130 matches
-
o Evă din fotoni: «...fac o femeie de lumină / din mugurii razelor...» (Împărtășirea uimirii); este o Evă „oximoronizată“ / „paradoxizată“, cu misiunea nemuritoare de a-i ține «pe genunchi / umbra». Este cultivat în acest volum și un interesant soi de stănescian-paradoxist antropomorfism, apelându-se la sinecdocă (avem în vedere și poemul Din steaua urechii drepte) pentru revelarea „binomului“ mesianic (angajând totodată, subtil, și iubirea christianică, strălucit reprezentată în literatura noastră de sonetele lui Vasile Voiculescu): Îl caut munte cu munte / după rânduiala
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Nunta_cuvintelor_les_noces_des_paroles_in_curs_de_aparitie_marian_malciu_1326995243.html [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
este interesant asupra acestui punct de vedere, și anume că toate marile idei politice ale lumii moderne sunt de fapt noțiuni teologice laicizate, secularizate, și că, într-o oarecare măsură, atunci când critica modernă acuză Biblia de a conține stări de antropomorfism, în final există mult mai mult teomorfism în modernitate decât există antropomorfism în Biblie. Una dintre dificultățile secularizării este că, așa cum zicea Chersterton, un mare gânditor catolic britanic, lumea este plină de creștini, dar de creștini care au devenit nebuni
DESPRE OMUL DE ASTAZI DIN BISERICA, INTRE IISUS HRISTOS, EXISTENTIALISM SI SECULARIZARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Despre_omul_de_astazi_din_biserica_intre_iisus_hristos_existentialism_si_secularizare.html [Corola-blog/BlogPost/344930_a_346259]
-
idei politice ale lumii moderne sunt de fapt noțiuni teologice laicizate, secularizate, și că, într-o oarecare măsură, atunci când critica modernă acuză Biblia de a conține stări de antropomorfism, în final există mult mai mult teomorfism în modernitate decât există antropomorfism în Biblie. Una dintre dificultățile secularizării este că, așa cum zicea Chersterton, un mare gânditor catolic britanic, lumea este plină de creștini, dar de creștini care au devenit nebuni. Adică o primă idee pe care o putem trage de aici este
DESPRE OMUL DE ASTAZI DIN BISERICA, INTRE IISUS HRISTOS, EXISTENTIALISM SI SECULARIZARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Despre_omul_de_astazi_din_biserica_intre_iisus_hristos_existentialism_si_secularizare.html [Corola-blog/BlogPost/344930_a_346259]
-
s-a decis să picteze, în 1537, Judecata de Apoi, colosala frescă ce acoperă peretele din fund al capelei. Patru ani i-au trebuit lui Buonarroti să-și desăvârșească zisul, ducându-l dincolo de hotarele bănuite ale cutezanței artistice. Pretutindeni vedem antropomorfismul său exacerbat și energic: o supralume de atleți musculoși și goi, triumfători sau damnați. Nimeni până la el, și mult timp după aceea, nu a mai îndrăznit să izgonească din cer „moliciunea” cucernică și temătoare, izvorâtă din simțământul creștin al ființei
FORMULA LUI DUMNEZEU de DAN CARAGEA în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 by http://confluente.ro/Caragea_dan_formula_lui_dumn_dan_caragea_1370353849.html [Corola-blog/BlogPost/346239_a_347568]
-
veșnică, și nici nu desparte raționalist Crucea de Iisus Iisus Hristos cel răstignit pe ea. În lumina Învierii, slava Crucii pătrunde umanitatea și cosmosul. De aceea, Biserica i se adresează ei ca unei persoane. Nu este vorba aici despre un antropomorfism ori personalizarea unui obiect, ci Biserica se roagă, știind că, pentru veșnicie, Crucea este Iisus Hristos cel răstignit. Acesta este și temeiul expresiilor de genul: "Bucură-te Cruce, păzitoarea creștinilor!", din Acatistul Sfintei Cruci. Crucea cuprinde într-adevăr esența teologică
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_cruce_si_postu_stelian_gombos_1394011653.html [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
