2,132 matches
-
în quella determinată e specifică condizione. Și può faticare a fare pace con le nostre crepe, e le nascondiamo, non le valorizziamo. Meglio: agiamo per rimuoverle (meccanismo freudiano della Verdrängung), perché ci vergogniamo delle nostre cicatrici. În fondo non siamo atei, mă ateiști; non siamo più liberi, mă liberisti (proprio în senso economico), libertari, ponendo în tutto un che di agonistico, e così anche con le nostre ferite, accanendoci per nasconderle, mostrandoci intatti, apparendo pervicacemente, mă con stoltezza, privi di esperienza
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
este sentimental sau nu este deloc - de aceea, orice încercare de argumentare alunecă în pâlnia “sufletului” și se face praf... @anonimus de la 9.52 Nu știu de unde ai dedus că sînt un “fundamentalist religios”? Din faptul că am altoit “fundamentalismul ateu” al lui Bucurenci?! Pt că am susținut că simbolul religios nu ultragiază un homosexual?Am făcut toate astea din perspectiva lui Eliade, adică a filosofiei religiilor și nu de pe poziția teologului sau a credinciosului!Nu sînt fundamentalist religios ci susțin
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
subîntinse de o căutare a transcendentei, chiar dacă aceasta “transcendență” e una degradata care nu mai are nimic de-a face cu metafizicul.Eliade vorbește de trecerea sacrului în profan și de supraviețuirea lui camuflata în lumea desacralizata. E adevărat că ateii dezafectează metafizica, e adevărat că-l “ucid” pe D-zeu, dar își cruța religiozitatea care se transferă asupra obiectelor profane.Adica ateii nu “adoră”, nu “idolatrizează”,nu “fetișizează” nu iubesc cu “religiozitate”?!!! E de-ajuns să ne-amintim de predecesorii
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
Eliade vorbește de trecerea sacrului în profan și de supraviețuirea lui camuflata în lumea desacralizata. E adevărat că ateii dezafectează metafizica, e adevărat că-l “ucid” pe D-zeu, dar își cruța religiozitatea care se transferă asupra obiectelor profane.Adica ateii nu “adoră”, nu “idolatrizează”,nu “fetișizează” nu iubesc cu “religiozitate”?!!! E de-ajuns să ne-amintim de predecesorii ateilor de azi, unii dintre iluminiști, care au înlocuit credință în D-zeul creștin cu credința în Ratiune.Sa ne amintim de
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
dezafectează metafizica, e adevărat că-l “ucid” pe D-zeu, dar își cruța religiozitatea care se transferă asupra obiectelor profane.Adica ateii nu “adoră”, nu “idolatrizează”,nu “fetișizează” nu iubesc cu “religiozitate”?!!! E de-ajuns să ne-amintim de predecesorii ateilor de azi, unii dintre iluminiști, care au înlocuit credință în D-zeul creștin cu credința în Ratiune.Sa ne amintim de Nietzche, care după ce proclama moartea lui D-zeu, știe că trebuie înlocuită cu ceva și-o înlocuiește cu credința
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
în care însăși ideea de Suflet este o ipoteză - a prendre ou a laisser! Ce este formidabil este că religioșii au construit o întreagă “existența” a faptului religios pe abur și fum: TOATE argumentele lor sunt de aceeași natură. Nu, ateii nu “fetișizează”, ci sunt pur si simplu indiferenți la adorație s.cl. Iar Nietzsche (cu un s în plus!) nu “adoră nihilismul”, ci credea, într-adevăr, în posibilă existența a unui Supraom dezbărat de serviturile moralei creștine; e cu totul altceva
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
pătrunde în viață, fluviul literaturii nu cunoaște zone privilegiate, nici interzise. De fapt, ideea veșniciei operei de artă ca producție individuală nu este decât oglinda antropocentrismului care-i chinuie pe mulți de la Renaștere încoace. "Dumnezeu" (ghilimelele sunt necesare pentru un ateu ros de metafizică) a făcut omul. Opera lui "Dumnezeu" e cât se poate de perisabilă. Dispariția întregii umanități a devenit astăzi o chestiune tehnologică. Dacă din om nu mai rămâne decât un pumn de pulbere, de ce ar trebui ca opera
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
ingenioase sau mai greoaie, pornind de la baze uneori atipice din punct de vedere stilistic sau morfologic (cuvinte populare, interjecții), producînd un adaos semantic sau doar forțînd interpretarea: "Ofensiva mîrlănismului" (România liberă = RL 1169, 1994, 16); "Heirupism" (RL 1160, 1994, 3); "ateul convertit la liber-cugetătorism" (RL 2015, 1996, 20); "chilipirgism isterizat" (RL 2093, 1997, 2); uneori formarea cuvîntului este explicitată în text: "această aiuritoare lipsă de legătură între discurs și punctul său de plecare e una din formulele umane de a o
"Consumism" / "consumerism" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14851_a_16176]
-
