7,210 matches
-
la ceva". De fapt, uzul curent acceptă complement inanimat doar cînd se referă la abstracte și la nume de stări, procese, acțiuni - iubește viața, adevărul, cititul, mersul pe jos etc. - sau atunci cînd e posibilă o anume personificare, o implicită asimilare a entității în cauză cu o țintă a afectelor și nu cu un produs de consum: în română e mult mai firesc să se spună ,Iubesc marea" decît ,Iubesc prăjitura cu mere". Pentru verbul a urî, distincția nu mai este
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
text literar, în speță interpretarea lui Alexandru Dragomir la piesa lui Ioan Luca Caragiale, O scrisoare pierdută, publicată în volumul Crase banalități metafizice, Ed. Humanitas, 2004, pp. 3-38. În cele ce urmează, voi încerca să evaluez comparativ aceste tipuri de asimilare a literaturii în filosofie (Heidegger - Noica - Dragomir). Pentru aceasta, ar trebui în principiu să lămurim câteva lucruri: bunăoară, cum sunt constituite aceste interpretări, ce intenție generală au ele, la ce anume slujesc, cu ce mijloace sunt realizate, ce tip de
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
fiecare individ, daca nu vrea să piară fie necunoscând groază, fie scufundându-se sub ea. în acest fel, cel care a învățat să se îngrozească așa cum se cuvine a deprins lucrul cel mai important". Cunoscătorii lui Enten/Eller descoperă diverse "asimilări". Dar "adoptate" sunt mai ales operele de tinerețe ale lui Kierkegaard (a cărui lectură, Tubby o compară cu un zbor prin ceață) și punctele acestuia de vedere asupra subiectivității fericirii și nefericirii, asupra perversității speranțelor nefericite și amintirilor întristătoare care
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
română - corect politic ("pînă aici, argumentul "corect politic" se susține" - cotidianul.ro); în fine, corectitudine politică ("toată tragedia - sau poate vodevilul? - se joacă între faimoasa "corectitudine politică" și nu mai puțin faimosul "e interzis să interzici" - orizontliterar.ro). Gradul de asimilare al îmbinării e și mai puternic în cazurile în care adverbul politic primește un sufix adverbial specific, caracteristic cuvintelor vechi, devenind politicește. Citatele în care sintagma apare în această formă indică o indiscutabilă intenție ironică: "Nu spun de unde, pentru că n-
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
se strice. Drept aceia n-am legat pecete". După noi rămân doar faptele creștinești și nu "pecețile" cărților; dar probabil că și Învățăturile... au fost o "faptă bună", căci, iată, o avem în fața noastră și regretăm proasta ei înțelegere și asimilare în "canonul" cultural național. Se mai pune întrebarea dacă Neagoe "credea" în cuvintele sale, dacă nu cumva cartea sa este o culegere de "clișee", de "figuri de stil" după moda timpului, cu scop politico-propagandistic. Nu este aici locul să dezbatem
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
îl adăpostise pe viitorul dictator în modesta sa parohie din județul Galați, spune Pavel Câmpeanu)- e vorba despre elemente de mică importanță, dar care doar puse laolaltă dau imaginea autentică a comunismului românesc, la fel cum se întîmplă cu istoria asimilării uniaților - la Gillet există o foarte coerentă expunere a rațiunii pentru care Biserica Ortodoxă Română se opune Concordatului cu Vaticanul, însă Deletant este cel care se ocupă de formele propriu-zise ale persecuției și ale opoziției religioase. Teroarea comunistă în România
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
mai în detaliu discursul purist - argumentele teoreticienilor sau comentariile diletanților -, pentru a vedea care au fost țintele principale ale polemicii. Influențele străine nu sînt judecate toate la fel: diferențele sînt normale, în măsura în care intră în joc vechimea lor și gradul de asimilare; dar de fapt contează mai ales ponderea cantitativă, valoarea simbolică, poate chiar resentimentele politice ale momentului. Slavonismele par a constitui obstacolul principal: prin cantitate, înrădăcinare, autoritate culturală și religioasă, asociere cu alfabetul chirilic și deci cu disputele ortografice; grecismele sînt
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
față de diferitele servituți și oferte publice ori economice, pentru a se consacra, în schimb, studiului, observației de pe margine, glosei culturale la situația socială, politică și existențială a epocii, uneori și a momentului. Ianoși preferă analiza la rece - dar fără răceală - asimilării proprii într-o vâltoare fără sens și fără convenții, din care nimeni nu mai pricepe mai nimic. El preferă să priceapă. Bine sau rău, lucrurile sunt discutabile - iar asta e bine. Cel mai important rămâne însă faptul că printr-o
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
