567 matches
-
Acasa > Orizont > Portret > CINE N-ARE CARTE, N-ARE PARTE! Autor: Alexandru și Maricuța Manciuc Toma Publicat în: Ediția nr. 503 din 17 mai 2012 Toate Articolele Autorului Eram mic, ...un țânc de vreo cinci anișori jucându-se prin curtea noastră mare și plină de pomi fructiferi, sădiți și bine îngrijiți de mama. În jumătatea din spate, despărțită de restul curții prin patru cireși mari de soiuri diferite, mama sădise o micuță pepinieră de paisprezece caiși
CINE N-ARE CARTE, N-ARE PARTE! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358417_a_359746]
-
Dramatic "Vasile Alecsandri" Boris Harcenco și este acceptată. Plecarea unei actrițe din teatru a creat pentru Lidia Noroc- Pînzaru șansa de a fi, într-un rol nu prea însemnat, dar incontestabil și greu de jucat, Ionică, un băiețel de 7 anișori, devenind vedetă și actriță pe scena Teatrului Vasile Alecsandri până în anii 1991, dar și pentru totdeauna, de fapt. Ce a făcut-o pe tânăra și firava Lidia Noroc-Pânzaru să meargă anume la teatru? Eu cred, că acesta a fost un
ARTISTA EMERITĂ A REPUBLICII MOLDOVA, DOAMNA LIDIA NOROC-PÎNZARU, MUZĂ A UNEI DINASTII DE ACTORI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353363_a_354692]
-
mine în birou. Mame care-și aruncă pruncii abia născuți în scări de bloc, sau îi omoară în bătaie și apoi vin să-mi ceară cu lacrimi în ochi să le găsim odraslele, tați care-și violează fiicele de câțiva anișori și apoi ne imploră disperați să le găsim pe ele și pe făptașul care le-a batjocorit, bărbați care-și înfometează soțiile până la moarte, sau le bat până le rup organele interne și au tupeul să le caute la biroul
VANESSA BERI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375120_a_376449]
-
acolo pe unde vei fi călcat tu cu gândul, n-ăi fi văst' acul cu care împungi chimirul, cojocul și opincile lu' unchiu'?! Neprimind un răspuns, repetă întrebarea dar pân' la jumate, pentru că Damas, mogâldeața de nepot'su de câțiva anișori se și repezi peste pragul ușii, „mătură” împrejur zăpada proaspăt căzută și peste grătarul de șters de la intrare și cu mânuțele ca două flăcări alb-roșietice și oțelite de frigul năpraznic de-afară apucă la „fics” obiectul pierdut, înmânându-i-l
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
se pronunță pădurar), ambii căsătoriți cu fete cuminți și frumoase din mediul rural și la vremea potrivită blagosloviți de partid și de stat (Dumnezeu avea alte îndatoriri) cu câte doi băieței, niște scumpi care la masa festivă aveau cam cinci-șase anișori, în jur de o sută de kilograme fiecare și comportamentul adecvat unui conducător tătar din timpul năvălirilor. Atmosfera de sărbătoare a fost susținută de răgetele îngerașilor și de reproșurile adresate în cor profesorului că e un sărăntoc, un zgârcan, un
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348407_a_349736]
-
a celor 17 orfani ai catastrofei feroviare de la Scânteia. Am dori cu ajutorul vostru să-i ajutăm pe toți aceștia la fel! Asta se va întâmpla doar cu ajutorul vostru, a, donațiilor/sponsorizărilor. Deocamdată ne-am oprit la cazul lui Florin (6 anișori) și a Manuelei Iacob (2 anișori), rămași orfani în urma accidentului de la Scânteia (foto). Tatăl lor este în închisoare (condamnat pentru omor), mama (de numai 26 de ani) este cea care a murit în accident. Sunt crescuți acum de bunici. Pentru
Campanie umanitara: "Globuri cu suflet" [Corola-blog/BlogPost/95061_a_96353]
-
