31 matches
-
Elegie). Acest miraj amintind pictura flamandă al unui concret similireal (de facto opus realului, în stare polemică cu cel din urmă) apare amplificat de renunțarea la factorii ce l-ar putea contraria, la „idei” și la „iluzii”. Așadar o cochetărie antiintelectualistă: „Sînt sticle cu toracele îngust/ Și umeri transparenți neluate-n seamă/ De cei ce au idei” (Sticle). Ca și: „Doar în alcool exploziile fine/ Ale iluziilor se aud distinct” (ibidem). Atitudinea morală adecvată a unei asemenea înscenări este umilitatea. „Excesul
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
poetul, în anul 1990: Prima va merge pe un mimesis al prozei, va fi biografie narativă, ostentativ «sinceră», «nesofisticată», va alege amănuntul aleatoriu, va produce sens din lipsa aparentă de sens și lirism din cenzurarea oricărui lirism. Va fi hiperrealistă, antiintelectualistă, antiestetică. Dimpotrivă, un mimesis al poeziei ( s.a.) înseși și prin aceasta al culturii este a doua direcție poetică. Ea va revalorifica, va recicla în totalitate formele poetice anterioare, învestindu-le, mai cu seamă prin procedee textuale ( metatext, intertext, hipertext etc.
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
important la Keyserling este "tocmai conexiunea dintre un temperament absolut colosal, chiar negerman în colosalul său, și un intelect foarte puternic, foarte pătrunzător, absolut ieșit din comun." Conexiunea aceasta, extrem de rară în opinia lui Kassner, explică probabil și poziția net antiintelectualistă a filosofului Keyserling, adversitatea sa față de tipul gânditorului pur, pe care îl ridiculiza susținând că ar fi exact cel reprezentat de Rodin în statuia cu aceași nume: "Un tip mărginit care-și macină creierul." Indiferența față de problematica mai mult sau
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
Marea pasiune a lui C. Beldie a reprezentat-o publicistica. Tipărește două broșuri scrise într-un stil flamboaiant, Ce vrem și Glossa spiritului cărturăresc ambele din 1918, prevestitoare ale existențialismului nostru interbelic, în care se pronunță în astfel de accente antiintelectualiste: "Lucrarea se înfățișează ca un efect al crizei intelectuale și morale pe care tinerimea de astăzi o poartă în sînul său ca pe un vierme. Elementele acestei crize sînt cunoscute. Ea constă în acea evidentă slăbiciune organică, pe care o
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
că în sinea lui le acceptă, fiindcă ele sunt mineriade utile, împotriva inamicului său numărul 1, Traian Băsescu. Pe domnul Patriciu l-a deranjat un film despre capitalismul românesc, din care domnia sa iese cam șifonat, și generalizează în același spirit antiintelectualist de acum 20 de ani. Scrie domnul Patriciu: „intelectualii de acum nu fac diferența între succesul antreprenorial bazat pe codul etic al capitalismului și, de cealaltă parte, furtul în complicitate cu birocrația statului“. Mineriada continuă, așa este, dar mâinile văzute
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Lumea modernă, dinamica, generează nesiguranță pentru masele largi marginalizate, care nu pot sau nu sunt ajutate să ține pasul cu schimbările tehnologice rapide ale inteligentiei artificiale. Iar dacă modernitatea actuala, globalizarea, e numai în folosul unei minorități, rezultatul alegerilor populiste antiintelectualiste e o consecință cât se poate de firească. Pentru cei fără multă școală intelectualul e și el slujbaș, care folosește mai multe cuvinte decât e necesar ca să spună mai mult decat știe. De aceea tendința alegerilor anti politic corect, antiintelectuale
ROMÂNIA 2017 ŞI ANTIINTELECTUALISMUL PROTESTANT ŞI ORTODOX de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352820_a_354149]
-
Semnează și cu pseudonimele L. D. Anton, Dimitrie Anton. Volumul de eseuri Semnele timpului. Opinii, dialoguri (1988) este întâmpinat favorabil de critici, care îl intepretează însă în cheie diferită. Dacă Gh. Grigurcu identifică aici elemente de Lebensphilosophie, suflul unui vitalism antiintelectualist de sorginte trăiristă, N. Manolescu crede în schimb că eseurile sunt orientate decisiv spre spațiul culturii și că diversitatea punctelor de vedere critice răspunde, poate, într-un fel perspectivei postmoderne a autorului, ce înlătură barierele dintre real și livresc, practic
ANTONESEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285392_a_286721]
-
și editează într-un număr limitat de exemplare revista „Luna”. A mai colaborat la „Insula” și „Cuvântul”. B., un bonom, un epicureu, a rămas multă vreme oarecum ignorat de istoria literară. În 1918 tipărise două broșuri: Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă - în care, printre altele, exprima astfel de crezuri: „Suntem impetuoși, năvalnici. Disprețuim pe molatici, pe îndoielnici și pe obosiți”; „O voință mare și puternică și o mare speranță”; „Drepturile noastre le cucerim”; „Convingem prin GEST, nu numai prin raționament”; „Ne
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
Saint-Simon, din care extrage două citate plasate ca moto: „Il faut que celui qui écrit des mémoires, aime la vérité jusqu’à lui sacrifier toute chose.” „J’ai chérie la vérité jusqu’à contre moi-même.” SCRIERI: Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă, București, 1918; Ce vrem. Catehism pentru suflete nehotărâte, București, 1919; Memorii. Caleidoscopul unei jumătăți de veac în București (1900-1950), pref. P. Leonăchescu, București, 2000. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, Amintiri, București, 1975, 278-286; Florin Faifer, Necruțătorul, CL, 1999, 12; Iordan Datcu
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
să uite de inegalitățile datorate nașterii, condiției, religiei ancestrale, intereselor particulare, apartenenței lor. Există la omul nostru, dincolo de reflexul legitimist, o mistică a naturalului și a trăitului (care se regăsea atunci la celălalt pol, la Sorel și Berth, acești intelectuali antiintelectualiști de extremă stîngă). Ceea ce îl scandalizează pe monarhistul catolic este faptul că "opinia poate determina ființa unei societăți", și nu Evanghelia sau ierarhia condiției și a nașterii. Omenească, prea omenească revoluție. Ceea ce Cochin numește "socializarea gîndirii" era cunoscut de Biserica
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care aceștia vedeau primejdia de difuzare a culturii burgheze. Dar, punînd În discuție anticomunismul intelectualității, Lenin folosea de fapt același tip de argumente că și adversarii săi, ceea ce indică acordul lor În fond, animați și unii și ceilalți de resentimente antiintelectualiste, ca și propria incapacitate de a se sustrage ambiguității. Aceasta va constitui una dintre problemele pe care socialismul de stat nu va fi capabil s-o rezolve, datorită obligației la care singur s-a constrîns, dominația clasei muncitoare. Găsim aici
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de cele din URSS. Aceste întâmplări au devenit „picătura care a umplut paharul”. Primul atac împotriva curricula americane în vigoare, în special împotriva mișcării life adjustment education, a fost dat de Arthur Bestor, care a tunat și fulgerat împotriva rătăcirilor antiintelectualiste ale „vocaționiștilor” (dar nu i-a iertat nici pe progresiviști) și a cerut cu vehemență revenirea la curriculumul clasic, singurul apt să confere generațiilor tinere nu numai o cultură temeinică, ci și disciplina necesară studiului profund și perseverent. În lucrarea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
identificat câteodată cu Africa de Sud a apartheidului sau cu America războiului din Vietnam. Dar el a rămas întotdeauna centrat în Germania nazistă” (Besançon, 1997-1998, p. 793). Pot fi avansate și alte interpretări (Brzezinski, 1998, p. 358): • nazismul era în mod deschis antiintelectualist: „Postulatele sale nu erau decât mituri absurde, exprimate într-un limbaj complet primitiv”; comunismul, în ceea ce-l privește, chiar când propovăduia ura, pretindea că există o raționalitate „științifică”, susceptibilă să antreneze adeziunea (Kende și Smolar, 1994); • ateismul declarat al bolșevicilor
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
tare al grupului redacțional se regrupează, reluându-și activitatea în toamna anului 1918 prin inițierea „Colecției cărților galbene” (în care apar broșurile Ce vrem? Catehism pentru sufletele nehotărâte, Un apostol al vieții moderne: William James și Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă, scrise de C. Beldie și D. Ioanițescu), iar în vara lui 1919, prin editarea, în locul N. r. r., a hebdomadarului „Ideea europeană”. V.D.
