133 matches
-
de eli �berare rusă condusă de Vlasov, după cum se știe predat de Aliați la Praga sovieticilor (1945). După cum sublinia C. Andriev în lucrarea sa Vlasov and the Russian Movement Liberation. exponenții dreptei ruse și militarii aflați în Germania anilor 1941-1945 (atamanul Baidakalov, Teneserov, Poremski, de fapt lideri ai centrului berlinez al emigrației ruse - executați în anul 1949)8 afirmau: “religia va fi de o centrală importanță în viitoarea ordine cu o poziție dominantă a Bisericii Ortodoxe”. Stalin a extins represiunea asupra
ORTODOXIA SI STATUL SUB REGIMUL TOTALITAR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ortodoxia_si_statul_sub_regimul_totalitar_.html [Corola-blog/BlogPost/356013_a_357342]
-
Dulce ești, cumplită doamnă! Bruma grea, diamantină a tăiat cu mii de seceri frunzele de pe cărare, poticnindu-le de zare. Să mă-ncumet în petreceri? Ori să scot, din foi de jale, vremea care-mi fură anii, cum scot peștii atamanii de sub apele domoale?! Alergai pe-un drum de sită după-un dram de primăvară, ce cu viața se măsoară și cu clipa infinită. Mai pe drum, mai prin sulcină, mă aflai în miez de toamnă. Dulce și cumplită doamnă, nu
O privire spre cer… by http://revistaderecenzii.ro/o-privire-spre-cer/ [Corola-blog/BlogPost/339665_a_340994]
-
să primească atenția, grija, compania copilei, tratând-o ca pe o soră mai mică. Ba mai mult, recunoscător pentru ajutorul ei, i-a făcut daruri și a trimis vorbă în zona Piscului din Brăila, cartier de lipoveni, ca părintele ei, atamanul pescarilor locului, să vină s-o recupereze. Auzind, copila s-a refugiat în desișul de sălcii, iar când cercetașii părintelui au năvălit asupra adăpostului, o rețea de egrete s-a înălțat spre tării ducând cu ele și pe fetișoara îndrăgostită
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1433655631.html [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
de eli¬berare rusă condusă de Vlasov, după cum se știe predat de Aliați la Praga sovieticilor (1945). După cum sublinia C. Andriev în lucrarea sa Vlasov and the Russian Movement Liberation. exponenții dreptei ruse și militarii aflați în Germania anilor 1941-1945 (atamanul Baidakalov, Teneserov, Poremski, de fapt lideri ai centrului berlinez al emigrației ruse - executați în anul 1949)8 afirmau: “religia va fi de o centrală importanță în viitoarea ordine cu o poziție dominantă a Bisericii Ortodoxe”. Stalin a extins represiunea asupra
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ORTODOXIA ŞI STATUL ÎN ROMÂNIA SUB REGIMURILE TOTALITARE… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2208 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1484551960.html [Corola-blog/BlogPost/344370_a_345699]
-
Frumos, Iași este apreciată pentru prima jumătate a secolului al XVIII-lea, iar pentru restul de localități se indică prima parte parte și mijlocul secolului al XIX-lea. Pentru regiunea Dobrogei, prezența staroverilor este asociată cu migrarea cazacilor conduși de atamanul Ivan Nekrasov, ca urmare a incursiunilor declanșate împotriva acestora de autoritățile țariste. Imigrările populației cazacesti și a celei alăturate acesteia se întind pe întreaga perioadă a secolului al XVIII-lea. Din 1740-1741, localitatea Sarichioi din județul Tulcea devine un centru
DOBROGEA-MODEL DE COLABORARE MULTIETNICĂ DE-A LUNGUL SECOLELOR -STUDIU DE CAZ: COMUNITATEA TURCO-TĂTARĂ ŞI CEA A LIPOVENILOR de GIGI STANCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Dobrogea_model_de_colaborare_multietnic_gigi_stanciu_1357318193.html [Corola-blog/BlogPost/345194_a_346523]
-
O piatră în pantof. O revoluție la cotitură”. La edițiile anterioare ale premiului „Prințesa Margriet”, laureați au fost teoreticianul Stuart Hall, coregrafii Jérôme Bel și Pichet Klunchun, dramaturga și activista Borka Pavićević, regizorul Stefan Kaegi (din Rimini Protokoll), artiștii Kutluğ Ataman și Šejla Kamerić, regizorul de film John Akomfrah și curatorul Charles Esche. Premiul „Prințesa Margriet” a fost decernat pentru prima oară în 2008, de Fundația Culturală Europeană, și poartă numele celei care, timp de peste 24 de ani, a fost președinta