feroviare de la Scânteia. Am dori cu ajutorul vostru să-i ajutăm pe toți aceștia la fel! Asta se va întâmpla doar cu ajutorul vostru, a, donațiilor/sponsorizărilor. Deocamdată ne-am oprit la cazul lui Florin (6 anișori) și a Manuelei Iacob (2 anișori), rămași orfani în urma accidentului de la Scânteia (foto). Tatăl lor este în închisoare (condamnat pentru omor), mama (de numai 26 de ani) este cea care a murit în accident. Sunt crescuți acum de bunici. Pentru a-i cunoaște și a-i
Campanie umanitara: "Globuri cu suflet" [Corola-blog/BlogPost/95061_a_96353]
-
Apoi din inima ta vor curge IZVOARE DE APĂ VIE, de BINECUVÂNTARE, de VINDECARE și PACE, pentru tine însuți și pentru cei din jur. Eram bolnav într-o zi și stăteam în pat, iar fiul nostru cel mic, de 5 anișori, mi-a adus la capul patului toate Bibliile pe care le-a găsit prin casă. Nu ca un talisman, ci pentru că el a înțeles că ACOLO ESTE PUTERE !! Alege astăzi să-L păstrezi în inima ta și să cugeți la
CUVINTELE PE CARE LE PASTRAM IN INIMA de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366700_a_368029]
-
si căciula De mulți nu se prinde hula: “Interesul poartă fesul”. Altii-s celorlalți reversul: “Își fură singuri căciula”. *** Unuia care-și afișează erudiția A citit mii de volume ; Cică toate, câte-n lume - Nu și “cartea” cea sfătoasă: Șapte anișori de-acasă. *** Unui condeier corigent la ortografie Chiar și când e agramat Condeieru-i tare-n sfat: “Numai cel care nu scrie E as la... ortografie”. Referință Bibliografică: DIN CINCI ÎN CINCI (II) - CATRENE EPIGRAMISTICE / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CATRENE EPIGRAMISTICE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381310_a_382639]
-
-nțeles, Cum de-a ieșit ce n-am ales ? La noi de fapt orice se poate, Când uni știu să dea din coate. Am vrut morțiș ca să-i schimbăm, Și-acuma tot cu ei "dansăm". Dar hai să nu stric anișorul Și să va cânt cu plugușorul. Cândva , pe vremuri, într-un an S-ar fi sculat, unul, Traian... Voinic, în șa s-a ridicat Și peste câmpuri s-a uitat Ca să-și aleagă loc curat Pentru arat și semanat... (Eccetera
PLUGUŞORUL ... PENTRU T(H)OŢI de MARIN BUNGET în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359539_a_360868]
-
prietenele ei ar zice că a înnebunit. În vară, Ilinca își luă concediu și plecă la munte, la insistențele unei colege, biletul cumpărându-l chiar de la ea, care nu mai putuse pleca din cauză că i se îmbolnavise copilul mic, de câțiva anișori, de vărsat de vânt. Era începutul lui iulie și o vreme foarte frumoasă, chiar foarte călduroasă la vremea aceea. Ilinca plecă din gară dimineața, pe la ora 9.00 și dorea să fie până în prânz, la hotel, în stațiunea Sinaia. De la
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( I ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354608_a_355937]
-
gândește la toate iar Dumnezeu îl răsplătește cu bunăvoința lui. Nu uita că Dumnezeu ajută numai pe cei care se ajută singuri. Fi printre ei și învață-ți copii să fie de mici gospodari. Munca nu le strică. De la trei anișori o pot ajuta pe mămica. Tu, gospodar al satului, ai ce mânca din roadele câmpului și a orătăniilor de pe lângă casă. Și fierarul satului care-ți făcea lopata, sapa sau fierul de plug capătă în schimbul lor de-ale gurii să-și
CU DUMNEZEU ÎNAINTE. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350731_a_352060]
-
