții, incapacitatea de a sfârși tezele și de a avansa
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
grație" 1990), în "cloaca maximă" de la România Mare, ca și în incendiara zeflemea cu substrat etic de la Academia Cațavencu și de la "ruda" sa, Plai cu boi. În mai mare măsură chiar decât mostrele de limbaj violent xenofob de la România mare, angoasante i se par Ruxandrei Cesereanu scrisorile de amenințare adresate unei personalități a elitei culturale românești precum Ana Blandiana, ca și odiseea "amară" a mineriadelor, redată cu acuratețe prin intermediul invocării unor publicații cu un indiscutabil impact la public (Adevărul, Dimineața, România
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
Georgescu etc. - ori pe unii dintre noii pontifi ai literelor și artelor. Alături de "romane" și de "publicistică" sînt în Les Mailles du filet și pagini de autentic jurnal intim. Pagini ce înregistrează impresii directe suscitate de peisaje diverse, predominant întunecate, angoasante, de stările climatice, de oamenii întîlniți (mai ales colegi de breaslă, dar și cunoștințe întîmplătoare), cîteva episoade ale trecutului prinse în plasa memoriei, gînduri, meditații asupra propriei individualități ori asupra condiției scriitorului și omului, în genere, în regimurile dictatoriale ale
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
cuprins pădurea (Zi de toamnă). Gândurile sunt „de-un tunet stârnite”, umbre fără număr, ce-l însoțesc în noapte „spre locuri străbune, meleaguri sfințite / Să-mi revăd destinul nescris în vreo carte” (Zi de toamnă). Un tablou autumnal bacovian, neliniștitor, angoasant, în sintonie cu sufletul poetului. Dar și cu „Vremurile de restriște” într-un „veac hain și interzis”, în care, în viziunea poetului, am devenit un „popor proscris”. În aceste circumstanțe nefavorabile, poetul se simte străin de lume pentru că, spune el
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
care doar emoționantul DA rămâne pecetea convențională: „De n-aș fi cascadă,/ aș putea fi cuib/ în care ți-aș adăposti/ toate visele” („Cuib”, pag. 19). Și-apoi, fără niciun semnal, o poezie a neastâmpărului căutărilor existențiale dintr-un fantastic angoasant și-un noian de întrebări fără răspunsuri, cu rătăciri prin tot felul de labirinturi spațiale, temporale și de conștiință, pe o simbolistică greu de descifrat: „La facerea lumii/ rana din care s-a desprins viața/ a rămas deschisă pentru întoarcere
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
secțiuni " adaptate excelent temei ample a colocviilor. Un merit esențial al Festivalului de la Neptun/Mangalia/Constanța din 2006 e acela de a propune o formă de dialog instituțional bazat pe toate regulile eficienței " construit cu seriozitate " dar lipsit de tirania angoasantă a rezultatului imediat. Acestea toate " privind lucrurile întrucâtva din afară. Din mijlocul lor " dintre discuții " un nemaipomenit road movie văzut și parcurs de fiecare invitat. (Rep.)
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" - 2006 () [Corola-journal/Journalistic/10266_a_11591]
-
rezolvă problemele sentimentale și socio-profesionale exclusiv în cheie imaginară. Dar și aceste vise par unele kitsch, episoade ale unui siropos film hollywoodian, iar nu expresii exaltate ale personalității. Autentică e în schimb ratarea personajului, scufundarea lui lentă într-o mediocritate angoasantă: "am făcut față", "încerc să înving", "încerc să rezist" sunt tot atâtea trepte ale (acceptării) eșecului. Îi rămân lecturile din Robert Lowell (maestrul lui T.S. Khasis), la care, tot astfel, desfășurătorul liric apare ca reportaj al unor experiențe personale. Că
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
fi ea însăși pînă și în vis, nimic mai teribil decît a fi prins între nevoia de a scrie și teama că scrisul nu te poate ghida prin labirintul falselor și realelor identități: "Scrisul - pactul cu tine însuți, chinuitor și angoasant. Nu știi dacă prin asta ți-ai cîștigat sau ți-ai pierdut sufletul. O formă de a găsi pe bîjbîite ceva care să semene cu tine, așa ca-n vis, cînd te solidarizezi cu o ființă care pare a fi
Pretexte pentru o spirală a devenirii by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17985_a_19310]
-
și broscuțe, somnoroase / stau sub mese. Nu-i destul că / trec metrouri, intră-n case / printre rafturi mi se culcă // somnoroși,si peștișorii / fac sub scaune, pe mese / ghidușii locomotorii // cît și pentru ce să-mi pese?") sau imagini teribile, angoasante, întoarse imediat în derizoriu prin glose autoironice și rîme neașteptate ("... ascund în mine un prunc putred și pun pe lume / în cele din urmă puțin pămînt / nașterea lui înseamnă numai pe buze puțin noroi. // nu sună mișto? / nu aduce puțin
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]
-
cărui marcă putea fi un ardei iute roșu sprijinit de o halbă cu capac, dar și coclit pe margini, pe zone compacte de o anume întindere, prin amestecul de beton și fiare în stilul postbelic al cenușiului dictaturii“. Lumea cenușie, angoasantă a anilor comunismului e de altfel fundalul pe care se desfășoară acțiunea, înseși aventurile Don Juanului ratat Dragodan ținând uneori de simple calcule menite să-i ușureze existența, așa cum se întâmplă cu Tenzi și mai ales cu tovarășa Sandra - scena
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
răsfoiesc, nu se citesc. Pe vapor, te poți cufunda în lectura unui bun roman vechi. Timpul vaporului are, ca și timpul vechilor romane, răbdare. O răbdare pe care timpul avionului a pierdut-o. Călătoriile moderne mai au, prin scurtimea lor angoasantă, un efect: călătorul simte nevoia să-și ocupe cu ceva un timp care e, relativ vorbind, lung, dar, în absolut, derizoriu, așa că apelează la lectura de divertisment. în tren, se citesc romane polițiste sau de spionaj. Ele sunt imediat absorbante
Cărți și călătorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17135_a_18460]
-
sentimentalisme de ordin mimetic, dar și fără aroganța acelei demiurgii a limbajului care înlocuiește pietatea imitației cu superficialitatea dexterității, Alexandru Trifu este exponentul tipic al unei modernități exacte și vii în care nu încap nici nostalgiile mortifiante și nici bovarismele angoasante și autodistructive.
