58 matches
-
sau cognitiv, ca un sufix colectiv să tindă spre conotații peiorative: tratarea globală a unor ființe care pretind respectarea individualității lor e percepută adesea ca un act de depreciere. Mecanismul se verifică cel mai ușor în cazul unui tip de antonomază: folosite la plural, ca substantive comune, numele proprii - ionești și popești, verdeți sau vadimi - implică frecvent o devalorizare. Sufixul colectiv -ime are în română un potențial ironic depreciativ, care nu se activează totdeauna, dar nici nu poate fi trecut cu
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
Rodica Zafiu Numele "românului tipic", reprezentat adesea în ipostaza caracteristică a "țăranului român", pare a fi suferit oscilații considerabile în decursul timpului și în diferitele regiuni istorice. În momentul de față, numele folosit cel mai frecvent ca antonomază cu funcție etnico-socială e Gheorghe ("nea Gheorghe", despre care am scris în această rubrică cu doi ani în urmă). Nu își pierde total relevanța Ion, sprijinit de răspîndirea generală a echivalentelor sale în spațiul creștin și de analogia cu valoarea
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
din spate și cam deșelat, cu ochi încercănați și sticloși, cu obrajii aprinși de o roșeață nesănătoasă" 11. Elementul implicat în lupta dintre cele două ființe excepționale, "supra-femeia" Rașelica și "supraomul" Pașadia, este așadar unul singur: focul, elementul masculin prin antonomază. Nefiind vorba de lupta între apă, elementul feminin, și foc, putem afirma că, din punctul de vedere al "arhetipurilor" și al "poeticii elementelor", romanul ascunde, în structurile sale simbolice mai adânci, o ambiguitate. De ce Rașelica este reprezentată simbolic prin foc
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
p. 261). Nu sunt, desigur, singurele „tipuri bucureștene” (așa îi numește autorul pe bizarii care fac vogă și care întrețin folclorul urban al orașului). Galeria de protagoniști e impresionantă. De la mai cunoscutul Cilibi Moise la Chimiță (care a supraviețuit prin antonomază), Ibric sau Bărbucică. Nu s-ar fi putut ca Hilariopolisul să nu adăpostească asemenea personaje carnavalești. Chiar și oamenii de vază ascund câte un Mr. Hyde pus pe farse. Diurnul și echilibratul C.A. Rosetti devine, în astfel de momente
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
înțeles despre ce este vorba. Însă autorul acestei lucrări, Domnul Profesor Dorin N. Uritescu, desțelenește puțina noastră înțelegere, explicând limpede că: „Pamfletul este o creație, cu atât mai izbutită, cu cât feluritele modalități ale expresiei artistice: epitetul, metafora, comparația, antiteza, antonomaza, etc. o slujesc efectiv și rodnic.” Din cuprinsul lucrării aflăm că temele specifice pamfletului sunt cele care privesc unele aspecte ale vieții politice, economice, sociale, respectând o caracteristică estetică, care nu permite „alunecarea într-un limbaj vulgar, trivial”, chiar dacă își
STRUCTURA VARIATĂ, NATURA EXPRESIVĂ ŞI VALOAREA ARTISTICĂ A PAMFLETULUI. DE DORIN N. URITESCU [Corola-blog/BlogPost/94269_a_95561]
-
introdus concepte noi, din perspectivă ortografică: pleonasmul, contradicția în adaos, pedantismul, hipercorectitudinea, contaminarea, analogia improprie; este primul teoretician al figurilor de stil, al arhaismului ortografic și echivocului ortografic și este primul cercetător care a abordat la noi valoarea stilistică a antonomazelor, iar în volumul „Fascinația numelui - studiu al creației lexico-semantice și stilistice” a abordat teme noi: importanța epistemologică a ortografiei, valoarea ei stilistică. Ca să enumerăm numai câteva... Pentru activitatea sa științifică, Profesorul Dorin N. Uritescu a obținut multe premii și distincții
STRUCTURA VARIATĂ, NATURA EXPRESIVĂ ŞI VALOAREA ARTISTICĂ A PAMFLETULUI. DE DORIN N. URITESCU [Corola-blog/BlogPost/94269_a_95561]
