127 matches
-
Fraților Musulmani aflați în detenție. De altfel, lucrările sale scrise în această perioadă s-au difuzat rapid în toată lumea islamică sunnită ajungând până în Arabia Saudită unde a generat un conflict ideologic deoarece se lovește de doctrina wahhabită curent islamic rigorist și arhaizant. O sursă de inspirație în această perioadă o reprezintă ideologul musulman de origine pakistaneză al-Mawdudi (m. 1979), lider al grupării radicale Jamăʻat al-Islamiyyat în 1941 și susținător al creării unui stat islamic bazat pe respectarea legii islamice. (sharia) Cea mai
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]
-
Galli", un manuscris care prezintă istoricul mânăstirii, scris cu aproximativ 100 de ani după moartea lui Ekkehard II. Spre deosebire de “Gornistul din Säckingen”, de data aceasta Scheffel a scris o lucrare în proză, de fapt singurul său roman. Limbajul este puțin arhaizant, ceea ce dă lucrării un farmec deosebit. Scheffel prezintă cu talent spiritul relațiilor culturale din evul mediu timpuriu. Viața lui Ekkehard II (numit și "Palatinus - omul de curte") a fost cu totul neobișnuită pentru un călugăr. Educat la St. Gallen de
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
Cu o ritmica proprie, repetiții, vocabule rare și durități de limbaj, cu semnul exclamației „plasat iberic”, minat de un impuls melodic și vizînd sincretismul antic, acest poet vocalic (În sens aedic, preciza P. Ursache) Își dorea reprezentarea scenica, cîntîndu-si versurile. Arhaizant, incantatoriu, de rafinament grav, pendulînd Între limbajul naiv și cel esoteric, căutînd rădăcina comună a artelor și cultivînd, cu bocet sincopat, speciile oralității (doina, colind, descîntec), el se plasează În tradiția menestrelilor medievali. Dar, În decriptarea simbolurilor, astfel de texte
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
Senedj, cel justificat...“. Epoca Saită, considerată a fi echivalentul egiptean al „Renașterii“, i-a păstrat meomria, astfel că numele faraonului a fost gravat pe inscripția de pe cureaua unei statuete de bronz păstrată la Muzeul din Berlin(Nr. inv. 8433). Maniera arhaizantă de scriere a numelui, prin intermediul a trei semne monoconsonantice, s-n-d, ne îndreptățește să optăm pentru această variantă ca fiind oficială a numelui suveranului, adică Sened. Se pare că ea a fost uzitată în timpul dinastiilor a III-a(v. mai sus
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
limbii are loc după ce Șerbia devine vasala Imperiului Otoman, sub domnia lui Ștefan Lazarević, în jurul anului 1400. Este efectuată în școala condusă de cărturarul bulgar Constantin Filosoful, în mănăstirea Manasija, așezată pe malul râului Resava. Reforma școlii de la Resava este arhaizanta și influențată de limba greacă, apropiind standardul limbii sârbe de cel al limbii bulgare. În această variantă sunt scrise, de exemplu, "Slovo Ljubve" (Cuvântul iubirii) (1409) al lui Ștefan Lazarević și "Žitija despota Stefana Lazarevića" (Viața despotului Ștefan Lazarević) (1433
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
din corespondența de lungă durată dintre aceștia -, să-și ducă la bun sfârșit proiectul. În fața unei provocări atât de nobile nu e loc de orgolii și vanități. Ce putea aduce nou versiunea lui Mihail Nemeș? Ei bine, ea contrapune formulelor arhaizante ale lui Blaga ("figuri șovăitoare") și celor perifastice ale lui Doinaș ("figuri sfios-plăpânde") soluții dintre cele mai la îndemână, mai ferme ("figuri nehotărâte"), uneori chiar sacrificând polisemia originalului pentru claritatea formei. Spre deosebire de înaintași, Nemeș nu a jonglat, decât rareori, cu
Mihail Nemeș () [Corola-website/Science/312944_a_314273]
-