veșnică, și nici nu desparte raționalist Crucea de Iisus Iisus Hristos cel răstignit pe ea. În lumina Învierii, slava Crucii pătrunde umanitatea și cosmosul. De aceea, Biserica i se adresează ei ca unei persoane. Nu este vorba aici despre un antropomorfism ori personalizarea unui obiect, ci Biserica se roagă, știind că, pentru veșnicie, Crucea este Iisus Hristos cel răstignit. Acesta este și temeiul expresiilor de genul: "Bucură-te Cruce, păzitoarea creștinilor!", din Acatistul Sfintei Cruci. Crucea cuprinde într-adevăr esența teologică
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1425973305.html [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
spontan din creierul uman. În afara ignoranței, cauză certă, mai trebuie să existe și alți factori care să dea cont de o astfel de stare de lucruri. Lucrările ultimelor decenii din primatologie și psihologia cognitivă au aruncat o nouă lumină asupra "antropomorfismului". În anii 1970, primatologul Nicholas Humphrey a observat că inteligența de care dădeau dovadă marile maimuțe era în exces pentru îndeplinirea necesităților vitale cotidiene, cum e de exemplu căutarea hranei. Acest surplus de inteligență s-a dovedit a fi o
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
Mueller și Freud, doar că asta este doar o aparență, căci de fapt "crearea de supranatural" nu mai este la Humphrey "un infantilism" ca la ceilalți, ci rezultatul spontan al mecanismelor cognitive tranzacționale. În fapt, cu toții suntem niște animiști (Baril). Antropomorfismul irepresibil se observă la grădinarul care vorbește cu plantele lui, la jucătorul compulsiv care "simte" că mașina lui de monezi o să alinieze "pere" pe linie, la filozoful care vede o intenționalitate în existența conștiinței, la astrofizicianul care vorbește de "galaxii
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
de cooperare în grup. Cooperând, obțin un avantaj. Aducând o ofrandă de timp, bani sau bunuri unui dumnezeu care este agentul ascuns în spatele unui eveniment, sau jurându-i fidelitate prin declarația de credință, omul speră să-și atragă bunăvoința acestuia. Antropomorfismul manifestat de ființa umană își trage sursa din abilitățile sale cognitive înnăscute. Psihologia cognitivistă și comportamentală a dezvoltat metode de observație foarte fine pentru a analiza ce se întâmplă în creierul unui copil în etate de doar câteva luni. Dacă
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
lipsiți de ajutor se nasc puii unei specii, niciun animal nu-și aduce pe lume descendenții total lipsiți de instrumente funcționale, fără de care învățarea n-ar fi posibiliă și astfel nici supraviețuirea. Două astfel de instrumente cognitive se manifestă în antropomorfism, și ele conduc la crearea de supranatural, acestea fiind biologia naivă și psihologia naivă. Modulul de biologie intuitivă se află concentrat, în marea lui majoritate, în lobul frontotemporal. O leziune a lobului stâng provoacă " "sindromul demenței semantice" ", în care persoanele
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
sol cu un șarpe și să faci din această cauză un salt de evitare, decât să nu reacționezi și să ajungi înghițit de bestie. În acel mediu, sistemul de detecție al agenților, ca și amăgirile intelectuale ce decurg din el (antropomorfismul), nu erau un veritabil handicap. Alături de modulul de "biologie intuitivă", este manifest și un modul de "psihologie intuitivă", specializat în relațiile interpersonale și în atribuirea de intenții. Bebelușii atribuie proprietăți specifice viului obiectelor animate. Bebelușul de 6 luni instalat în fața
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
reacția acestuia este pozitivă (Premack). Încă de la naștere, modului de psihologie intruitivă face deci bebelușul să atribuie intenții obiectelor animate ca și cum acestea ar fi personaje. Asociat la sistemul de detecție a agenților, modului de psihologie intuitivă constituie rețeta perfectă pentru antropomorfism. Modelul teoretic reușește chiar să facă predicția că bebelușul are așteptari de reciprocitate, fapt confirmat și el de teste. David Premack: " "Dacă bebelușul a văzut că un obiect a fost mângâiat sau ajutat , lovit sau împiedicat, de către un altul, el