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
destabilizată - își pierduse legitimitatea de facto. O pasiune absolutistă, o mistică a imanentului - reacție compensatorie la desacralizarea existenței și a artei, la dizolvarea fundamentelor/reperelor stabile - animă, într-un cerc vicios al excesului, radicalismele artiștilor moderni: pe urmele naturaliștilor, vitaliștii antiintelectualiști exaltă esența biologică a naturii umane, eliberarea „plebee” a instinctelor, puritatea impurității; pe linia cultivării unei naturi artistice de-naturate, suficiente sieși, cubiștii și abstracționiștii sînt în schimb seduși de geometria autonomă a formelor pure. Futurismul italian se naște din stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
citat de cercetătorul suedez Tom Sandquist („Cum a devenit Samuel Rosenstock dadaist. Tristan Tzara și contextul său românesc“, în Balkon. Revistă de artă contemporană, nr. 4, septembrie 2000, Cluj, pp. 12-13), pe „tărîmul idiș”, caracterizat de „ludism lingvistic” și ireverențiozitate antiintelectualistă, exista o „capacitate singulară de a înțelege logica nebuniei și de a transforma logicul în absurd. Aici, a duce existența pînă la extreme și în același timp a vedea expusă propria goliciune (a rîde de hainele noi ale împăratului) erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
succesiv, "acțiunile cosmogonice, marea iubire, nebunia și moartea"116. E drept că, în analiza erotismului eminescian, Călinescu exaltă "serafismul animal", "nevinovăția naturală a ființelor ce se împreună neprefăcut", e drept că lirica erotică a poetului îi pare "suav genitală", adică antiintelectualistă și anti-sentimentală (într-un cuvânt: antiromantică). Însă asemenea afirmații nu-s deloc "triviale" și nu demitizează biografia poetului, ci o reconfigurează la alt diapazon, nietzscheean-vitalist (nicidecum "naturalist", cum s-a afirmat). Asemeni criticului de la Sburătorul, Călinescu vede în Eminescu "un
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de supraviețuire în condiții dificile). Prima va merge pe mimesis al prozei, va fi biografie narativă, ostentativ "sinceră", "nesofisticată", va alege amănuntul aleatoriu, va produce sens din lipsa aparentă de sens și lirism din cenzurarea oricărui lirism. Va fi hiperrealistă, antiintelectualistă, antiestetică. Dimpotrivă, un mimesis al poeziei înseși, și prin aceasta al culturii, este a doua direcție poetică. Ea va revalorifica, va recicla în totalitate formele poetice anterioare, învestindu-le, mai cu seamă prin procedee textuale (metatext, intertext, hipertextetc), cu un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
scrii despre "Xilofonul". Te simți permanent cam ridicol, pentru că ai de-a face cu o carte care de la început desfide comentariul. Nu sânt aici idei de explicitat și sensuri obscure de decriptat. Nu poți descrie la modul intelectual o carte antiintelectualistă și cu greu poți face considerații estetice la o carte violent antiestetizantă. Ești tentat să citezi și să tot citezi, în loc de orice comentariu. Sigur, este o poezie frapant de nouă și de personală, care înțelege biografismul la modul cu adevărat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dintre religia populară și religia savantă. "Religiozitatea populară este una vie, trăită căci ea corespunde dorinței oamenilor de a avea o legătură cu divinul, în relații mai simple, mai directe, mai imediate și mai rentabile. Este vorba de o reacție antiintelectualistă care rezultă din necesitatea satisfacerii unei curiozități simple, umane în fața sacrului"47. Lumea sătească mai păstrează și azi ceva din vechile sensuri și semnificații ale acestor practici. Însuși mentalul tradițional privind (ne)acceptarea sa pare să mai supraviețuiască aici. În