simbolist pînă la 1916, bacovianismul se cristalizează - spune Mircea Scarlat - după 1916, anul apariției volumului Plumb. În analiza simbolismului lui Bacovia, criticul, care nu se sfiește să-și revizuiască unele păreri emise anterior, constată că se poate vorbi de "deplina asimilare a convenției poetice simboliste". Întrebarea este dacă Bacovia a asimilat, în adevăr, această "convenție" literară sau a fost asimilat de ea. Răspunsul este de mare importanță pentru că această chestiune este intim legată de mecanismul raportului dintre "involuntar" și "intenționalitate", putînd
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
raportului dintre "involuntar" și "intenționalitate", putînd clarifica, de asemenea, și sensul altor termeni pe care Mircea Scarlat îi folosește în studiul său. Astfel, comparînd pe Bacovia cu Minulescu, criticul afirmă că, în vreme ce primul își asumă (mai înainte era vorba de "asimilare") paradigma poetică simbolistă, cel de-al doilea o adoptă doar: "Ceea ce la alți poeți a fost poză (convenție adoptată, nu asumată), la el devenise o adevărată natură. Iar această natură a culturii a alterat natura originară. Ion Minulescu intra în
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
tot mai clare a livrescului accentuând unul după altul procedeele "medierii culturale": ludicul, (inter)textualismul, ironia ș.a.m.d. Nu lipsesc formulările exacte și simple sau comparațiile, destul de puține totuși, cu poeții români. Minusurile acestui demers critic: abundența citatelor (deși asimilarea informației este evidentă), alăturarea uneori nepotrivită, disonantă a autorilor (vezi François Lyotard - Ioan Buduca, Gèrard Genette - Mihai Cimpoi), precum și lipsa unei oarecare incisivități - autoarea trece cu vederea nereușitele și punctele slabe, e prea blândă. Toate acestea însă deranjează prea puțin
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
intervievați sînt mai puțin, să spunem, nuanțate: dacă scriitorii români se manifestă cu detașarea celui aparținînd unei culturi majoritare, cu o identitate conturată și relativ sedimentată, cei de limbă maghiară au încă un sentiment al cetății asediate, zbătîndu-se între pericolul asimilării românești (într-o altă carte editată de Polirom, Travers, se pune, de exemplu, problema transformării maghiarei vorbite în Transilvania într-un dialect de circulație restrînsă, rupt dramatic de limba literară) și dorința unei integrări de factură proprie în cultura ungară
Despre identități by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14515_a_15840]
-
G. Călinescu, Cella Delavrancea), din studiile și eseurile comentatorilor literari și chiar elemente de ficțiune, fie din Craii..., fie din romanul lui Mircea Nedelciu Zodia Scafandrului unde moșia Sion de la Fundulea ocupă un loc aparte. Probabil imediat după procesul de asimilare a datelor din documentele atât de variate, cel mai important aspect al unui astfel de demers de reconstituire este găsirea unui ton adecvat. Ion Iovan știe să evite obiectiv dramatismele și patetismele, are umor, este ironic și liric atât cât
Roman cu Mateiu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14513_a_15838]
-
Arp și alții. Starea de spirit mărturisită de poetul pus pe fapte mari și gata de îndrăznețe aventuri este însă, la început, destul de curioasă: pornirilor lui curajoase li se asociază un anume inconfort și sentimentul că "în ciuda dorinței (sale) de asimilare, rămânea un străin pentru ei"; "Eram mefient, neîncrezător, posomorât, bănuitor, taciturn", adaugă el, dezgustat de toate, cu porniri nihiliste, și decis să rupă cu trecutul provincial din care tocmai se desprinsese. Se consideră un fel de paria, notează biograful, dar
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
și ridicol ("Nu vreau să dansez!"). Profesiunea "realei valori", ca și modestia sunt catastrofale, când se opun diletantismului arogant și oportunismului, iar timiditatea este un flagel care distruge din interior individul, anulîndu-i personalitatea și împingându-l către omogenizare, către orwelliana "asimilare". Lumea lui Daniel Tei este una onirică, bântuită de obsesii orwelliene. Problemele "fabulelor" sale, care țin de o sociologie în aparență desuetă și clișeizată, și-au păstrat actualitatea, în prezent. Singura piesă de teatru scrisă, de altfel, după 1989 ("Revuluție
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
argheziană (precum Șerban Cioculescu), fie unor critici, cîndva învederați (și întemeietori, de fapt) ai criticii dogmatice (cum este cazul lui Ov. S. Crohmălniceanu), fie unora care s-au afirmat în anii '70". Astfel, Alexandru George, în Marele Alpha, recomandă o asimilare a cuvîntului arghezian cu Logosul, "principiu ultim al lumii", dată fiind circumstanța că la Arghezi "cuvintele nu exprimă o realitate; ele o creează". Pe de altă parte, Marc Angenot, referindu-se la forța cuvintelor în discursul pamfletar, le recunoaște "aura
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
15 și 18 noiembrie 2000 pe Internet, România se află pe ultimul loc, cu numai 46 la sută răspunsuri afirmative (dar despre această chestiune vom discuta cu altă ocazie)... Alți români ajunși în America, dimpotrivă, se arată refractari procesului de asimilare, trăind "drama imposibilității socializării, manifestînd de obicei o atitudine rezervată, dacă nu chiar rebarbativă în relațiile lor cu americanii". La aceasta își dau concursul nu numai stăpînirea defectuoasă a limbii engleze și setul de "prejudecăți și de obiceiuri mult prea