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
eritabilității pun în evidență că determinismul genetic nu este singurul factor responsabil de manifestarea unui comportament sau a unei abilități. Dacă este necesar să fim dotați cu instrumente psihocomportamentale necesare tipului de relații sociale tipice speciei noastre pentru a produce antropomorfism și credință religioasă, este evident că și cultura, mai apoi, poate influența în sensul accentuării sau diminuării acestor comportamente abilități. Adesea oamenii pun în opoziție determinismul biologic și influența culturală, comițând eroarea de a atribui termenului "determinism" sensul dat în
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
trebuie să primească critica cuvenită și la nevoie să fie combătute. A accepta persistența religiei nu face decât să pună în evidență importanța cultivării raționalismului și a stării de veghe care să ne ajute să surprindem noile fațete pe care antropomorfismul le va lua, așa cum se întâmplă în prezent cu pretențiile în legătură cu paranormalul. Perspectiva care se deschide așadar liber-cugetătorilor este aceeași cu care se confruntă și femeile, minoritățile etnice și sexuale, anume o luptă continuă pentru respectarea drepturilor lor la egalitate
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
credințelor religioase ce nu pot fi decât factori de agravare a diferențelor între popoare. Și în fine, analiza sociobiologică a religiei are meritul de a arăta că nu e nimic șocant în faptul că suntem tentați atât de puternic spre antropomorfism atunci când încercăm să dăm un sens vieții, interpretând lumea prin prisma noastră umană, fapt care are ca și consecință notabilă de a face viața suportabilă pentru cea mai mare parte a oamenilor care sunt mai degrabă credincioși decât atei. A
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
mișcarea wahabită. Ibn Taymiyya a fost acuzat de oponenții săi de a fi antropomorfic în atitudinea sa față de numele și atributele lui Dumnezeu. Totuși, în lucrarea sa Al-Aqidah Al-Waasitiyyah, Ibn Taymiyya combate atitudinea Mushabbihah-ilor (aceia care asemuiesc creația cu Dumnezeu: antropomorfism) și cei care refuză, neagă și recurg la interpretări alegorice, metamorfice ale numelor divine și atributelor. El afirmă că metodologia salafitilor este aceea de a lua calea de mijloc dintre extremele antropomorfismului și negării/distorsionării. Afirma de asemenea că mișcarea
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]
-
atitudinea Mushabbihah-ilor (aceia care asemuiesc creația cu Dumnezeu: antropomorfism) și cei care refuză, neagă și recurg la interpretări alegorice, metamorfice ale numelor divine și atributelor. El afirmă că metodologia salafitilor este aceea de a lua calea de mijloc dintre extremele antropomorfismului și negării/distorsionării. Afirma de asemenea că mișcarea salafită susține numele și atributele lui Dumnezeu fără tashbih (stabilirea analogiei), takyeef (speculații cu privire la "modul" în care se manifestă în divin), ta'teel (negarea/refuzarea semnificației lor aparențe) și fără ta'weel
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]
-
perioada creștină s-au referit la lucrarea „Peri physeos” (Despre natură) a lui Xenofan. Diogenes Laertios, istoriograful filosofiei antice grecești, în lucrarea sa (Despre viețile și operele filosofilor) afirmă că Xenofan Xenofan s-a remarcat, mai cu seama, în critica antropomorfismului religios, adică a faptului că oamenii înfățișează zeii după felul în care sunt ei: Deasemenea, Xenofan a observat cel dintâi în cultura occidentală condiționarea socio-culturală a reprezentărilor religioase: Rostul acestei teze este că fiecare popor își înfățișează zeii după propriile
Xenofan () [Corola-website/Science/301479_a_302808]
-
