243 matches
-
este văzut ca un ins care face experiența limitelor, ca o ființă de interval: "Linia frontului, fluidul dintre doi oameni, undele unei miresme, osmoza lichidelor, disputele politice, încleștarea ideilor - de-a lungul acestor țărmuri navighează arta. Limita exercită o ancestrală, atavică și indestructibilă forță de atracție. Ea cheamă spre risc, spre femeie, spre flăcări, spre artă." Nu aș dori să se înțeleagă, din numărul de rânduri rezervate poeziei, că povestirile lui I. Covaci ar fi inferioare din punct de vedere estetic
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
pipăie formele/ sînii umflați de emoție/ nările inventariază culorile/ amprentele îngerilor" (ibidem). În schimb mirosul devine voluptuos-delirant: "aiurezi/ pe obiecte o peliculă de isop/ miresme dense/ distilării clandestine de mirodenii/ presă pentru frunze dementă/ pe jgheaburi de trestie picură rouă/ atavică -/ zeama metafizică/ a plăcerii..." (Aiurezi). Ori: "poezia iluziei aerul îmbîcsit cu mirosuri/ interminabile/ dense/ frunza de pătrunjel un deliciu" (Dialog). Sau intelectualizat: "avangarda miresmelor/ împrumută-mi nările tale îngere/ distileriile metafizice/ să storc drojdia semantică-a nopții" (Manifest). Dar de
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
-i notificare. Oscilația între bine și rău nu reprezintă decît un automatism, o legănare în "hamacul" lehamitei ultime: "o duminică leneșă/ cu mîncăruri grase/ cu sosuri condimentate/ stînd într-o rînă/ putrezind în fiecare clipă/ în moartea viitoare// dedat lecturii atavice/ din stoici/ cu spatele la Dumnezeu/ vai mie/ învățat fără dragostea lui/ intră frigul în carnea mea -/ singurătatea strigoiului// oh în hamacul lasciv/ al derîderii/ mă balansez între bine și rău - nu aștept de la viață nimic/ trag obloanele/ pe trompeta stingerii/ se
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
acestei creații cu program sfidător materialist sînt foamea și setea: „Organele nu mai sînt la locul lor,/ și sărutul e o gustare și se face foame nebună/ și sărutul mîței față de șoarec e o gustare. Pofta ei/ face moțocuri” ( Foamea atavică vorbită de animale). Ori: „Umbrelor/ le-a fost sete de fleacuri de doi bani,/ le-a fost sete de făpturi wagneriene,/ le-a fost drag să se tupileze, le-a fost sete/ de katharsis și le-a fost sete de
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
neagră, pe umeri cu o somptuoasă capă de hermină... iradia o forță singulară, pasionată, sălbatică."; nu e singura persoană publică care-și face intrarea în Ochiurile rețelei: numit în post "în virtutea convingerilor lui marxiste", "Iustinian Marina, deocheat, șmecher, bețiv și atavic hoț de cai, a devenit capul Bisericii române." ( știm astăzi că patriarhul Iustinian îl adăpostise pe Gheorghiu-Dej pe cînd îl urmărea Siguranța). Cam la asemenea notații ca cele despre Iustinian suspect de apropiate de cele "de partid" se oprește desprinderea
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
al acestui Sens a putut determina convulsiile, coșmarul și frigul care i-au dominat biografia și i-au umplut de promoroacă neagră poezia" (p. 65). Iar la Ion Mureșan, după ce vorbește despre "explorarea bestialității omului, a grobianismului și pulsiunilor lui atavice", se străduiește să descopere "o paranteză plină de lumină" invocând argumentul, complet fals, că poetul "rămâne, în esență, un vorbitor de lumină și cu lumină" (p. 23). Naturalismul, expresionismul, absurdul, atâtea curente și categorii artistice contrazic categoric o asemenea, pioasă
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
Industria farmaceutică exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului. O colosală rețea, formată din industria farma, medici plătiți de aceasta și un lobby agresiv exploatează temerile atavice ale oamenilor, pentru a-i convinge că sunt bolnavi și trebuie să se trateze. Cu treizeci de ani în urmă, părea o glumă. În pragul pensionării, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic „Merck”, se confesa revistei „Fortune”, arătându- și dezamăgirea că
Inventatorii de boli. Cum sunt TRANSFORMAȚI oamenii SĂNĂTOȘI în cumpărători de medicamente. [Corola-blog/BlogPost/94316_a_95608]
-
vreo cantină/ populară. De jur/ împrejurul meu prinde contur viitoarea formă/ anorganică. Plus pietrele din cer pentru mormînt și undele radio/ recepționate,/ undele emise acum zece miliarde de ani... Aici,// unde totul mi se lipește de piele,/ e o teamă/ atavică nedeslușită” (Pe la miezul nopții se aude gălăgie în pereți). În locul aneantizării, obștescul sfîrșit aduce o evoluție burlescă a materiei, un șir de monstruozități înveselitoare. Capul muribundului crește pînă la dimensiuni neverosimile, ocupînd tot spațiul înconjurător, în vreme ce fața i se micșorează
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