-lea reprezentarea ca tânăr imberb devine canonică, după cum se poate observa pe vasele din Panticapaion (Kerci, Ucraina) și din regiunea Puglia sau în reliefurile monumentului lui Lisicrate din Atena, care descriu lupta cu pirații tirenieni. Paralel supraviețuiește în operele elenistice arhaizante și tipul zeului bărbos, prin așa-zisul tip "Louvre-Freiburg". Dionis mai poate fi reprezentat, începănd cu sec. IV î. e. n., și prin măști, datorită originii teatrului din cultul său. Reprezentări ale zeului se întâlnesc des în pictura murală din Pompeii, de
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
Tema operei este una simbolistică, cu cei doi îndrăgosiți îmbrațișați, reprezentați în numroase opere încărcate de erotism, de la Auguste Rodin și Edvard Munch, la Gustave Moreau. Sculptura este considerată prima sculptură modernă a secolului al XX-lea, cu o tratare arhaizantă a formelor și deschizătoare a marilor cicluri brâncușiene. Brâncuși a creat mai multe versiuni ale "Sărutului", simplificând mereu formele geometrice și liniile la fiecare versiune, ducând de fiecare dată mai departe tendința spre abstractizare. Stilul său abstract subliniază liniile geometrice
Sărutul (Brâncuși) () [Corola-website/Science/337136_a_338465]
-
faptul istoric din perspectiva unui observator al evenimentelor. Akropolites este considerat ca o autorită demnă de toată încrederea în ceea ce privește faptele descrise, iar limbajul folosit este comprehensibil, deși el demonstrează o particulară lipsă de interes față de construcția frazei. Stilul său este arhaizant, dar lucid. De asemenea, el a fost autor al unor scurte lucrări, printre care orația de la funeraliile împăratului Ioan Vatatzes, un epitaf pentru soția sa Irina Laskarina și un panegiric pentru împăratul Theodor al II-lea Laskaris. Pe când era prizonier
Georgios Akropolites () [Corola-website/Science/324690_a_326019]
-
un aer baladesc, descriind pitoresc viața de huzur în raiaua Brăilei pe la 1734 într-o succesiune concentrată și rapidă de capitole, cu intermitența specifică serialelor cinematografice, cu episoade de luptă și răzbunare, cu iubiri pătimașe și răpiri haiducești. Știința stilizării arhaizante este demnă aici de A. I. Odobescu. Alt roman, Pajura cu două capete (1977), narează domnia lui Mihnea Vodă cel Rău și pune în valoare virtuțile dramatice ale dialogului, îmbinând evocarea istorică documentară cu dinamica ficțiunii epice moderne. Un prim volum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
dar în cazul acestora ordinea categorizator adverbial + adjectiv este mult mai rar inversată. Sinonime marcate stilistic ale expresiilor adverbiale construite cu ajutorul substantivului mod sunt cele conținând substantivele chip, manieră, fel și stil31; în cazul primelor, chip este "marcat ca ușor arhaizant" (GALR II: 530), iar sintagmele într-o manieră/de o manieră/în manieră/a + adjectiv, calcuri după fr. d'une manière și de manière, sunt simțite ca pretențioase, emfatice 32. Orice mare conflict are la bază dificultatea de a accede
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
Tudor Popescu, Radu Paraschivescu, Ștefan Agopian), sunt folosiți rar în limbajul presei, foarte rar în textele științifice și juridice și deloc în româna vorbită. Această distribuție arată că expresiile cu în chip, în chipul, într-un chip sunt percepute ca arhaizante, culte, pretențioase. Sintagmele adverb + vorbind sunt preferate de scriitori în detrimentul celor cu din punct de vedere (45 de ocurențe, față de 25) și sunt foarte rare în textele științifice și juridice. Tipuri de expresii lexicale adverbiale presă literatură științe drept română
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
și sintactice ale acestor lexicalizări și ale valențelor lor sinonimice (de exemplu, au fost verificate intuițiile că adverbele nesufixate de mod cu un adjectiv omonim sunt preferate lexicalizărilor prin expresii adverbiale, că sintagmele în chip + adjectiv tind să devină sinonime arhaizante ale construcțiilor cu în mod, că expresiile lexicale adverbiale într-un mod + adjectiv ocupă, în general, poziția unui circumstanțial de mod propriu-zis). Sinonimia adverbialelor (adverbe nemarcate morfematic care au un corespondent adjectival, adverbe sufixate, expresii lexicale adverbiale) este, de cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
