5,079 matches
-
ceas târziu, limpezind-o pe cât se poate, el fiind un iremediabil introvertit, închis, cu strășnicie, în el însuși. De ce oglinda în care se privește este spartă? Pentru că autorul, după cum scriam la început, se simte mutilat, se compară cu ,o pădure arsă", deși îl copleșesc amintirile. Sau ,pete albe" se întind pe memoria lui ciuntită. Să spunem ca în vechile hărți: ,Hinc sunt leones?" (De aici înainte trăiesc lei.) Dimpotrivă. Sunt perioade întregi nesemnificative din existența sa, pe care memoria afectivă a
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
români și să-i aducem pe toți consumatorii aia aici, punem de-un zid al românului (cam că ăla din Berlin) și vedem ce iasă... Norocul consumatorilor cu părinți bogați (cocainizatii)... ei ajung la niște spa-uri unde până și nările arse le sunt mașate. Amarastenii heroinizati se înghesuie în paturile alea urâte de metal, poate poate le fuge gândul de la droguri. Că sistemul e deficitar(asta așa,really sugar-coated) și că nici măcar nu te lasă în pace,dacă tot nu te
Puscarie pentru poezie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82962_a_84287]
-
ar fi dublat fiecare centimetru de piele. Avea niște ochelari negri, cu ramă subțire și lentile mici, ar fi putut să-și ascundă cu ei strălucirea insuportabilă a ochilor. O pereche de mănuși negre i-ar fi putut disimula mâinile arse. Ar fi trecut neobservate bâzâitul continuu și vaga adiere de ozon care i-ar fi însoțit toate mișcările. Și ar fi revenit astfel printre noi un Dan Merișca invulnerabil, singur și temut. Electrocavalerul. Fiecărui prieten care i-ar fi întins
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
pictură duce chiar la menționarea meșteșugului înrudit, cu o fragedă nonșalanta: "Priviri furișe printre uluci/ spre vechea casă boiereasca/ pe cerdacul ei în balansoar/ o femeie fără asemănare - se spunea/ că are trupul împletit din flori/ de pădure - genele mele arse/ de priviri înflăcărate (...) în cernerea stropilor aurii de lumină/ nimbindu-i trupul într-un roi de albine -/ aceeași imagine contemplata/ după ani și ani într-un tablou" (Vizuina din tablou). Dumitru Chioaru e un sceptic grațios, un anxios amabil, un decepționat
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
poduri, filme/ Oameni mari și mici/ Din ce în ce mai mici/ portari printre pitici/ Aceeași limonadă dulce-amar/ Fac viraje goluri într-un pahar/ Și capul prins între paturi e o farsă/ Zăpada și funinginea/ au luat locul zilelor/ Orice duminică e o bibliotecă arsă" (Februarie). Prin comedia obiectelor, fixată uneori într-un ritm parodic-alegru, se strecoară suflul Neantului cîntînd la un instrument muzical, fantoma sa de cenușă și fum: "Și vîntul alergînd/ prin găurile unui/ instrument de suflat/ deschizînd toate ușile/ toate păpușile// cum
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
le spuse: "M-am născut la Paris, în anul 1617. La Paris, am fost ucenicul lui Follin. Al lui Rhuys Reformatul, la Toulouse. Al lui Heemkers, la Bruges. La Bruges iubeam o femeie, iar fața mi-a fost în întregime arsă. După Bruges, am trăit singur. Timp de zece ani am ascuns un chip hidos într-un sălaș săpat în faleza de lîngă Ravello, în Italia. Oamenii disperați trăiesc în colțuri retrase. Îndrăgostiții trăiesc în colțuri retrase. Cititorii de cărți trăiesc
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
el și cu soția lui. Pleacă neîntîrziat. Meaume spune: "Aveam să-mi duc în altă parte cîntecul meu amar. Așa cum există cîntece de pierzanie, există și o pictură de pierzanie." Acidul este mai ciudat decît o culoare. Chipul fiindu-i ars, cunoscuții nu-l mai puteau recunoaște. Dintr-o năpastă, a făcut o șansă. Schimbîndu-și înfățișarea, s-a dus la Bruges unde s-a apucat de furat. S-a dus la Anvers fără să-l știe nimeni și acolo iarăși a
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
Emilia În această situație și a Început să facă socoteala care cu care se culcă să avem loc confortabil toți. Când a ajuns la Emilia i-a spus : - Dumneata domnișoară, te culci cu Valeriu. Emilia a sărit În sus, ca arsă: - Vai doamna Anania, cum o să dorm cu un bărbat În pat? Eu sunt fată mare. Eu aveam 8-10 ani. Mama s-a pus pe râs și a liniștit-o că se va rezolva situația. Atunci mi-am dat eu seama
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
inofensiv, lasă-i să joace hora. < 27 iunie 1970 ? > Secundele cele mai fascinante sunt acelea în care auzi zumzetul viitoarelor tale lucrări. Atunci o mare stăpânire de sine pune stăpânire pe tine. < 6 iulie 1970, Paris > Ars Nova și Beethoven Ars Nova - inovații grefate pe un teren lipsit de forța centripetă (gravitație). Beethoven - inovații grefate de un spirit fecondator pe un teren fertil plin de gravitație - dus însă de Beethoven pe noi orbite. în perioadele de Ars Nova inovațiile sunt facilitate
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
deja adjudecat, te seacă la inimă. Nu știu cît de etnolog te poate face această carte, dar cu siguranță te face mai om. Irina Nicolau, Talmeș balmeș de etnologie și multe altele / Haide, bre! Incursiune subiectivă în lumea aromânilor, Editura Ars Docendi, București, 2001, 114+204 p., f.p.
