527 matches
-
la contradicții insurmontabile, numite de Kant "antinomii ale rațiunii", si se autosubminează 4. Posibilitatea oricărei experiențe este condiționată de elemente care nu aparțin experienței, susține Kant. Autorul Criticii rațiunii pure identifica, pe lângă senzații, care sunt exclusiv empirice, două "intuiții pure apriorice", adică nerezultând din experiența: spațiul și timpul. Spațiul și timpul nu există necondiționat, obiectiv, ci reprezintă forme ale intuiției noastre, forme prin care ne raportăm și catalogam experiențele noastre în ceea ce privește lumea înconjurătoare. Astfel, orice experiență are loc în spațiu, o
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
astfel precis trasate, aplicându-se strict lumii fenomenale, adică lumii la care avem acces ca ființe condiționate de propriile noastre intuiții. Astfel, nu putem cunoaște lucrurile și realitatea care le conține decât prin intermediul senzațiilor (intuiții empirice) și a intuițiilor pure apriorice (spațiu și timp); accesul nostru la lumea înconjurătoare este condiționat și totodată limitat de către acestea. Ce sunt lucrurile în sine, noumenele, deosebite de lucrurile așa cum ne apar nouă, plasate în diferite raporturi de cauzalitate, fenomenele, nu știm și nu vom
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
un atemporal spirit al clasicității, în care importante nu sunt veșmintele realului, ci raporturile absolute cu acesta, este filtrată prin austeritatea unei viziuni a semnului, a hieroglifei, de factură orientală. în spiritul acesteia, Florin Mitroi conferă un aer definitiv și aprioric picturii sale. El rămîne ferm în bidimensional, și chiar atunci cînd creează obiecte, cînd forma este obținută prin decupare mecanică, tăietura nu este decît o variantă extremă a liniei, o ipostază radicală a desenului, iar problema renunțării la bidimensionalitate nu
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
exemplare. În nici o țară din lume în afară de Rusia, unde aud că a avut 500.000 de exemplare, Heidegger nu are atîția cititori. Și cu siguranță că nu existau în România 40.000 de heideggerieni. Dar prefer un asemenea snobism respingerii apriorice și dezinteresului cultural. Succesul de vînzare al cărții lui Patapievici este unic și irevocabil. Oricît s-ar strădui unul sau altul să dea cu flit, cu detergenți acizi, pentru ca urma acestei cărți să dispară. Marile idolatrii ale timpului nostru Cartea
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
filosofia lui, în nivelul intelectual și în caracterul său enciclopedic, de sinoptic al unui amplu interval istoric. Ieșind din stereotipia evocării grave și, inevitabil, sentimentale, cu accentele puse obligatoriu pe ființa determinată a artistului și pe datele unei opere incluse aprioric într-un regim al unicității, filmul despre Corneliu Baba se așază într-o perspectiva mult mai largă, creația artistului este privită prin grila marilor evenimente ale istoriei generale, iar existența publică a pictorului și ființa sa determinată nu sînt altceva
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
astfel de carte născută din prea multă durere. Trebuie să spun că și eu, cunoscînd istoria acestei cărți, m-am decis destul de greu să o citesc, nefiind deloc un mare amator de povești melodramatice. Or, această carte prezenta toate datele apriorice ale unei drame la limita suportabilității. Din capul locului trebuie să spun că, în ce mă privește, toate temerile preconcepute s-au dovedit a fi complet nefondate. Portretul lui M este un soi de jurnal-confesiune-eseu care se citește cu maxim
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
Criticul orădean Ion Simuț este unul dintre cei mai energici susținători ai ideii revizuirii operelor literare mai vechi și, implicit, ai rediscutării periodice a canonului literar. Revizuirea unei opere literare nu trebuie privită ca o acțiune insurecțională, făcută cu scopul aprioric de a demola anumiți scriitori deveniți neconvenabili din diverse motive (cel mai adesea metaliterare) pentru sistemul de valori al unei epoci și de a scoate în prim-plan alții, mai în ton cu o anumită corectitudine literară a respectivului timp
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
descrie impactul cultural pe care îl trăiește un om din lumea comunistă (tributar al unui anumit sistem de învățămînt, cu modul său de viață și sistemul său de valori, cu toate complexele de superioritate și de inferioritate, cu percepția sa apriorică, exclusiv livrescă și adesea aberantă despre cultura și civilizația occidentale), atunci cînd, peste noapte, ajunge să locuiască, pe termen relativ lung într-o mare capitală europeană. Șocul acestei experiențe existențiale (pe care autoarea o recomandă tuturor celor care nu au
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