ne îndreptăm e plină de posturi de televiziune cu dublă sau multiplă coordonare națională (de la "Euronews" la "Arte" și la "Cherry", acesta din urmă un simpatic canal de muzică româno-maghiar), dl Timofte pare a nu-și fi depășit idiosincrasiile, spaimele atavice și ideologia naționalistă cu care era îndoctrinat orice ofițer al armatei lui Ceaușescu. La vârsta domniei sale e, de altfel, prea târziu să-i pretindem să se schimbe. Dar nu e prea devreme să cerem, încă și încă o dată, demisia. O
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
revoluționar", cum au sunat și mai sună cîteva clișee, poetul e un înfocat tradiționalist ce nu aspiră cîtuși de puțin la o "înnoire", ci la o restaurare a rînduielilor vechi, la o "reintegrare într-o voință obștească, într-o entitate atavică" (Pompiliu Constantinescu). Punctele sale de referință pe plan european ar putea fi slavofilii ca și occidentalii conservatori, de felul lui Maurice Barrés și Charles Maurras. Fanatic al trecutului patriarhal precum Eminescu și Iorga, admirator al satului-matcă precum, ulterior, Lucian Blaga
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
biruitor cu care era revigorat Goticul german. 6. Muzica de mătase ori de satin a Clasicismului s-a revărsat în valuri de o ateniană simetrie și de o spartană cvadratură, dar și în voaluri iscate din fuziunea particulară a caracterului atavic, primitiv cu cel cult, elevat, a inspirației cu educația, fuziuni ce disimulează sau resorb asociațiile speculative și simplifică urzeala sonoră până la limita ei strict necesară, ca un vrăjmaș al tuturor prisosurilor. 7. Muzica de catifea a Romantismului, uneori moale, în-văluitoare
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
visceral, de factură neoexpresionistă. Ciclurile prezentate, cel al Femeilor-"trofeu" și "Trofeelor" de animale, conturează de fapt o singură idee, aceea a omului-animal erotic. De mai bine de două decenii, întrega sa existență, mai ales artistică, este supusă acestui gest atavic și într-un anume sens primordial. Depășind orice inhibiție de factură etică sau socială, universul său artistic se manifestă într-o deplină libertate. Nimic nu este contrafăcut sau "fardat"de convenții, expresia propriilor sale trăiri este transpusă în stare brută
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
colos, dacă nu ai umeri de Hercule, rămîi fie fără inimă, fie fără talent". în cazul muzicii savante - fără inimă, de vreme ce creația sonoră cultă s-a instalat pletoric ori la nivelul creierului (al intelectului) ori sub centură, la nivelul senzațiilor atavice, gregare. în Evul Mediu muzica era consecința unor trăiri spirituale intense, la înălțimea creierului, ca ecou de vrajă al dependenței de divinitate. Cîntul gregorian constituia măsura readucerii în auzul interior a efuziunilor acelor zile apuse cînd natura înconjurătoare își dezvăluia
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
și mai disperat. Nici măcar nu știa când se întunecase. Nimeri printr-o minune la tanc, lângă care ardea acum vesel un foc într-un coș metalic. Soldații, cu pușca pe spate, își încălzeau mâinile la el. Îl cuprinse o frică atavică și se retrase repede în parcul întunecat, dar mulțumită tancului reuși să-și localizeze blocul - își amintea peisajul de pe geam. Se simți ușurat să se găsească din nou în locuința străină și închise după el ușa cu cheia. Era șase
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
iritat, nu doar îl agasat de figură Regelui, fără să știe de fapt de ce. Explicația e simplă: ce nu înțelegi (și să nu uităm că nu avem de-a face cu un subtil...hah hah hah... ), creează teamă, până la frică atavica... gradualizarea fiind invers proporțională cu stadiul de dezvoltare al spiritului persoanei respective. Este identică reacția lui Iliescu când Majestatea să a intrat în țară în 1990. Acum, doar se repetă... Doamne-Fereste, da’ce vedeti la el? Ce bine a făcut
Regele nostru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82442_a_83767]
-
oricărui bărbat ajuns în fața ei un profil ascuțit de lup avid, un lup pe al cărui chip se întrezărea o privire fixă de o acuitate hipnotică, ca într-o noapte cu lună plină cînd pornirile licantrope ale oamenilor se dezlănțuiesc atavic. Femeii acesteia, care se străduia atît de mult să-și supravegheze fetița și să-și îndeplinească rolul de mamă, nici nu-i trecea prin cap că lucrul la care se pricepea cel mai bine e să fie pur și simplu
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
cutie poștală doldora de reclame după ce-ai lipsit un timp de-acasă și ridurile ți s-au adîncit pe sub alți nori iar degetele tale în soarele străin erau stîngace ca păpușile de cîrpă ieftine de prin bazaruri noroc de atavica privire binoculară ce suprapunînd viața cu moartea îmi prezenta mereu un decor acceptabil în care mă-ncadram ca un instantaneu la urma urmei reușit ce-ți trebuie ca să te simți în pielea ta? puțină sare presărată pe chelie de la un