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
un preț fabulos faimosului "Victoria and Albert Museum" din Londra. Dar văd că fac fel de fel de digresiuni! - Foarte bine! În poeziile dumneavoastră evocați un univers prietenos, populat de fluturi, de păsări, de melci, cățeluși etc. Ce semnifică "Nod ars", titlul primului volum? - Sensul este cel de dezlegarea unui nod ce fusese (firește, la mine) până atunci nedezlegat... trecutul meu și, poate, traversarea unei ere noi. Am vrut să fie un fel de adio ori a rămas bun... Am recidivat
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
Cozia, doi munți, Runcu și Pleașa. Prin aceleași locuri agricultura practicată prin foc e legată de termeni precum pojorîtă, runc și pleașă. Înțelesul lor ridică însă unele întrebări. Runc înseamnă pășune, pleașă (sau pleș) înseamnă pleșuv, chel, pojorîtă e (iarbă) arsă. Așa dar nu de agricultură ar fi vorba, ci de creșterea vitelor. În rest, lucruri care merită a fi citite. În același număr al Vieții, dl Luca Pițu continuă a arunca precum sepia veninuri, văzînd securiști și comploturi securistice în
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
români sînt - lucru stabilit - numai pesediștii. Numai ei simt adînc pentru țară. Recenta ofertă a civilizatului și, de ce nu, bunului român (și el) Constantinescu, făcută actualei puteri în ideea efortului conjugat pentru UE, l-a pus pe Gușă să sară ars ca de Armaghedon, răspunzînd public în maniera șefului său, Năstase, invariabil disprețuitor la tot ce vine dinspre... ceilalți. Surpriză: imitîndu-l pe amicul Iliescu - amicus Plato, nu? - care vede în gestul lui Constatinescu unul, de ce nu?, generos și firesc, Năstase a
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
pădure ca un animal șchiopătînd" (Cursa de seară). Sau apocalipsa printr-o variantă picant-domestică: "se vede pămîntul/ pe care transcriem această farsă/ și povestită de altcineva/ va părea mică, infinit de mică/ reală ca o stea// o machetă din zahăr ars/ cu sfîrșitul lumii/ pe care-o voi mînca doar eu/ și mama mea" (Ieșirea din apă). Urmează comedia istoriei, cu ajutorul unor episoade înregistrate la hotarele fabulosului, realizat inclusiv prin amestecul lor savuros aleatoriu: "Puteam și pieream. O, scîrboasă putere/ și
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
știut că trecusem pe la mort. însă mortul adevărat l-am văzut mai tîrziu..."); disperarea de-a se simți urîtă și nepopulară în adolescență ("dacă te uiți în oglindă/ părul ți-e năclăit/ și pistruii îți mănîncă obrajii/ pielea de celofan ars/ începe să crească/ să se vadă// ai țoale urîte/ singură ți le tragi la mașină/ răzuindu-ți cu lama buricele degetelor/ și pulovărul ți-e galben, demodat/ nimic cu el nu e de făcut"); ambiguitatea sexuală în vecinătatea fraților ("cu
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
la acel artificiu în raport cu sine însăși care poartă numele de manierism. Iluzia este a unui inventar de-o subordonare atentă la obiect(e), în pofida sclipirilor festive, a fioriturilor ce amplifică entuziasmul părelnicei aderențe: „Bucătării, bucătării de vară,/ Creme de zahăr ars strălucitoare,/ Mari șervete de-azur dulapuri-sfinxe,/ Dulci utopii din linguri vechi prelinse;/ Sînii aici sînt plini, coapsele grele,/ Miresmele iau foc de la perdele,/ Luminile se-așează lin pe scaun,/ Din cratițe bea lapte prins un faun,/ Nasturii cad subțiri de la
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
și nenea Nicu Bă răzîndu-se într-o oglinjoară, chiar în mijlocul curții? Și Victorița, hoața de buzunare, care mă iubea ca pe copilul ei, nu avea să-mi aducă din nou rahat moale și verde, pudrat cu zahăr și biscuiți puțin arși? Și tanti Coca, prostituata cuminte și timidă, n-avea să mă ia în brațe din nou, impregnîndu-mă cu parfumul ei, pe care l-aș recunoaște oricînd și oriunde? Și rondurile acelea de lalele care ardeau suprafiresc în soarele dimineții..." ( pp.
