102 matches
-
a satisfăcut aspirațiile modeste ale oamenilor privind înbunătățirea condițiilor de viață și asigurarea șanselor urmașilor lor. Mă întreb astăzi,când majoritatea scriitorilor și-au scris operele în mentalitatea stângismului comunist și care încă mai persistă în aceste idei,dacă poziția antiburgheză a acestora nu implică riscul subminării valorilor care trebuie să creeze clasa de mijloc și piața liberă. Cea mai importantă evoluție politică din secolul XX a fost căderea regimului comunist din țara noastră ,inclusiv din estul Europei.Nu este logic
CAPITALISMUL ŞI CULTURA ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Capitalismul_si_cultura_in_societatea_romaneasca.html [Corola-blog/BlogPost/373058_a_374387]
-
mai bun si talentat poet al epocii noastre sovietice” În 1935 a fost ridicată statuia lui Maiakovski în Piața Triumfalnaya Ploshad -aceasta devenind loc semnificativ pentru cultura moscovită. Lirica sa este impetuoasă și transpune în plan universal revolta sa individuală antiburgheză. Se remarcă structura formală dinamică, abruptă, construcția surprinzătoare a ritmului, apelul la oralitate și la asociații metaforice sugestive. Dacă la început a fost influențat de futurism, ulterior a evoluat spre o lirică militantă, dominată de concepția sa estetică, bazată pe
Vladimir Maiakovski () [Corola-website/Science/304503_a_305832]
-
prelungiri ulterioare). Primul care a utilizat termenul într-o accepție legată de creația artistică a fost Guillaume Apollinaire în "Les Mamelles de Tirésias", subintitulată "dramă suprarealistă" (reprezentată în 1916). Începuturile mișcării se leagă de grupul (nonconformist și de evident protest antiburghez) de la revista pariziană "Littérature" (1919) condusă de André Breton, Louis Aragon și Phillipe Soupault, care - reclamându-se de la tutela artistică a lui Arthur Rimbaud, Lautréamont și Stephane Mallarmé - captează tot mai mult din îndrăzneala spiritului înnoitor și agresiv al dadaismului
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
1837 scrie povestiri fantastice ("Vis de infern", "Quidquid volueris"), romanul "Pasiune și virtute", în care se schițează portretul doamnei Bovary, iar în 30 martie, apare în revista "Colibri" povestirea "O lecție de istorie naturală", care aduce un ton nou, satiric, antiburghez, caracteristic întregii creații realiste flaubertiene.
Gustave Flaubert () [Corola-website/Science/310075_a_311404]
-
educație, insuflarea unei dorințe de a domina în caracterul oamenilor și crearea de camaraderie națională prin intermediul serviciului militar. Fasciștii văd violența și războiul ca acțiuni, care creează regenerare, spirit și vitalitate națională. Fascismul este anticomunist, antidemocratic, antiindividualist, antiliberal, antiparlamentar, anticonservator, antiburghez și antiproletar și în multe cazuri, anticapitalist. Fascismul respinge conceptele de egalitarism, materialism și raționalism în favoarea acțiunii, disciplinei, ierarhiei, spiritului și a voinței. În economie, fasciștii se opun liberalismului (ca o mișcare burgheză) și marxismului (ca o mișcare proletară) pentru că
Fascism () [Corola-website/Science/297671_a_299000]
-
afecțiune sinceră pe românul Bologa, condamnat la moarte. Scriitorul integrează stările de spirit noi apărute în contextul războiului, precum socialismul și anarhismul, promovate de ofițeri ca locotenentul Gross în preajma izbucnirii Revoluției din Rusia. Cuvintele sale se referă la iminența revoluției antiburgheze, la înfrățirea popoarelor într-o societate viitoare și la pedepsirea celor responsabili de măcelul mondial: "„Statul!... Statul care ucide!... În spate statul nostru, în față statul dușman, și la mijloc noi, cei osândiți să murim ca să asigurăm huzureala câtorva tâlhari
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