Laureați ai premiului Prinţesa Margriet by http://uzp.org.ro/romani-laureati-ai-premiului-printesa-margriet/ [Corola-blog/BlogPost/93850_a_95142]
-
eli¬berare rusă condusă de Vlasov, după cum se știe predat de Aliați la Praga sovieticilor (1945) 32. După cum sublinia C. Andriev în lucrarea sa Vlasov and the Russian Movement Liberation. exponenții dreptei ruse și militarii aflați în Germania anilor 1941-1945 (atamanul Baidakalov, Teneserov, Poremski, de fapt lideri ai centrului berlinez al emigrației ruse - executați în anul 1949) afirmau: “religia va fi de o centrală importanță în viitoarea ordine cu o poziție dominantă a Bisericii Ortodoxe” 33. Stalin a extins represiunea asupra
TEMNIŢELE ŞI ÎNCHISORILE COMUNISTE DIN ROMÂNIA – CÂTEVA REFERINŢE DESPRE NUMĂRUL LOR, ACTIVITATEA, VOLUMUL DE ÎNCARCERARE, CAPACITATEA ŞI DISPUNEREA LOR GEOGRAFICĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în edi by http://confluente.ro/stelian_gombos_1486022117.html [Corola-blog/BlogPost/344377_a_345706]
-
maturii) artiști, ziariști sau profesioniști din varii domenii. La edițiile anterioare ale premiului „prințesa Margriet”, laureați au fost teoreticianul Stuart Hall, coregrafii Jérôme Bel și Pichet Klunchun, dramaturga și activista Borka Pavićević, regizorul Stefan Kaegi (din Rimini Protokoll), artiștii Kutluğ Ataman și Šejla Kamerić, regizorul de film John Akomfrah și curatorul Charles Esche. Premiul „prințesa Margriet” a fost decernat pentru prima oară în 2008, de Fundația Culturală Europeană, și poartă numele celei care, timp de peste 24 de ani, a fost președinta
Dan Perjovschi premiat cu 25.000 de euro de Fundația Culturală Europeană by http://www.zilesinopti.ro/articole/4639/dan-perjovschi-premiat-cu-25000-de-euro-de-fundatia-culturala-europeana [Corola-blog/BlogPost/98320_a_99612]
-
1955 în localitatea Vălcineț, județul Ungheni, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, Chișinău, str. M. Basarab nr. 10, ap. 52. (7.256/2003). Anexa 2 LISTA persoanelor care solicită redobândirea cetățeniei române, cu stabilirea domiciliului în România 1. Ataman Irina, fiica lui Valentin (fiul lui Ion, născut la 12.12.1924 în localitatea Nicoreni) și Galina, născută la data de 24 iulie 1984 în localitatea Bălți, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Bălți, Str. 31 August
EUR-Lex () [Corola-website/Law/202896_a_204225]
-
grețuri, vărsături, iritații ale căilor respiratorii, iritații la nivelul căilor lacrimale și la nivelul ochilor, spasme, dureri în piept, dermatită și alergii. În cantități importante, acesta poate cauza necrozarea țesuturilor căilor respiratorii sau digestive, edeme pulmonare sau hemoragii interne (Oya Ataman împotriva Turciei, nr. 74.552/01, pct. 17-18, CEDO 2006-XIII; și Ali Guneș împotriva Turciei, nr. 9.829/07, pct. 37, 10 aprilie 2012). Pe de altă parte, Curtea a omologat recomandările făcute de CPT cu privire la folosirea spray-ului respectiv
EUR-Lex () [Corola-website/Law/259853_a_261182]
-
trăiau încă din 1775 în Delta Dunării aflată sub controlul Imperiului Otoman, s-a împărțit în două tabere. Prima își proclamau loialitatea față de Imperiul Rus creștin-ortodox, iar cea de-a doua rămânea credincioasă Imperiului Otoman musulman. Prima facțiune, condusă de atamanul Osip Gladki, a ales să se refugieze în teritoriul controlat de Imperiul Rus. Ei au fost iertați de împăratul Nicolae I în 1828. Țarul a organizarea acestor cazaci în Armata zaporijiene speciale, armată care a participat la tot războiul din
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