indiferent dacă sunt în calitate de proprietari sau delegați. Este, de asemenea, susținut că diferențele fizice dintre oameni și alte specii sunt într-adevăr relevante din punct de vedere moral, și că, pentru a nega acest lucru trebuie să te implici în antropomorfism. Astfel de susținători pot îmbrățișa în mod explicit și să accepte sarcina de specisism, argumentând că aceasta recunoaște importanța tuturor ființelor umane, și că loialitatea speciilor este justificată. Conceptul general de specisism este unul vechi. Paul Waldau scrie că superioritatea
Specisism () [Corola-website/Science/329926_a_331255]
-
au făcut-o încă fără s-o menționeze. Apare astfel întrebarea dacă "și ei au fost inspirați de Dumnezeu", sau "mai inspirați de Dumnezeu decât redactorii inițiali", mai ales că motivația unor astfel de corecturi e evidentă, și anume atenuarea antropomorfismelor (ex.: ; ; ). Credința că Biblia constituie „cuvântul revelat al lui Dumnezeu” nu ține cont de faptul că textul sacru iudaic se bazează pe falsuri istorice, cum este de exemplu concepția că sistemul de vocalizare este străvechi. Iată cum exprimă această idee
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
fondator Ahmad bin Hanbal) - se limitează la o interpretare literală a Coranului și a sunna. Această școală pune accentul pe abordarea raționalistă a Coranului. Ibn Al-Jawzi a fost atras de metodele lui Ibn Aqil, renumit pentru respingerea taqlid și a antropomorfismului. Conform lui Ibn Al-Jawzi, dovada existenței lui Dumnezeu se poate realiza prin demonstrarea existenței unui Dumnezeu imaterial. Această caracteristică a lui Dumnezeu determină lectura Coranului care a fost revelat. Important de menționat este și modul în care Ibn Al-Jawzi subliniază
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
supernaturale. O formă de personificare (atribuirea calităților umane sau animale unor obiecte statice). ul este similar prozopopeei sau personificării, atribuirea calităților umane sau animale unor obiecte statice. Animalele, forțele naturii și personaje invizibile sau neidentificate reprezintă adeseori subiecte ale antropomorfozei. Antropomorfismul este o concepție vehiculată de unii oameni de știință, preluată și de unii scriitori de SF, conform căreia dezvoltarea vieții inteligente în univers conduce la adoptarea unei forme corporale asemănătoare sau identice cu cea umană. Mihai Eminescu, "Poezii - proză literară
Antropomorfism () [Corola-website/Science/303783_a_305112]
-
diverșilor învățați. Scopul principal al lui Ibn Tumart a fost unitarianismul (tawhid), ceea ce nega existența independentă a atributelor lui Dumnezeu ca fiind incompatibile cu unitatea sa, susținând astfel o idee politeistă. Ibn Tumart a reprezentat o revoltă împotriva ideii de antropomorfism din ortodoxia musulmană. Susținătorii săi sunt cunoscuți drept almohazi (al-Muwahhidun), însemnând cei ce afirmă unitatea lui Dumnezeu. După ce s-a întors în Magreb în jurul anului 1117, Ibn Tumart a petrecut ceva timp în diferite orașe Ifriqiyan, o zonă care cuprinde
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
Această muncă, deși nu agreabilă, rămâne cel puțin indispensabilă bunăstării umanității." Xenofan din Colofon este unul dintre filozofii greci care vor declanșa polemica atât de veche asupra discursului mitic. El se mira că zeii sunt adesea descriși sub formă umană (antropomorfism): "Omul își închipuie zeii după chipul și asemnănarea lui, iar dacă boii, caii și leii și-ar face și ei zeități, le-ar concepe după chipul lor." Voiajând frecvent în Mediterana, el și-a dat seama de multiplicitatea religiilor, punându
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
a echilibrului universal (împotriva cărora vor lupta eroi civilizatori ca Heracles). Poziția lor este marginală în ansamblul mitico-religios; fiind divinități htoniene, fiice ale Nopții, locuitoare ale tărâmurilor de întuneric, mai mult sau mai puțin identice cu forțele naturii, le lipsește antropomorfismul caracteristic în general zeilor greci. Gorgonele, de pildă, fiice ale unor divinități marine, aveau „mâini uriașe din aramă, cu gheare ascuțite de oțel. În loc de păr, capul le era acoperit cu șerpi veninoși, care mișunau șuierând. Cu colți ascuțiți ca junghierele
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]