corespondent adjectival, adverbe sufixate, expresii lexicale adverbiale) este, de cele mai multe ori, contextuală: unele adverbiale sunt conotate stilistic (la modul, la (un) mod, în manieră, într-o manieră, de o manieră sunt preferate în limbajul jurnalistic, categorizatorii conținând substantivul chip sunt arhaizanți și prețioși, multe adverbe în -mente și -icește și unele adverbe în -ește apar ca fiind cultisme, sunt emfatice, pot avea și valoare ironică), expresiile lexicale redau mai exact sensul adverbialului decât hiperonimele "scurte" (adverbul logic poate însemna "din punct
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
narațiuni, descripțiuni, dizertații, (p. 51), auditiv, articulativ, vizual sau grafic, (p. 86-88), abstracțiune, subordonate, stil literar, condiție elementară și imediată, (p. 88) școlar și extrașcolar, (p. 26), intuitiv, apercepție, inductiv, deductiv, analiză, . Acești termeni și mulți alții, la fel de moderni (forma arhaizantă a unora dintre aceștia nu este relevantă: descripțiuni - descrieri), recomandă lucrarea lui Papadopol drept o lucrare științifică, care propune și utilizează un aparat terminologic suficient de abstract și matur pentru perioada despre care vorbim. La Fl. Ilioasa întâlnim sintagme și
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
cu o admirabilă știință de portretist. Livresc fără a fi manierist, el folosește tehnica naivă a primelor romane românești - ce operează prin opunerea maniheistă a personajelor sau prin exhibarea unei morale evidente - și, totodată, reconstituie o savuroasă și plauzibilă limbă arhaizantă. Parodiind romanul picaresc și comic prin afișarea ironică a convențiilor, Calpuzanii poate fi citit și ca un roman cu cifru, o sugestie în acest sens fiind oferită de prefață, care, dincolo de fantazările erudite pe teme lingvistico-mitologice, conține și un avertisment
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285366_a_286695]
-
și fantast, în opera căruia rafinamentele moderniste se îmbină cu inspirația folclorică și lirica trubadurescă, I. are personalitatea originală și stranie a unui aed din vechime rătăcit printre contemporani. De la semnul exclamării cu care își începe fiecare strofă la tonalitatea arhaizantă, incantatorie a expresiei și la tendința reluării versurilor în refrene, poezia sa poartă pecetea unui lirism originar, primitiv cu ostentație, în care textul nu mai este destinat lecturii, ci recitării. De altminteri, poetul își cânta versurile, acompaniindu-se la diverse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
a Universității bucureștene, secția română-franceză. Între 1970-1984 este redactor și șef de secție la „Săptămâna”. Debutează cu versuri la „Ramuri”, în 1966, iar prima carte, Poems, îi apare în 1969. Poezia lui M. a fost apropiată de critică de retorica arhaizantă din unele romane ale lui Eugen Barbu. Volumul cel mai reprezentativ, Scrisori bizantine (1974), a fost văzut ca o „adenda lirică la Princepele” (Laurențiu Ulici), formula cuprinzând implicit o judecată defavorabilă imitatorului: „Prea mult aur, prea multe candele/ uneori/ simt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288335_a_289664]
-
romanul tratează activitățile subversive organizate în spatele liniilor germane de un grup de patrioți din cadrul serviciilor secrete românești. O scriere vag superioară, în contextul literaturii lui M., este Dans sub spânzurătoare (1978). Acesta e un roman- puzzle, compus într-o limbă arhaizantă, din materia fictivă a unor însemnări personale, scrisori, acte oficiale, rapoarte secrete etc., ce îl au ca figură centrală pe Iacob Eraclide Despot, aventurier ajuns domn al Moldovei. Păienjenișul acestei documentări imaginare vrea să sugereze contradictoriul, dacă nu și complexitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288335_a_289664]