a fost înființată și o nouă Armată a cazacilor dunăreni, a căror efective au fost considerate suficiente pentru apărarea frontierei, iar prezența în regiunea danubiană a foștilor cazaci zaporojieni nu a mai fost considerată necesară. Țarul în persoană a sugerat atamanului Gladki să se mute cu oamenii săi în Kuban, unde să se alăture altor cazaci proveniți din regiunea Zaporijie, unde aceștia din urmă formaseră Armata de la Marea Neagră. Gladki a vizitat în 1830 Kubanul, dar a refuzat să accepte recolonizarea în
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
DOnețk contemporan din Ucraina). Gladki s-a mutat cu 2.336 de oamenii ai săi (din care 637 de femei) în 1832 în așa-zisa Priazovie, unde s-a format în mod oficial Armata cazacilor de la Azov. Gladki a devenit ataman „nakazni” (numit). Armata cazacilor de la Marea Azov a fost singura care a avut un rol naval. Ea a avut ca obiectiv apărarea litoralului Mării Negre din regiunile Caucazului și Crimeii. Dat fiind faptul că efectivele inițiale ale Armatei erau relativ mici
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
regiuni: "Alpenvorland" (Trentino-Alto Adige/Südtirol și Provincia Belluno), iar a doua era "Adriatisches Kustenland" (Istria, Quarnero și cea mai mare parte a Friuli-Venezia Giulia). În valea Carnia au fost folosite de către germani forțele anticomuniste recrutate în Uniunea Sovietică, aflate sub comanda ataman Timofei Ivanovici Domanov. Cazacilor li s-a promis crearea unei republici în Italia de nord-est care ar fi trebuit să se numească "Kosakenland". În jurul datei de 27 aprilie 1945, Benito Mussolini și amanta lui, Clara Petacci, au fost capturați de
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
deși făcea parte din Wehrmacht, fusese unul dintre principalii organizatori ai trupelor de cazaci recrutați din lagărele naziste de prizonieri, a împărtășit aceeași soartă cu cei pe care i-a comandat și a fost executat alături de alți cinci generali și atamani la Moscova, în 1947. Pe 1 iunie 1945, britanicii au transportat aproximativ 32.000 de cazaci (împreună cu femeile, copii și bătrânii care îi însoțeau) cu ajutorul autobuzelor și trenurilor, predându-i sovieticilor. Repatrieri forțate ale cazacilor de mai mică amploare au
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
acestea i s-a acordat identitate rusă și a avut o contribuție substanțială la cultura rusă. Kazan a fost în mare parte distrus în anul 1774, ca rezultat al unei revolte a trupelor de graniță și a țăranilor conduși de atamanul Yemelyan Pugachev, dar a fost reconstruit repede, în timpul Reginei Catherina. Catherina a dat un decret prin care permitea construirea moscheelor. Totuși discriminarea tătarilor a continuat. La începutul sec. 19, Alexandru I a înființat Universitatea de Stat din Kazan și Casa
Kazan () [Corola-website/Science/297975_a_299304]
-
în Turcă, si Adil sau Edil în Kazakh ori Adil sau Edil în Mongoliana. Ar avea sensul denumirii de tată, asemănătoare cu cea din limba gotica, și unele limbi slave (vezi în , pronunțat: [ateț], sau termenul probabil de origine mixtă, „ataman”, în ucraineană), existentă în maghiară, „atya”, și în nume proprii turcice că Atatürk sau Almatî (Alma-Ata) și în denumirea de dregătorie turcă medievală „atalîk” Un alt sens ipotetic ar fi o înrudire cu numele vechi turcic al fluviului Volga — Atyl
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
cehoslovace I cu garnizoana la Irkutsk și respectiv III cu garnizoana în Krasnoiarsk. Trupe rusești albe în regiune se găseu la Ceremhovo - conduse de colonelul Bogatnau (român basarabean), la Nijne-Udinsk - conduse de colonelului rus Hofman și la Kansk - conduse de atamanul Pentru a fi asigurată față de partizani securitatea căii ferate în zona ocupată de români, pe o întindere de 10 km de o parte și de alta a acesteia a fost proclamată neutralitatea. În taiga însă regulile au fost în fapt
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Novosilțev a construit o nouă fortificație în regiune, punând bazele astfel Armatei cazacilor de pe Terek. În 1584, și această fortificație a fost ocupată de cazaci, dintre care unii fuseseră recrutați în armata regelui georgian Simon. Pe de altă parte, un ataman al cazacilor de pe Don, Șadra, a condus un grup de trei sotnii de cazaci în teritoriile kumîkilor, unde a fondat orașul Andreev. Unul dintre motivele posibile ar fi fost relațiile tensionate ale acestui grup cu legendarul lider cazac Ermak Timofeevici