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
O mare parte din analizele întâlnite operează o distincție clară între cele două forme de manifestare a religiosului în lume292. Michel Meslin 293, de pildă, identifică pe baza unor dispoziții antropologice imediate un set de particularități. Astfel, religia populară este antiintelectualistă, afectivă, pragmatică, în timp ce religia savantă este intelectualistă, birocratică și ideologică. Conform acestei tipologii, în religia populară divinitatea trebuie să fie apropiată, concretă și eficace. Divinitatea intervine în viețile oamenilor, le poate face cunoscută voința sa, este activă și omniprezentă. În
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
al XX-lea istoricii considerau religie doar forma organizată a unui cult, cu calendar și cult aferent, reducând mitul la fantezia literară a poeților, îndepărtată de convingerea intimă a omului grec, această respingere a mitologiei explicându-se printr-o prejudecată antiintelectualistă în materie de religie. Dar frica pioasă a omului în fața "supranaturalului" este un element comun tuturor, și fundamentează un sentiment religios "dincolo de religii", iar din cultele dezvoltate contextual poeții extrag figuri individualizate, inventând întâmplări dramatice într-un "roman divin": "în afara
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
comunismul este libertin, în faza incipientă, lăsând individului iluzia realizării complete, deși în timp se transformă în obligația sacrificiului pentru comunitate, e antistatal și internaționalist la origine (deși devine etatizat, opresiv și ultranaționalist), iar dacă fascismul se proclamă irațional și antiintelectualist, comunismul se pretinde rațional, chiar științific, cu Știința ca fundament, Rațiunea ca metodologie și Cartea ca mijloc (în comunism cărțile se vindeau extrem de ieftin în comparație cu Occidentul, din considerente ideologice).324 Această atitudine prometeică exacerbată la dimensiuni monstruoase s-a considerat
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dintre ei n-au zis, deschis sau în gînd, vorbele poetului Philoxene în fața tiranului Dionisie: "Duceți-mă înapoi la cariere", numai că protestul multora a eșuat lamentabil. Fascismul, socialismul dinastic (de tip românesc) și stalinismul au fost, se știe, regimuri antiintelectualiste. Sigur, cu nuanțele inevitabile: dacă primul i-a ucis brutal, cu ură bestială pe intelectuali, celelalte i-au transformat, pe mulți, fie în complici pasivi, fie în susținători fervenți ai nonvalorilor (bineînțeles că nu ignorăm existența unei subversive rezervații naturale
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
orizontul vieții. Întrebările privind educația în viitor nu se opresc aici, se cer unele precizări vizînd "dezvoltarea personalității". Secolele al XVIII-lea și al XIX-lea au promovat cu prioritate ideea dezvoltării rațiunii; secolul XX a reacționat prin numeroase tendințe antiintelectualiste (psihanaliza, personalismul, existențialismul, non-directivismul ș.a.). Realizările din domeniul științei și tehnicii impun, în continuare, dezvoltarea rațiunii, fără a se neglija însă cultivarea sensibilității. Oamenii speră că în viitor vor exista condiții mai bune pentru antrenarea și dezvoltarea tuturor posibilităților și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]