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
pe buze o culoare stinsă". Doar în aparență sună frumos: psalmi neolitici, sentimente timbrate; în schimb, "Și bate la ușă o flacără, un ochi de igoană", sau "Sudoare prelinsă pe glonț", sau "Un gând ca un lup, ca o pajiște arsă.../ te strigă o rană din cer", sau "ca o frumoasă descriere a locului lăsat liber", și altele ca acestea, inspiră încrederea și vădesc talentul. În sfârșit, această Rugăciune, scurtă și sobru articulată: "Crud tipar în ghips malefic/ Ploaie rece-n
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]
-
Berceanu reprezintă, pentru mine, o veritabilă revelație»". Concluzia e de-o justă severitate: "Ilie-{tefan Rădulescu oferă cititorilor, sub forma unei cărți, ceea ce a spus în treacăt, pentru flatarea unor autori. Este ca și cum ar pune în vînzare cutii cu chibrituri arse". În proximitatea tratării encomiastice a producțiilor foarte oarecari, putem vorbi și de un bombasticism teoretic, cum ar fi bunăoară cel ce pleacă de la conceptul de "paradoxism": "O stafie bîntuie literatura română: paradoxismul. Pretins curent literar, inventat de pretinși scriitori, paradoxismul
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
O boală incurabilă. Dacă e nebun? Cu siguranță. Dacă nebunie se cheamă să fii gata să plătești oricît pentru a rămîne tu însuți"... Iar Mircea Săucan a plătit, cu vîrf și îndesat ( filmări întrerupte, montaje mutilate, filme interzise, un negativ ars, internări și tratamente psihiatrice, exil, premiere la distanță de zeci de ani de la terminarea filmelor ce i se poate cere, unui om, mai mult, pentru luxul de a rămîne el însuși?)... Asta a fost "lupta cea mare" a lui Mircea
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
însăși, au suferit acum din nou loviturile de bice obișnuite, târârile și sfâșierile fiarelor sălbatice și toate câte le striga și le poruncea un popor înfuriat, iar la urma tuturor, punerea pe scaunul de fier înroșit, de pe care trupurile lor arse răspândeau un miros de carne friptă. Dar nici în felul acesta păgânii nu s-au potolit, ci s-au înfuriat și mai tare, vrând să înfrângă cu totul răbdarea creștinilor, însă, ca și la început, ei n-au auzit din partea
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
greacă veche și note de Preotul Profesor Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006, 373 pp. 41. „Întru lauda sfinților mucenici”, Traducere din limba greacă, studiu introductiv și note de Petka Grigoriu, Editura Ars Longa, Iași, 2007, 275 pp. 42. „Despre desfătarea celor viitoare. Să nu deznădăjduim. Nouă cuvântări la Cartea Facerii”, Traducere din limba greacă veche și note de Preotul Profesor Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
ce poartă ele însele o nostalgică tensiune): "aici, înăuntru: frigul de perlă/ înconjurîndu-i fotoliul acoperit cu pături și somn./ timpul trecînd cu sunete ample în scoica urechii,/ ca versurile despre o poveste de iarnă. și vînt,/ afară, spre fundul grădinii arse, de sticlă, de lapte./ în fundul camerei imense, în fața căminului, un rotund auriu/ rostogolindu-se nemișcat" (convalescență). Tratat cu vaga circumspecție cuvenită unei relativități fie și agreabile, precum un partener al unui joc de societate, realul e luat treptat "în serios
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
curtea mea de la țară, aici, însă, nimeni nu mai face dragoste, inima s-a oprit, aici nebunii, puțini și ei, scot morții din case pe bandă rulantă; îmi fac o cafea și simt cum mi se deschide cerul, în timp ce cauciucul ars al roții înfrânate îmi vopsește poarta; mirosul de benzină întră în lada de zestre a mamei și-i pătează cu insistență bluzele, (e tot ce mai am, oare ?); tocmai scriu penultima carte de versuri, și gulerul alb al cămășii mele
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
îmi venea să urlu nimănui nu-i trecea prin minte să arunce o haină peste tâmpitu ăla mi-am scos-o pe a mea iar hienele de la televiziune nu au ratat momentul acum eram peste el mirosea grețos a carne arsă, a fum în câteva zeci de secunde eram dat la o parte iar rănitul era luat de brancardieri și eu îl vedeam doar pe ianuș scriind cu privirea aia rătăcită a lui, scriind poemul și țin minte că i-aș
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]