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
celui călare pe tigru definește literatura ca pe o stăpânire a spaimei și angoasei, prin transformarea acestora în iluzie, visare și joc (metaforă preluată din Despre adevăr și minciună în sens extramoral de Friedrich Nietzsche: acesta se referă la partea atavică din om, cruzimea, lăcomia și instinctul de a ucide, de care omenirea pierdută în visare nu e conștientă). În concepția lui Wolf Wucherpfennig, literatura are funcția de a îndepărta cititorul de problemele lumii reale, însă nu prin anularea ambivalențelor de
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
își construiește cartea pe cîțiva pivoți - seria de șase poeme întitulate Complicitate - si dirijează lectură spre sensul amintit prin secționarea volumului: în prima parte, O piesă ratată dintr-o colecție, este vorba mai ales despre setea și, deopotrivă, frica aproape atavica de forma (pentru că aceasta oriunde s-ar afla, exprimă mereu dimensiunea tragică), iar partea a doua, O dramă la vînătoare, e a elegiei, a sentimentului, a feeling-ului cu totul special pe care îl dau vecinătatea și, mai cu seamă, asumarea
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
plăcere a focalizării pe tradiția extremist-violentă și o ignorare aproape deliberată a momentelor calme din istoria acestor națiuni. Pentru Kaplan, ceea ce contează este că de-a lungul secolelor, si mai cu seamă în veacul douăzeci, Balcanii au fost teritoriul pulsiunilor atavice, al resentimentelor tribale și al gregarităților iraționale. Teza să, simpla și simplistă, este ca urile în Balcani sînt eterne și că, prin urmare, orice efort de a pacifica regiunea este aprioric sortit eșecului. Zimmermann, pe de altă parte, susține o
Pericolul lecturilor prezidentiale by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/17812_a_19137]
-
slobozind cîteva salve/ cu artileria grea: se întinde o ciupercă de gaz/ care muta din loc belicoasele nări/ iar pe gheață verzuie/ cad retezate mormane de nașuri/ jupite" (Amurg burghez). Încercînd a-și neutraliză repulsia ori spaimă ("o spaimă crepusculara, atavica"), autoarea își mărturisește rîsul (firește un rîs amar, firește un "rîs galben") în fața homunculilor simbolici de ea modelați: "într-o incinta austera, cufundata în studiu/ și aplicație, modelez corpuri umane/ grotești. am o pofta grozavă de rîs/ de o comedie
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
face grafică de presă și colaborează cu diverse edituri. Grafica sa de expoziție, așa cum a fost ea prezentată în spațiul de la Fundația Culturală, are două componente majore: pe de o parte, conservă memoria unui figurativism îndepărtat, memorie ce funcționează oarecum atavic și care, mai puțin interesată să păstreze identități riguroase, transferă realitatea în semne generice și în concepte plastice subiective, iar, pe de altă parte, dezvăluie o adevărată fascinație pentru scriere, pentru text, pentru lumea codificată sub impactul gîndirii abstracte. La
Transparențele picturii decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17095_a_18420]
-
din... 1927: ei bine, aerul cochet al străzii principale, cu străvechile clădiri umbrite de copaci seculari, numește o Românie netraumatizată, dezvoltîndu-se armonios, neconvulsiv. Stradă pusă acum la pămînt. Și neîntrevăzîndu-se perspectiva unei reconstituiri. De altfel, țoapa comunistă, cu resentimentul ei atavic pentru omul înstărit al fostului regat, n-a vrut să audă de reconstituire, arogîndu-și, agresiv, rolul de edificator al grandorii găunoase. Prezența vidului. Doar cîteva clădiri din cele discret monumentale ale interbelicului, încîntătoare, au scăpat neatinse, altele, și mai ales
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
este acompaniată de alte opinii relevante, ale lui Șerban Cioculescu ("nesfîrșita ploaie autumnală" și "troienele de zăpadă materializează universul îndărăt, către neființa originară, către starea de indistincție a elementelor"), Perpessicius ("suflet nedezlipit de placenta haosului originar", înfiorat "de toate ecourile atavice"), Vladimir Streinu ("traiul orb al materiei, al primordialității concrete"), N. Davidescu, acesta din urmă cu o memorabilă asociere preistorică: "poezia d-lui Bacovia are, în ciuda scurtimii ei, ceva din greutatea cu care, probabil, odinioară, se vor fi mișcat uriașii Plesiosauri
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
pe amîndoi violența, impulsul distructiv al omenirii care generează atîtea orori. Aceasta este de fapt tema centrală în Rîuri de purpură." Totul decupat pe fundalul zăpezii imaculate a înălțimilor pentru a conferi măreție aparte acestui temerar demers pentru developarea răului atavic...
"Contaminări" transoceanice by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16104_a_17429]