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
a fost fondat avanpostul de la Mozdok, care a devenit în scurtă vreme ținta atacurilor kabardinilor, care au atacat de asemenea și așezările de pe Terek și Kizliar. Emelian Pugaciov a sosit în regiunea Terekului în 1771. Pentru a-și demonstra loialitatea, atamanul Tatarințev l-a aresta pe Pugaciov. Dar Pugaciov a reușit să scape, iar rebeliunea din 1772 - 1774 sa nu a primit sprijinul cazacilor de pe Terek. Războiul ruso-turc din 1768 - 1774 și pacea de la Küçük Kaynarca le-au oferit rușilor pretextul
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
armata rusă din defensivă în ofensivă și a început construirea unei linii fortificate pe aliniamentul râul Sunja - Vladikavkaz, înființând puncte puternic fortificate precum Groznîi și Vnezapnaia. Ermolov a reformat întreaga structură a cazacilor, iar în 1819 i-a înlocuit pe atamanii aleși cu o serie de comandanți numiți de el personal. Cazacii de pe linia Transcaucaziei a luat parte la Războiul ruso-turc din 1828 - 1829, unde au participat la Asediul Karsului și la alte bătălii de primă importanță. După rechemarea lui Ermolov
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
Armata cazacilor de la Baikal a participat la reprimarea Răscoalei boxerilor (1899 - 1901), la luptele Războiului ruso-japonez (1904 - 1905) și la cele ale Primului Război Mondial. În timpul războiului civil, cea mai mare parte cazacilor din Transbaikalia au participat în mod activ sub comanda atamanilor „albi” Grigori Semionov și Roman Ungern von Sternberg la luptele împotriva „roșiilor”. A existat însă și un număr de cazaci care au luptat de partea bolșevicilor. După înfrângerea atamanului Semionov, aproximativ 20% dintre cazacii din Transbaikalia au emigrat în Manciuria
Cazaci de la Baikal () [Corola-website/Science/318443_a_319772]
-
parte cazacilor din Transbaikalia au participat în mod activ sub comanda atamanilor „albi” Grigori Semionov și Roman Ungern von Sternberg la luptele împotriva „roșiilor”. A existat însă și un număr de cazaci care au luptat de partea bolșevicilor. După înfrângerea atamanului Semionov, aproximativ 20% dintre cazacii din Transbaikalia au emigrat în Manciuria, unde și-au înființat noi stanițe. În 1920, Armata cazacilor de la Baikal, ca și alte armate ale cazacilor, a fost desfințată de către guvernul sovietic.
Cazaci de la Baikal () [Corola-website/Science/318443_a_319772]
-
gulaguri). Printre repatriații cu forța s-au numărat și emigranții „albi”, care nu fuseseră niciodată cetățeni sovietici, dar care luptaseră de parte Germaniei Naziste împotriva Uniunii Sovietice. Printre deportați s-au aflat personalități ale emigrației precum generalul Andrei Șkuro și atamanul cazacilor de pe Don, Piotr Krasnov. Deportările emigranților albi contravenea angajamentelor asumate de delegația britanică la Conferința de la Ialta, prin care aceștia se angajau să predea doar cetățenii sovietici, care avuseseră această calitate după 1 septembrie 1939. (Vedeți și: Trădarea cazacilor
Operațiunea Keelhaul () [Corola-website/Science/318461_a_319790]
-
dintre conslierii lui Bogdan Hmelnițki, Ivan Vihovski, a fost ales hatman. Noul hatman a încercat să ducă o politică independetă față de Moscova, ceea ce a dus la izbucnirea unui război civil. Vihovski a reușit să învingă trupele zaporijiene răsculate conduse de atamanii Iakiv Barabaș și Martin Pușkar la Poltava în 1658. La încheierea luptelor, hemanatul era mul t slăbit, iar Vihovski a hotărât să rupă legăturile cu Moscova și a semnat Tratatul de la Hadiaci cu polono-lituanienii în septembrie 1658. În conformitate cu prevederile acestui
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]