este un joc provocator, dar riscant. În primul rînd, „orizontul de așteptare" ( Jauss) se mută foarte sus, comparația cu originalele ( axiologic vorbind) devine obligatorie și nu știu cîți dintre prozatorii români actuali i-ar putea face față. Este adevărat, anunțarea apriorică a modelului oferă o anumită predictibilitate lecturii, cititorul are șansa să achiziționeze cartea într-o oarecare cunoștință de cauză ( cel puțin la nivelul tematicii), dar întrebarea care se pune este cît de aproape/departe de original trebuie să se situeze
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
în cititor absoluta certitudine a culpabilității lui Anghelache. Toate neconcludente, deloc „în chestie”, dacă le judecăm la rece, însă puse repetitiv în pagină într-o așa manieră emoțională convingătoare încât sfârșesc prin a părea la fel de neîndoielnice, de imbatabile ca și apriorica teză pe care sunt chemate s-o valideze: nenea Anghelache a delapidat! Care este rostul (literar, se-nțelege) insistenței cu care Caragiale vrea să convingă lectorul că Anghelache a vârât mâna în gestiune până la cot („Îi lipsește mult!...” decretează fără
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
ridice complet pînă la înălțimea și la abstracția vorbirii articulate. Această percepție, pe lîngă faptul că este extrem de confortabilă prin schematismul ei leneș, are, de multe ori, și pretențiile unui criteriu axiologic. Dacă un scriitor se abate cumva de la norma apriorică a infirmității cotidiene și se dovedește un om de acțiune și o conștiință practică foarte dinamică, în mod subit calitatea inspirației lui este privită cu mefiență, iar vigoarea estetică a textului devine și ea suspectă. Sub incidența aceleiași vigilențe intră
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
să se facă înțeles de cît mai mulți oameni, nu să epateze prin exhibarea lecturilor sale sau a limbilor străine pe care le știe), naturalețea și expresivitatea stilului, cu precizia termenilor, lipsa de complexe în fața ideilor la modă, absența calculelor apriorice menite să protejeze persoane sau să elimine susceptibilități. Amicus Plato sed magis amica veritas pare a fi pentru Cristian Bădiliță un adevărat crez în viață. În momentul în care crede într-o idee, își rostește cu toată forța convingerea, indiferent
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]
-
teoretice. Citind aceste "însemnări finale", apoi recitindu-le după ce te-ai lăsat purtat pe nisipurile mișcătoare ale "taifasurilor" nu-ți poți reprezenta "muzica țigănească" altfel decât ca pe o realitate proteică, multiplu și instabil ipostaziată, scăpând oricăror analize după criterii apriorice. " "Adevărurile" referitoare la "muzica țigănească", oricare ar fi ele, sunt circumstanțiale", scrie Speranța Rădulescu, unele dintre ele fac parte, mai notează ea, "din categoria celor etern provizorii și conjuncturale". Pentru specialiști " etnologi, etnomuzicologi, muzicologi (cercul lor este extensibil în unele
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
categoriilor sintactice nefiind proporțional cu gradul lor intrinsec de desăvîrșire ori de oportunitate. Monodia, de pildă, în calitatea ei de structură temporală monovocală, nu este cu nimic mai prejos, din punct de vedere al complexității, și nici nu poate fi aprioric, inferioară sub aspect valoric, față de, să zicem, polifonie sau eterofonie, ambele fiind structuri temporale plurivocale. E-adevărat că muzicile arhaice ori cele antice s-au consumat preponderent în perimetrul monodiei și că, treptat, sintaxele multivocale s-au impus definitiv în
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
se naște la intersecția principală a nevoii oarbe de a te hrăni cu impulsul surd de a te reproduce. Indiferent dacă este așa sau nu, vreau să zic, dacă țipătul sugarului este simptomul unei colici precoce sau al unei ejaculări apriorice, rămîne hotărît că arealul fantasmării erotice seamănă leit cu o stepă rusească: este profund, panoramic și cu orizonturi joase. Adică numai bun pentru călătorii interminabile, ca în Jules Verne, și pentru popasuri solitare, ca în internatele de băieți. Însă în vreme ce
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
concept al explorării poetice agresiv-individualist până la anarhie, construit împotriva ideii de cod literar înțeles ca normă socială." Or, continuă monograful, "de ce ar reprezenta, neapărat, această egalitate cu sine sui generis (...) criteriul suprem al valorii poetice?" Firește că, într-un plan aprioric, reacția lui Caius Dobrescu e pe deplin justificată: îi împărtășesc ideea că nu putem compara in abstracto "vizionarismul" cu poezia "publică", cât timp ambele convenții poetice sunt deopotrivă de legitime, fiecare cu avantajele și limitele specifice. Dar e de mirare
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
și dreapta. Puternică și emoționantă confesiunea lui Angelo Mitchievici! Amar reflexiv și de o covârșitoare tristețe, micul lui roman autobiografic surprinde revoltător irosirea acelei vârste adolescentine alterate iremediabil de nocivitatea unei lumi în care i se distribuie obligatoriu rolul vinovatului aprioric. Timpul băltește otrăvit și viața pare că a intrat definitiv într-o fundătură istorică. Scrise impecabil stilistic, foarte multe scene absurde ar merita enumerate aici. Iată doar imaginea mamei după ore de stat la coadă: îMama se întorcea acasă cu