a favoriza orice modificare a rangului său În ierarhie”. Printr-o formă de mistificare, naționalismul permite găsirea de rădăcini istorice, ba chiar „naturale”, pentru dominația pe care o exercită centrul asupra periferiilor. În acestea din urmă ia naștere un naționalism antiburghez, care Își are originea În reacția Împotriva supunerii față de centru. Fiecare periferie adoptă o astfel de postură pentru „a-și contesta poziția proastă” În ierarhia sistemului-lume. De fiecare dată, sunt construite referințe culturale și puse În serviciul mobilizărilor naționaliste (Wallerstein
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de oficialitățile culturale, dar și amenințat în poziția sa de funcționar public, apoi ademenit cu perspectiva primirii în Societatea Scriitorilor Români și a publicării la „Cultura Națională”, Voronca nu reușește să gestioneze dubla postură în care se află: de avangardist antiburghez și de scriitor acceptat de establishment. Acesta din urmă nici nu-l va primi, de fapt, niciodată pe deplin în rândurile sale, iar prietenii avangardiști îi vor întoarce spatele, mai consecvenți în convingerile lor anti-sistem decât în prietenie. Dar marele
În actualitate, avangarda interbelică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4169_a_5494]
-
1949-1979) al revistei satirice „Urzica”, în fine, la Teatrul Național, secretar literar (1947-1953) și director artistic (1958-1961). Debutase ca poet de avangardă cu volumul Poeme cu orbi (1933) și va publica după 1944 câteva volume de reportaje și poezii agitatorice, antiburgheze și antiimperialiste, va scrie versurile primului imn al Republicii, cunoscând, în anii ‘50, notorietatea prin piese de teatru ce satisfăceau „comanda socială” a vremii - Bal la Făgădău (premiera în august 1946, regia Sică Alexandrescu), „comedia lirică” Voiaj în Noua Caledonie (jucată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
fi mereu actual, mai curând decât de felul de a se îmbrăca. Ceea ce spunea avea, de fapt, prea puțină importanță, căci în cursul deja lungii sale vieți de flecar care spune adevăruri, fusese rând pe rând maoist, comunist, anticomunist, liberal, antiburghez, deși trăia în cartierul cel mai burghez, apărase toate cauzele și contrariul lor, dar mai cu seamă știa ce trebuie să spună pentru a trece drept contestatar, revoluționar, căutător, chiar și spunând banalități pe care avea să le combată a
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
E. B. Burgum, potrivit căreia tragicomedia "rezultă din imprimarea seriozității burgheze peste frivolitatea aristocratică". *33 Există oare determinanți sociali preciși ai unui stil literar atât de larg ca romantismul care, deși asociat ou burghezia, a fost, cel puțin în Germania, antiburghez în ideologia lui chiar din capul locului? *34 Deși pare evident că ideologiile și temele literare depind în oarecare măsură de condițiile sociale, rareori au fost stabilite originile sociale ale formelor și stilurilor, precum și ale genurilor și normelor literare propriu-zise
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
capital, realitate tangibilă, desemnînd totalitatea mijloacelor inserabile în procesul de producție. Lansat de Marx, conceptul de capitalism s-a răspîndit mai cu seamă după apariția lucrării lui Werner Sombart, Der moderne kapitalismus (1902), reușind să sintetizeze și să exprime resentimente "antiburgheze" dintre cele mai diverse, să le confere demnitatea și profunzimea unor abordări științifice și filosofice. Concomitent însă, s-a manifestat și un proces de adaptare a mediilor intelectuale "pro-burgheze", astfel încît conceptul este preluat de majoritatea teoreticienilor importanți din domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ale evoluției eroului care par să răspundă acestor cerințe morale. Eroii din secolul al XIX-lea erau personaje capabile să supraviețuiască într-o societate dură și crudă, sau cel puțin au încercat să reziste dar au eșuat. Eroul existențial este antiburghez și angajat politic. Poate că întrebările privind identitatea eroului nu sînt relevante, dar sînt atît de frecvente încît justifică încercarea de a formula criterii în urma cărora se poate trage o conluzie. S-au făcut încercări de a defini mai clar