-
jos = 'working like a beaver' (habsurd.weblog.ro). Cum se vede din unele citate de mai sus, numele propriu Berilă este scris destul de des fără majusculă inițială; pentru cei mai mulți vorbitori, el a devenit un fel de nume comun, format prin antonomază, desemnînd un ins generic, prototipic; la această percepție contribuie forma numelui, cu finala -ilă, specifică unor porecle - Urechilă, Cocoșilă - și evocînd chiar personaje (comice) de basm: Setilă, Flămînzilă etc. În prima ediție din Dicționarul de argou al limbii române al
"Cît berilă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7873_a_9198]
-
ca termen depreciativ (cu sensul "prost"). După Al. Ciorănescu (Dicționarul etimologic a limbii române, 2001), transformarea numelui propriu în nume comun s-ar fi petrecut mai întâi în săsește, unde numele maghiar foarte răspândit ar fi ajuns să însemne, prin antonomază, "țăran, om simplu". S-a propus la un moment dat o altă etimologie, neconvingătoare, prin bulgară (gabăr "eram prost", la Ciureanu 1935). În același timp, se știe că gabori (cu pălărie) e desemnarea unui grup de țigani din Transilvania (vorbitori
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
Rodica Zafiu Termenul paparazzo e cît se poate de răspîndit în româna actuală, iar etimologia lui este destul de bine cunoscută, pentru că a fost de mai multe ori explicată și comentată în cărți și pe internet: prin antonomază, numele unui personaj din filmul La dolce vita al lui Fellini a devenit denumirea generică a fotografului din presa de scandal, care urmărește cu îndîrjire și ingeniozitate vedete. Faptul că un personaj de ficțiune devine prototipul unei categorii profesionale ilustrează
Paparazzi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7976_a_9301]
-
Rodica Zafiu Unele dintre antonomazele constând în transformarea unei denumiri comerciale în termen comun (desemnare generică pentru un anumit produs) se dovedesc rezistente, altele sunt efemere. Unele sunt răspândite internațional, altele sunt specifice unei limbi, pentru că depind de factori extralingvistici: evoluția pieței, a importurilor, circulația
Denumire comercială by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5934_a_7259]
-
Jiménez) le-a fost tată, Ramón le e mamă”-, pictori (Salvador Dalí, Gutiérrez Solana) și cineaști (Luis Buñuel). În cursul vieții era numit, așa cum el însuși își dorea și avea să rămână în istoriile literare, RAMÓN, cu majuscule și prin antonomază, ca o consfințire a unicității sale printre mulți alți scriitori importanți cu același prenume, printre care chiar contemporanii săi Ramón Pérez de Ayala și Ramón Maria del Valle-Inclán. Personalitate insolită și fascinantă, în neîntreruptă și efervescentă conectare la actualitate și
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
acest spațiu urban propice își pot afirma adeziunea la principiul libertății artei și pot da saltul în irealitatea stimulativă, bântuită de fantasma kafkiană a dedublării, zămislitoare de acele alcătuiri suprarealiste numite odradek sau golem. Praga a devenit „orașul lui Kafka”, antonomază ce se pune în evidență (fie și de o propagandă turistică vulgarizatoare, care transformă orașul într-o „Kafkapanoramă”, după cum remarca același Vila-Matas), mai cu seamă la momente aniversare, cum este în acest an, desemnat anul Kafka, împlinirea a 130 de
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
o ia cu mâna între degetele căreia fumegă nelipsita-i țigară. Povestirea lui Ion Ifrim are o densitate livrescă și intertextuală de netăgăduit. Puține sunt paginile în care să nu apară măcar un nume propriu. Comparațiile, epitetele personificatoare, metaforele și antonomazele inspirate se declanșează în lanț. Astfel, eroina principală cățelește „în stilul flegmatic al lui Marlon Brando câte două pachete de Carpați pe zi, plus unul de kent” (p.18). Ea este când Papesa Ioana, când George Sand fără operă, când