învechită și decolorată se puteau distinge formele vaselor în care mama aduna mâncarea de la cantina unde lucra ca bucătăreasă. - Mami, crezi că anul acesta Moș Crăciun va găsi drumul spre casa noastră? Acasă le aștepta Cristian, care avea numai patru anișori. Ce bine ar fi fost ca moșul să nu se rătăcească ca anul trecut! Bunica spunea că nu văzuse drumul din cauza întunericului de pe strada lor. Anul acesta apăruse un bec chior chiar pe colț, lângă tomberonul ruginit, așa că exista șansa
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
care o aștepți? - Cred ca au trecut zece ani când am văzut-o trecând spre Ierusalim! De când am sădit smochinul ăsta! - Chiar așa? Și cum arăta Hannah când ai văzut-o acum zece ani? - Era o fetiță cam de șapte anișori, cu chip atât de frumos! Și nu pot s-o uit, acea fată este pentru mine un salvator, s-a îndurat de mine când stăteam sfârșit de durere aici, pe piatră, iar ea mi-a dăruit ultimele ei smochine, care
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
buchete de versuri dedicate renașterii naturii. Pe langă poemele scriitorilor clasici că Mihai Eminescu, George Coșbuc, Lucian Blaga, au fost recitate versuri ale poeților George Filip, poetul comunității românești din Montreal și Ana-Maria Gibu, poeta din Dorohoi de numai 12 anișori. Interpretările copiilor, cu migala șlefuite, au încântat pe cei prezenți și au generat o atmosferă de emoție și sărbătoare. Fiecare a primit în dar un mărțișor și amintirea unor momente de neuitat. Expoziția de mărtișoare și flori de primăvară confecționate
SPECTACOLUL PRIMĂVERII LA MONTREAL de OTILIA TUNARU în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349150_a_350479]
-
mă mai tem nici de Nicolae, nici de divorț. Te am pe tine, știu că sunt pe mâini bune. Ceea ce ai citit în jurnalul meu este doar o parte din tot ce am suferit, abia când Ionuț avea aproape trei anișori, am început să-mi descarc sufletul în acest jurnal. Mai am și acum pe retină imagini urâte, pe care încerc să le uit și nu pot, deseori mă trezesc plângând , visând frânturi din ce a fost. Mă simt în sfârșit
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378853_a_380182]
-
dar într-un fel posesiv, eram un lucru strict necesar în viața lui, un lucru, nu o ființă. Cu ani urmă, când și-a cumpărat mașina, o Dacie roșie de care era tare mândru, copilul meu, care avea vreo doi anișori jumătate, a vrut să-i facă un desen, ca să fie mașina „flumoasă - flumoasă”așa cum zicea el, Nicolae își ieșise din minți, iar eu, fiind în curte, l-am auzit înjurând copilul, iar acesta plângând și zicând „tati nu mai fac
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378853_a_380182]
-
zări.” Radu Demetrescu Gyr La Câmpeni, în Transilvania, localitate atestată documentar din secolul al XVI-lea, aflată în județul Alba, la 77 de kilometri distanță de reședința de județ - Alba Iulia, am ajuns împreună cu părinții. Aveam pe atunci vreo trei anișori. Eram trupește și sufletește precum o salcie, un copil sensibil căruia nu-i lipsea însă curajul, curiozitatea pătrunderii în locuri și taine. Unii copii erau mai rigizi, mai egali în acțiunile lor, mai puțin oscilanți, mai reci. Eu, priveam și
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
lăsătura pământului, unde, cândva, cu mult timp în urmă, a fost o fântână... Da, chiar se conturează acum, într-o clipă, acea fântână. O fetiță blondă cu părul precum paiul de grâu, îmbrăcată cu o rochiță albastră, de vreo cinci-șase anișori, cu fundul pe budăiul fântânii, povestește de zor, vrute și nevrute, ținând în mâna stângă un ciubuc de un leu și lingând la el, cu mâna dreaptă ținând țeava pe care este mosorul pentru lanț. Mătușa Safta a lui moș Ghiță Butiuc
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