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
a absenței, a suferinței, a tandreții, ajung previzibile și stricte pentru identificările de moment. Inepuizabila continuitate, remarcată de critică. Sunt alcătuiri pentru o unitate care se adună din cunoașterea dimensiunilor vieții concrete, de zi cu zi, dar și din statornica asimilare a secolelor de cultură, nelipsind minuțiosul apel la rafinamentul logicii culturii populare. Exprimarea îi este directă și repede, cu îndrăzneli apărate de toleranță, de râs sau chiar numai de o înțepătură, surprinzător mai bogată în sensuri decât cel mai sofisticat
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
spiritul critic. În mod paradoxal, deși descrie nenorociri, Sclavii fericiți este o carte cu un final mai degrabă tonic. Autorul consideră că actuala șansă a românilor este dată tocmai de "irealizarea" lor. Românii se pot vindeca de maladiile economice prin asimilarea "realizatului" occidental în domeniul tehnologiei și pot să ofere Occidentului modelul "irealizării" culturale și spirituale menit să-l ajute să redescopere "firescul sănătos al vieții". Spirit conservator, înrudit pînă la un punct cu Horia-Roman Patapievici și Dan Stanca, Ovidiu Hurduzeu
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
cazul acesta - pot crea climatul cultural propriu, necesar creării unei literaturi). De ce nu România? Căci prin forța lucrurilor literatura în limbile minorităților naționale aparțin în egală măsură culturii de origine (lingvistică) și celei de "adopție" (fără ca aceasta să însemne cumva asimilare; însă e un loc comun că orice cultură, mai ales una minoritară, se constituie în strînsă legătură (și) cu spațiul social căreia îi aparține). Introducerea, semnată de Balázs Imre József, și cel puțin unul dintre cele trei eseuri (Láng Gusztáv
O ușă întredeschisă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15080_a_16405]
-
racolați în RDG (și chiar în RFG, în acea "zonă gri" creată, ca efect secundar, de deschiderea față de RDG inițiată pe vremea lui Willi Brandt - așa-zisa Ostpolitik) ar fi aici rezolvată. Dificultățile confruntării cu propriul trecut și cele ale asimilării lui într-un prezent acceptabil sunt în continuare mari și parțial confuze. Precizările lui Richard Wagner, îndeosebi (și cele ale lui István Eörsi, pentru situația din Ungaria), au meritul particular, cât privește România, de a spulbera mitul soluției perfecte. S-
Despovărați de "moșteniri" by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15106_a_16431]
-
lucrările marilor părinți ai ortodoxiei, fapt care duce în curând la o "autohtonizare prin provincializare" a culturii bizantine și care o obligă să își caute în spiritualitatea occidentală "multe din resursele propriei modernizări". Fenomenul de descoperire, de receptare și de asimilare a valorilor creștinismului occidental va dura câteva secole. Pe acest fundal, Ion Istrate remarcă "specificitatea creativității românești șcareț constă în capacitatea de a îmbina cufundarea în sine, ca năzuință de a atinge orizontul profund al unui model de civilizație despre
Despre începuturile literaturii românești by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15239_a_16564]
-
Micaela Ghițescu Recent, în "Jornal do Brasil", a apărut un interviu cu lingvistul brazilian José Luiz Fiorín despre "străinism", adică introducerea și asimilarea - sau neasimilarea - cuvintelor și expresiilor străine în limba maternă. Interviul a fost ocazionat de promovarea, în Brazilia, a unui proiect de lege asupra "purității limbii", care prevede aplicarea de amenzi celor care folosesc "străinisme". Cum subiectul nu este lipsit de
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
lume, poți sta așezat la o masă în grădina lui bînd bere sau cafea între coloane elenistice, stele funerare și pietre tombale romane”. Deplasarea amplă îl indispune. „Urînd mișcarea”, precum celebrul bard francez, reduce impactul cu un topos exotic prin asimilarea acestuia unuia autohton: „la Dingli, în Malta, în aprilie 1990, am putut privi Mediterana de la o înălțime de patru sute de metri; moment în care mi-am amintit, de altfel, de Piatra Craiului...”. O asemenea „recădere” în arhetipul local alcătuiește o
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
fiul compozitorului cu același nume considerat de O. L. Cosma cel mai proeminent compozitor transilvănean din epoca a trăit la Sibiu, Tâlmaci, Sighișoara și a scris pentru uzul bisericii sale traseul obișnuit al cantorului de provincie. Două arii sacre demonstrează asimilarea aprofundată a rețetelor verificate, însă fără personalitate pregnanta. Mult mai interesantă se anunță Simfonia a VI-a de Andreas Schencker; el a activat la Viena și Paris că instrumentist în cele mai renumite ansambluri ale timpului, sub conducerea lui Rameau
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]