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]
-
se exprimă astfel despre volumul Noutăți stilistice (2015): ,,...Subliniez originalitatea pregnantă a unora dintre studiile oferite, ceea ce justifică titlul, o veritabilă emblemă unificatoare: Noutăți stilistice. (...) O altă secțiune, la fel de interesantă, din nou cu elemente de noutate stilistică, este cea privind antonomaza, creație lexico-stilistică și stilistică -, anterior autorul realizând unica monografie a antonomazei în limba română. Profesorul Dorin Uritescu știe să descifreze acele semne care dau savoare unei exprimări ce poartă pecetea dinamismului spiritului contemporan, confruntat cu o lume în mișcare, derutantă
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
a unora dintre studiile oferite, ceea ce justifică titlul, o veritabilă emblemă unificatoare: Noutăți stilistice. (...) O altă secțiune, la fel de interesantă, din nou cu elemente de noutate stilistică, este cea privind antonomaza, creație lexico-stilistică și stilistică -, anterior autorul realizând unica monografie a antonomazei în limba română. Profesorul Dorin Uritescu știe să descifreze acele semne care dau savoare unei exprimări ce poartă pecetea dinamismului spiritului contemporan, confruntat cu o lume în mișcare, derutantă și adesea contradictorie, reflectată în presă în special, sectorul cel mai
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
Firește că unei femei n-o să-i spui teleom (Vorba ceea: Ce oameni sunt și femeile astea!) și nici telefemeie, că sună primitiv și dur, ci-i vei spune cu dulceață ori televedetă (așa da, mai merge), ori teleandree (o antonomază de felul lui donjuan sau mecena), având în vedere frecvența acestui prenume printre telefemeile din România. Oricum această chestiune nu mai prezintă niciun interes pentru mine: Întâi că nu am televizor, apoi că atotputernicul internet nu numai că rezolvă tot
TELEOMUL – EPIFENOMENUL TRUDITOR DIN MAŞINĂRIA TELEVIZIUNII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368169_a_369498]
-
Tatuaje, „Tautau tahitian”, teribilă invenție! Epidermă mutilată: tatuaje pe scalp, tatuaje pe piept, tatuaje pe spate, tatuaje pe membre, tatuaje pe burtă și puțin mai jos ... Adam și Amsterdam! AMÂNDOI, capete rase, fără nume, fără identitate, fără domiciliu stabil. Două antonomaze cu grele jachete de piele bătute în ținte de fier, imenși bocanci Doctor Martens și motociclete Harley Davidson între picioare! IMAGINE INTERIOARĂ I.Q. superior, Com-pu-te-re! Cultură cyberpunk, technopunk și utopii negative. Neuromantici, neologiști inventivi de limbaje cu noțiuni de argou
NOUA GENERATIE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353334_a_354663]
-
Firește că toți marii scriitori ai lumii sunt inepuizabile fântâni și toate generațiile vor găsi mereu în ei ceva nou. Dar există în cultura noastră un anumit esopism și o tradiție, să nu zic a disimulării, dar a metonimiei și antonomazei, care înlătură implicitul de la îndemână; el nu se relevă de la sine. De aceea, clasticii noștri sunt încă insuficient cunoscuți în esența lor adâncă. 2. Eu cred că e timpul să rupem această tradiție esopică și să promovăm o literatură exoterică
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
limbajului vremii evocate. Registrul stilistic argotic este utilizat în literatură ca resursă de înnoire a limbajului în caracterizarea unor personaje/a unui grup social închis - elevi, studenți, militari, deținuți. - Expresivitatea artistică a termenilor argotici: creează figuri semantice (metafora, metonimia, eufemismul, antonomaza etc.) prin sensurile noi atribuite unor cuvinte din limba comună, unor regionalisme, arhaisme, neologisme, generând un limbaj codificat. „Întro măsură definitorie, metafora este cea care dă argoului tenta de limbaj energic, voluntar, penetrant și incisiv“, iar „Bogăția metaforei argotice se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