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
Tudorel Urian De aproape cincisprezece ani se vorbește de mult așteptatul și mereu amînatul roman al tranziției românești. Scriitorii mai vechi, dar și cei tineri visează la „marele roman” al timpului nostru, optimismul aprioric fiind însă, de fiecare dată, contrazis de rezultatul final. În discuție nu este calitatea în sine a respectivelor produse literare, ci capacitatea lor de a deveni o emblemă a zilei de azi, o oglindă în care să se reflecte chipul
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
mai înțelege la fel de clar de ce sămînța lui Vadim încolțește în acest pămînt atît de amenințat. În ceea ce-l privește pe cel de-al doilea epistoler, ,, un tînăr avocat stagiar din Cluj”, așa cum se autocalifică el cu un fel de îngăduință apriorică, cel mai bine ar fi să judece instituțiile care au mandatul constituțional de a sancționa insulta și instigarea la ură etnică. Iată doar un scurt pasaj: ,, Filosemitismul și democrația dumneavoastră (adică ale mele, P.Ș.!) sunt înduioșătoare, naive și ridicole
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
repetarea criticii!), Bujor Nedelcovici descinde și la cazuri particulare, consemnînd dezamăgiri în legătură cu diverse personalități. Nu o dată raportîndu-se la cele de foarte bună reputație, ca o probă a unei mentalități dezinhibate, exemplar neconvenționale. Scriitorul ne arată astfel că nu acceptă împărțirea apriorică în „buni“ și „răi“, un maniheism uneori prea elementar, pe care-l pune în chestiune prin nuanțări și departajări de finețe. Iată o astfel de adnotare necomplezentă: „În urmă cu vreo doi ani, cînd am fost la București, l-am
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
acesta, În formă ascendentă, În scară. Conceput În trei părți, eseul Luceafărul, Treptele spiritului hyperionic are titluri care le individualizează. Dar În cazul subtitlurilor, nelipsite și ele, apare repetitiv cuvântul Luceafărul, ca și cum pledoaria pentru arheul eminescian ar urma o triadă aprioric sfântă. Spre această concluzie ne duce și convingerea autorului Însuși că, angajându-se să vorbească despre perfecțiune, nimerit ar fi să recurgă la o formă/formulă sfântă. Prima parte se intitulează Transsubstanțierea hyperionică a lumii și reproduce un text din
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
viețuitoare, purtătoare de suflet (viată). Ca atare, se află într-o necontenită mișcare lăuntrică. Caracteristica de a fi animat se transferă implicit operei sale, care, privită astfel, este ea însăși condiționată mișcărilor sufletești sau afectelor. Ca ființă deci, autorul atribuie aprioric operei sale un statut asemănător. Prezentată astfel, opera se constituie ca imagine a unei mișcări de ordin sufletesc, fiind prin aceasta un determinant al emoției sau trăirii emoționale (afectivității). Așadar, opera poate emoționa întrucât este un fapt propriu autorului însuflețitor
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
dacă poezia și proza scrise în perioada comunistă nu se mai bucură de căutare, ce interes ar mai putea stârni o carte despre critica literară, adică despre modul în care erau receptate în epocă respectivele produse literare. În pofida acestor temeri apriorice, recitită la exact două decenii de la apariție, cartea lui Mircea Martin, Singura critică, păstrează neașteptate resurse de prospețime. Multe dintre judecățile și concluziile profesorului sunt valabile și astăzi, în vreme ce altele, deși poartă urmele timpului, impresionează prin lipsa de inhibiții a
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
dacă poezia și proza scrise în perioada comunistă nu se mai bucură de căutare, ce interes ar mai putea stârni o carte despre critica literară, adică despre modul în care erau receptate în epocă respectivele produse literare. În pofida acestor temeri apriorice, recitită la exact două decenii de la apariție, cartea lui Mircea Martin, Singura critică, păstrează neașteptate resurse de prospețime. Multe dintre judecățile și concluziile profesorului sunt valabile și astăzi, în vreme ce altele, deși poartă urmele timpului, impresionează prin lipsa de inhibiții a
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
al literaturii române. Cîți ochi, atîtea piese ă aceeași întîmplare, văzută de mai mulți martori, poate fi povestită de fiecare în alt fel este o experiență curentă. Dar ce te faci cînd relatarea unui gazetar este alterată de o antipatie apriorică și cu neputință de vindecat? Ne gîndim la conferința de presă de la GDS, din joi 4 mai, avînd ca temă parteneriatul dintre AER și Ministerul Culturii. Incompatibilitatea de opinii între Gabriel Liiceanu, președinte al Asociației Editorilor din România (AER), și
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10631_a_11956]