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
curajului" obraznic al lichelei, după cum sinceritatea e și ea calitativ disociată, etajată după calitatea sufletească a celor ce-o practică. Într-o obște a valorilor bulversate, dacă nu de-a dreptul inversate, în care se impune tot mai mult "sentimentul angoasant că nu știi ce să faci cu libertatea", Octavian Paler se obstinează a rămîne sincer, deci curajos. Deoarece sinceritatea unei conștiințe care nu face compromisuri compune necesarmente o figură a ofensivei împotriva Răului, ceea ce constituie o formă de curaj. Cu
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
să nu rezoneze cu textul și cu interpretarea actorului Vidamski Florin. Salina Turda, spațiul cel mai potrivit posibil. Iona și dublul său lăuntric, un solilocviu susținut de ecoul creat în mod natural. N-am perceput nici o clipă un spațiu apăsător, angoasant, amenințător, ci dimpotrivă, unul ideal, eliberator. Cu un final imprevizibil, fără gestul extrem, de contopire cu Ființa Universală prin spintecarea abdomenului. Rămâi cu impresia că după străbaterea traseului inițiatic, comun, până la urmă, se lasă, și el, ca noi toți, în
IONA de Marin Sorescu [Corola-blog/BlogPost/98838_a_100130]
-
din 1907, alta greva minerilor din 1929, și nu mi-am permis să uit nici greva ceferiștilor din 1933, celebrându-i și pe comuniștii morți în ilegalitate. Reprodusă în diferite antologii oficiale, piesa de rezistență rămâne "Comunism", ultima din această angoasantă plachetă. Aici, reflexul narcisic nu putea servi; am recurs, inconștient desigur, la un alt mit elin, cel al corăbiei Argos ajunsă în țărmul "lânii de aur". Primul distih mi-ar părea chiar sugestiv, cu acel ochi deschis în spiritele navigatorilor
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
ziua de muncă, nu era neapărat casa, ci bodega din centrul satului, chiar aveau o vibrație la oferta de staruri ale stalinismului triumfător. Lăsând trecutul de-o parte, să revenim în prezent. O recentă vizită la New York a adăugat elemente angoasante mai vechilor mele spaime privind cartea. }in să precizez că nu cred într-o criză a cărții, ci în criza canalelor de difuzare. Sunt sigur că, pe cap de locuitor, numărul volumelor a crescut în ultimii cincisprezece ani. Diminuarea tirajelor
Vor dispărea librăriile? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8393_a_9718]
-
atroce. Oricum, în mijlocul pădurii, regizorul redă naturii cuplul adamitic, El și Ea, ale căror conflicte generice reflectă temeiurile civilizației în proximitatea edificării sau dizolvării sale. Sexualitatea debordantă a femeii, o sexualitate care-și iese din matcă este însoțită de sentimentul angoasant al morții prezent ca leitmotiv al nașterii blocate, al fătului avortat, spre exemplu cel care atârnă grotesc dintre pulpele căprioarei. Peste scenariul terapeutic în linie freudiană cu o anamneză menită să identifice trauma la nivelul subconștientului și să o retrăiască
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
de umanitate în cele două ființe adamitice. Când femeia se va identifica cu natura, întregul ei potențial distructiv va ieși la suprafață, iar crima va reprezenta unica soteriologie a cuplului. Scenele grotești, crude ale putrezirii, ale agoniei constituie un spectacol angoasant pentru o umanitate care nu se poate împăca cu această dimensiune stihială a naturii. Regizorul supralicitează prin scenele de mutilare și automutilare genitală expresii paroxistice, hybristice ale naturii ca expresie a haosului, a domniei instinctelor primare. O imagine emblematică cu
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]