119 Relația dintre om și codru (respectiv arbore) nu este constantă, liniară, uneori este antinomică, în funcție de trăirea sentimentului. În acest caz, dialogul dintre om și codru se bazează pe un paralelism negativ ("nimic nu ți-oi strica / Numa-o creangă"); antonomaza ("măria-ta") din adresarea directă inițială este înlocuită de perechea de epitete descriptive ("uscat / gol") care prezintă refuzul găzduirii: "Teiule, măria-ta, / Lasă-mă la umbra ta, / Lasă-mă la a ta umbră, / Pe mine și pe-a mea mândră
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
limbajului vremii evocate. Registrul stilistic argotic este utilizat în literatură ca resursă de înnoire a limbajului în caracterizarea unor personaje/a unui grup social închis - elevi, studenți, militari, deținuți. - Expresivitatea artistică a termenilor argotici: creează figuri semantice (metafora, metonimia, eufemismul, antonomaza etc.) prin sensurile noi atribuite unor cuvinte din limba comună, unor regionalisme, arhaisme, neologisme, generând un limbaj codificat. „Întro măsură definitorie, metafora este cea care dă argoului tenta de limbaj energic, voluntar, penetrant și incisiv“, iar „Bogăția metaforei argotice se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sale (atunci când e vorba de o persoană) i se suprimă statutul de interlocutor, devenind un El abstract, fără identitate precisă, un personaj imaginar al cărui statut real nu mai importă. De aceea numele său este substituit printr-o perifrază ironică (antonomază), deformat sau ignorat (prin anonimizare), aspectul fizic recreionat grotesc, iar cel caracterial hiperbolizat în termeni peiorativi, desigur. În concluzie, falia care desparte discursul polemic de cel pamfletar pare a fi măsurabilă în termeni ce țin de tonalitate, expresie și ponderea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
realitatea după bunul plac al șamanului. Nu e întâmplătoare alegerea termenului din urmă, pentru că, la acest nivel al agresivității, pamfletarul se erijează în asanator al comunității. Adversarul său e un personaj impalpabil ("năpârcă ți-e numele colectiv") sau abstractizat prin antonomaza polemică și amenințător, cu care se înfruntă direct, într-o luptă imaginară, pe viață și pe moarte. Discursul fictiv, alcătuit eminamente din enunțuri performative, aduce în prim-plan figurile patosului agresiv care mizează pe incitarea la violență extremă. În schema
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
trăsătură de caracter pe care polemistul o va denunța indirect uzând, în principal, de figuri ale disimulării și concesiei. Formele pe care le îmbracă refutatio sunt foarte diverse, în acest caz, însă există câteva predilecte, cum ar fi, de pildă, antonomaza, o armă a pamfletarului-ironist care se folosește de expresii, toate traducând orgoliul nemăsurat al savantului, grandilocvența ideologului și egocentrismul său în viața publică sau pretențiile literatului: "superomul unanim", "marele nostru Rabbi", "Apostolul neamului", "suveran al creierului românesc", "Dascălul nostru, al
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fie prin dezvoltarea unor scenarii în care ipotipoza e la mare rang), camuflându-se, însă, strategic în spatele propriilor vorbe. Procedeul pregnant al disimulării este identificabil în mai toate atacurile argheziene care vizează adversari concreți, denominați direct sau prin recurs la antonomază și traduce dubla intenție a polemistului de a atrage lectorul în jocul deconspirării și de a-l incita să formuleze el însuși acuzațiile. Evident, formula predilectă a atacului disimulat este ironia, dublu ipostaziată în text: sintagmatică (litota, antifraza, asteismul, diasirmul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]