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mai devreme sau mai tîrziu, de Încremenirea În „formula” oficializată, definirea poetului ca „explorator” pornit În căutarea unui „pămînt virgin”, modelarea - În funcție de aceste date - a procesului receptării operei și conturarea unei specifice atitudini sociale, de frondă și revoltă antipozitivistă și antiburgheză etc., se Înscriu și la Ilarie Voronca Într-un flux unitar și coerent, urmînd unei logici specifice. Ceea ce trebuie evidențiat În sensul individualizării atitudinii lui Voronca În contextul programului general-avangardist pentru care militează este patosul angajării sale, pe un parcurs
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
în prozaism, discursivitate grandilocventă și anecdotic, începuturile poeziei macedonskiene prefigurează viitoarele-i teme și atitudini lirice. Cu tot sentimentalismul ei, poezia socială, de un patetic suflu umanitar-romantic, și satira, încă stângace, cu accente rechizitoriale uneori, alteori deformant-caricaturale, anunță marile înverșunări antiburgheze caracteristice Nopților. Tonalitatea lamentoului romantic (însușită prin conformarea la moda poetică a vremii) nu convine eului liric macedonskian, energic, incandescent atât în desfășurarea viziunilor ideale, cât și în prăbușirile în lutul realității. De aceea, nostalgia vârstei revolute, pure, a copilăriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Congresul regional ținut la Paris pe 22 mai 1881, "tovarășii" numele pe care și-l dau între ei anarhiștii vor preconiza neobosit "propaganda prin faptă, destinată să afirme prin acte revoluționare principiile anarhiste". În rubrici intitulate "Studii științifice" sau "Produse antiburgheze", ziarele anarhiste ca "Le Drapeau noir", "L'Affamé", "La Lutte sociale" explică cititorilor cum să fabrice bombe pentru a face revoluție. De altfel, în zadar, pentru că aceste acte vor fi rare. Începînd din 1887-1888, această propagandă încetează și sfîrșește chiar
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
nu vă belesc și să nu vă bag de vii în mormânt! Clar, băi?! 'mnezeii mamelor voastre de trădători de patrie și de bestii periculoase! Creatura se înfierbântase și-l apucaseră iar pandaliile, alimentate fiind de un profund elan patriotic antiburghez și antireacționar, iar acum își ambala motorul la turație maximă. Legionari scârboși! Vă împușc pe toți! Ați înțeles?! Acum! Pe toți! Vă arăt eu vouă... Era o dezlănțuire demențială, o erupție violentă și necontrolată, putând avea pentru noi consecințe nefaste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
capital, realitate tangibilă desemnînd totalitatea mijloacelor inserabile în procesul de producție. Lansat de Marx, conceptul de capitalism s-a răspîndit mai cu seamă după apariția lucrării lui Werner Sombart, Der moderne kapitalismus (1902), reușind să sintetizeze și să exprime resentimente "antiburgheze" dintre cele mai diverse, să le confere demnitatea și profunzimea unor abordări științifice și folosofice. Concomitent însă s-a manifestat și un proces de adaptare a mediilor intelectuale "pro-burgheze", astfel încît conceptul este preluat de majoritatea teoreticienilor importanți din domeniul
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
sub pseudonimul Iodoform) consemnează evenimente ori aspecte ale vieții politice și culturale surprinse în latura lor ridicolă (satira alunecând deseori spre gluma ieftină), deformate caricatural (Ghiveci săptămânal). Fără a o recunoaște principial, V. a cultivat astfel o literatură de atitudine antiburgheză, cu accente presămănătoriste, care sub raport artistic suferă adesea de facilitate. În primul rând proza lui Vlahuță nu se poate salva de schematism, sentimentalism, de accente melodramatice sau moralizatoare. Meritul revistei este însă de a-l fi impus ca scriitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]