porțile senectuții. S-a născut în Sebeșul de Sus la 27 decembrie 1941, într-o familie de oameni cumsecade. Dumitru Stănilă, tatăl său, era din Sebeșul de Sus iar mama, care moare foarte tânără, când Luciana de-abia împlinise doi anișori, era din Sebeșul de Jos... Ce coincidență stranie, mama lui Mitică Sinu murise când acesta avea trei ani! Iată doi copii rămași orfani de mamă care nu-și vor aminti vreodată nici chipul și nici mângâierile celor ce le-au
LUCIANA STĂNILĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355686_a_357015]
-
aproape de părinți, care, și ei, sărmanii, aveau servicii ce-i țineau departe de casă, de dimineață până seară, și de-abia reușeau să-l recupereze pe Ionuț de la bunici, măcar pentru cele două zile de week-end. Nu mai avea doi-trei anișori acum, crescuse în cei șase ani binișor, era isteț, încercase deja toate jocurile posibile de pe iPhone-ul mămicii și de pe tabletă. Stricase deja o sumedenie de mașinuțe, păpuși, jucării și lego-uri, încât acum nu mai găsea nicio plăcere în ele
PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
-
cu mâneci de măsură mult prea mare! De ce nu creșteam niciodată de-ajuns Să le pot purta fără jenă Pantofii mă strângeau Vară purtăm rochii tricotate din lână Odată în parc am întâlnit o fetiță De vârsta mea cam șase anișori îi plăcea Bluză cu mâneci lungi că de zână își dorea Pantofiorii mei galbeni Am făcut schimb de hăinuțe Ale ei mi s-au părut mai drăguțe În seara aceea am încasat de la mamă Prima ceartă din viața mea Dar
DIN COPILĂRIE de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385163_a_386492]
-
despre Pitești - însă nu atât de importante, impresionate (și, oricum, mult mai puțin bine povestite) decât la Jilava, de Davidescu în curând povestitorul de la Jilava, Fanel Davidescu avea să vină și el în domiciliu obligatoriu, cu noi. Am petrecut câțiva anișori împreună, a repovestit despre Pitești, dar Dar și el, cu parcă mult mai puțină bucurie (da: bucurie) povestea Să se fi contaminat de la ceilalți "studenți și ei "piteșteni"? Așa credeam atunci: că de vină era oboseală ras-povestirii; și, desigur, suferință
EDITURA ANAMAROL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367505_a_368834]
-
ardeleni Malmo este un important oraș în Suedia. Suedia este țara cu cel mai ridicat nivel de trai datorat în special calității de om a tuturor suedezilor. Copii suedezi sunt educați de trei cărți pe care le studiază de pe la trei anișori. Biblia, Cartea de Legi și Cartea de cântece. Potrivit revistei Magazin Istoric aceasta este bogăția Suediei. Aurul ei alb. Atenție! Este vorba de biblia Luterană care propovăduiește munca prin „Dumnezeu ajută pe cei care se ajută singuri” nu biblia Ortodoxă
ARDEALUL MAI ESTE OARE ARDEAL? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384532_a_385861]
-
povestitorului cu har, încă de la început era ușor de înțeles că vom asculta o întâmplare hazlie. Intermediată de cuvinte puțin diferite de cele ale povestitorului originar, iată și istorisirea părintelui Romică: *** Într-o vară, pe când fiul său avea vreo cinci anișori, tatăl se apucă să-i povestească acestuia Legenda bourului, chiar pe locul în care parintele deșira acum ghemul epic. Gândise că era cazul ca puiul de român aflat sub oblăduirea sa educativă să înceapă a-și cunoaște străbunii. Suspectându-și
VACA BOURULUI (SAU) ÎN TIMP CE UNII IGNORĂ LEGENDELE, ALŢII DAU ÎN MINTEA COPIILOR CA SĂ LE MENŢINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357898_a_359227]