-
de la prima tipărire a Nopților lui Young. Calitatea traducerilor sub aspectul limbii, remarcată și de Mihai Eminescu, a asigurat larga lor răspândire. Ca și în cuvântări și prefețe, fraza e bine echilibrată, cu o anumită fluență, într-o limbă ușor arhaizantă, viguroasă și plastică. Sârguincios discipol al lui Heliade, M. era conștient că tot ceea ce realizează cărturarii vremii sale și, într-o modestă măsură, și el, nu este decât pregătirea unui „căpital bun de idei alese și limba oarecum formată” pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
tentați să vadă în denumirile date diferitelor etnii ceea ce corespundea imaginii care si-o formaseră despre anumite populații și spații istorice sau, în anumite cazuri, au ajuns la interese străine adevărului istoric. Cel mai elocvent exemplu de folosire a denumirilor arhaizante pentru realități etnice contemporane cronicarului, ni-l oferă Ana Comnena, care, în lucrarea Alexiada, dedicată imperialului ei tată, relatează evenimentele legate de atacurile pecenegilor și cumanilor la Dunărea de Jos, acești migratori fiind ajutați de “mai marii acelor locuri”, care
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și să se statornicească temeinic la Dunărea de Jos . Pentru Ana Comnena, pecenegii sunt sarmați și misi, iar cumanii geți ; ungurii sunt daci, localnicii nu sunt denumiți, fiind considerați ca rebeli, răsculați impotriva imperiului.Ceea ce surprinde este nu atât limbajul arhaizant, cât faptul că acesti barbari - pecenegii și cumanii - “având liniște au arat pamântul, semănând miei și grâu” . Or, din câte se cunosc din relatările altor scriitori dintr-o epocă mai veche sau din evul mediu timpuriu - Ammianus Marcellinus, Jordanes - , migratorii
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
evul mediu timpuriu - Ammianus Marcellinus, Jordanes - , migratorii nu practicau nici un fel de agricultură, având repulsie de orice unealtă agricolă. Dacă pecenegii și cumanii nu erau dedați agriculturii, atunci, în mod firesc practica agricolă trebuie pusă pe seama autohtonilor. În categoria denumirilor arhaizante intră și ausonii, care vin spre noi prin filieră romano - bizantină.Cine sunt ausonii? Ca să răspundem la această întrebare, trebuie să facem o scurtă incursiune în istoria populațiilor italice, între care își află locul și aurungii, înrudiți cu oscii
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
oscilînd între cele două subiecte tratate, în timp ce cărțile a patra, a cincea și a șasea sînt mai omogene, iar conținutul e axat pe istoria civilă. Relatarea este cam prolixă, desigur, amplă, însă stilul e agreabil și tinde spre un ton arhaizant, deoarece idealul stilistic al autorului este Tucidide; în consecință, selecția lexicală e foarte îngrijită; Fotie a remarcat și el acest lucru. în cărțile a doua și a treia, unde relatează controversa născută în jurul lui Eutihie, Evagrie se folosește de Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ofsetul. II. Forma de prezentare și ilustrarea Prezentarea generală a cărții rămîne determinată de cercetările lui Baskerville, Didot și Bodoni. Caracterele lor continuă să fie folosite chiar dacă în epoca romantică apar unele fantezii tipografice în titluri. O reacție în sens arhaizant se produce la mijlocul secolului, prin caracterele augustale ale lui Perrin (1846) și prin cele elzévir ale lui Beaudoire (1858). La începutul secolului al XX-lea, Grasset, Auriol, Naudin desenează caractere originale dar lipsite de simplitate și prea legate de gustul
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]