-
mod integral, cu toate consecințele sale sociale: religia nu poate fi o afacere privată, ea interesează sfera socială. Se visa la reinstaurarea regimului social al lui Christos, Evul Mediu idealizat fiind privit cu nostalgie, după o concepție în mod hotărît antiburgheză, și, așa cum spunea tot Émile Poulat, "se afirmă ideea că credința catolică este în totalitate adevărul religios și adevărul social, iar catolicii reprezintă nu numai adevărul intelectual și moral, ci și adevărul social, că este suficient ca aceștia să se
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pentru aceasta. Cine examinează azi fenomenul proletcultist, și o fac din ce în ce mai mulți, dă în presa timpului peste texte ale lui Paul Georgescu oripilante, cum ne apar acum, în care el milita, aprins și tenace, pentru o „literatură nouă“, „revoluționară“, „partinică“, „antiburgheză“ și „anticapitalistă“ („antiimperia listă“), însuflețită de „spirit leninist“. Luându-se după astfel de intervenții, și numai după ele, unii judecători actuali ai stărilor de lucruri de atunci îl fixează pe Paul Georgescu în același insectar cu N. Moraru, Traian Șelmaru
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
acela care a făcut din opera lui Caragiale, decupată procustian și bricolată brutal, un instru- ment ideologic, dialectic, un material propagandistic. Astfel apare în critica și teoria literară a anilor ’50, sub semnul realism- socia- lismului, un Caragiale ca impenitent antiburghez și antijunimist, acid critic social pe nemărturisite, dar presupuse criterii ideo- logice. Îl avem în film astfel, cum o și demonstrează criticul de film Valerian Sava, îl avem în teatru la fel. Indicele de deformare este enorm, generând diformități, mutații
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
paradigmei culturale moderne o perspectivă prin care să le salvăm, parțial, de la o astfel de înțelegere. După Matei Călinescu, există două tipuri de modernitate, unul înțeles ca progres științific și tehnologic, ca etapă în istoria civilizației occidentale, altul ca atitudine antiburgheză radicală, ca dezgust de anostul existenței și ca autoexilare. Literatura cu pirați a corespuns, de la un moment dat încolo, unei necesități psihice de evadare, de reverie compensatorie, care a devenit astfel când a explodat progresul tehnic și capitalismul a născut
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
al ateismului, el receptează de fapt ideile mai noi printr-o grilă pozitivistă, frecvent empirică. Traduce, prelucrează cu zel și consacră acestor subiecte numeroase articole, unele organizate în cicluri. Aceeași perseverență în numele umanitarismului o pune în răspândirea unor teorii sociale antiburgheze. Două lucrări, din Engels (Originea familiei, a proprietății private și a statului) și din Marx (Manifestul Partidului Comunist), pe care le traduce, sunt un fel de corolar al acestei orientări doctrinare cu o urzeală totuși eclectică. Dar în epocă au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
Mihnea Gheorghiu, Al. Jar, Eugen Frunză, Miron Radu Paraschivescu, Zaharia Stancu, Petre Constantinescu-Iași, A. Toma, B. Elvin, Nicolae Moraru, Al. Mirodan, Eusebiu Camilar, Tudor Mușatescu. În deceniul al șaselea R.l. continuă să aibă o pronunțată orientare prosovietică, leninist-stalinistă, accentuat anticapitalistă, antiburgheză și, de la un moment dat, antititoistă. Textele oficiale - rapoarte, cuvântări, manifeste, comunicate, decrete, rezoluții - vizează consolidarea regimului instaurat prin îndoctrinarea publicului cititor, „culturalizat” astfel în spiritul noii ideologii. Literatura, atâta câtă există, are un caracter partinic, tezist, violent propagandistic. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]