din lumea contemporană, cea mai industrializat-democratică, americanii formează una din colectivitățile cele mai religioase. Pluralismul religios confirmă, nu infirmă, cum s-ar părea, religiozitatea sa funciară. Tehnologia de vîrf se îmbină cu "o sete formidabilă pentru spiritual". Un președinte american ateu ar fi de neimaginat, după cum sondajele de opinie sînt "uluitor de consecvente" în a releva religiozitatea fermă a cetățeanului american. Toate acestea se cuvin extrapolate în tabloul inevitabil antropologic care trebuie să stea la baza oricărei evaluări a creației și
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
principe al Luminii și Rațiunii în recele Nord, pentru că desființase cenzura și acordase libertatea expresiei (de fapt nu el, ci Struensee). Iluminiștii din roman îl văd pe rege ca "făclie neagră" în luptă cu lumina. Cât despre Struensee, liberal și ateu, acesta provine din Altona, unul din focarele iluminismului, primul porto-franco nordic. Soarta lui pare a fi semn că un regim care desființează orice sistem de reprimare a atacurilor dinlăuntrul său, e devorat de acestea. Informațiile istorice sunt folosite cu multă
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
de calități, se descoperă pe sine abia după ce își descoperă trupul. în fine, Struensee, definit prin chipurile de oameni pe care le desenase pe marginea tezei sale de medicină, și prin frica de tortură, singurul lucru de care se teme, ateu fiind. Fără a fi un erou, e definit ca medic "în vizită" la curtea bolnavă, punctul său vulnerabil fiind doar, în concluzia lui Guldberg, "confuzia permanentă între simțire și rațiune pe care o făceau acești intelectuali iluminiști". în ciuda faptului că
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
cu un rege danez (închizând astfel cercul), iar strănepoata a devenit soția împăratului german Wilhelm al II-lea, aducând pe lume opt copii, toți căsătoriți cu monarhi. Visul eternității prin perpetuare genetică, pe care se pare că l-a avut ateul Struensee, s-a împlinit astfel. Acesta ar fi happy end-ul cărții, totuși nu prea convingător, din cauză că povestea e, în sine, de prea mare cruzime (personajele sunt, de fapt, niște copii care se căsătoresc la 12 ani și la vârsta
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
imanentiști" și "transcendentaliști", după atitudinea ori capacitatea lor de a crede sau nu într-o religie și, implicit, în "lumea cealaltă", a devenit, de la Mircea Eliade încoace, un lucru de la sine înțeles. Altfel se comportă în propria-i viață un ateu care crede că propria-i viață e rezultatul unor conexiuni raționale și care sfârșește "definitiv" într-o lume materială (fără scop, fără mărturie ori... "progres", fără nici o prelungire în altceva (explicabilă) - și altfel un credincios. Apar diferențe de etică, de
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
contestarea existenței și contestarea autorității Sale. Așadar, plaja filosofică a lui Arghezi se împarte între ateism și satanism. Pe bună dreptate, I. Negoițescu arată că "atitudinea lirică argheziană fundamentală este aceea a unui necredincios chinuit de necredința sa, a unui ateu religios. Iată de ce, mai puternică decît sentimentul prezenței ipotetice a lui Dumnezeu, este totuși starea de perpetuă clătinare a conștiinței, incertitudinea existențială a eului liric, neantul invadînd de peste tot omul înfrînt, strivit între stepa de jos și stepa de sus
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
împotriva ei. Mi-am dorit să înfrunt mașinăriile Broadway-ului. Mi-am dorit ca Fifth Avenue să-și amintească de potecile sale indiene. Mi-am dorit să vin dintr-un oraș minier, cu apucături grosolane și convingeri primite de la un unchi ateu și bețiv, rușinea familiei. Mi-am dorit să traversez America într-un tren sigilat, singurul alb pe care negrii îl vor accepta la conferința de pace. Mi-am dorit să particip la cocteiluri purtând o mitralieră. Mi-am dorit să
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
cu ochii negri, în timp ce el era în realitate șaten cu ochii albaștri, ba chiar "blond, cu părul alb ca oaia"), era punctual la ore, dar bătea copiii ca un barbar, purta o batistă roșie la găt ca popii, dar era "ateu din suflet". Ba chiar s-ar putea detecta și o urmă de antisemitism pentru că se pare că el a fost la originea expresiei "Nici un ac de la jidani". Mici povești pline de savoare printre aceste considerații: între Creangă și Smărăndița popii
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
Telefil În lunea din Săptămîna Patimilor, la o oră de vîrf de seară, am putut vedea, puse Sub semnul întrebării, suferința lui Christos și suferința umană. Moderatorul emisiunii, un cunoscut poet autohtonist, comunist și ateu, care s-a convertit momentan la occidentalism, democrație și credință, a chemat cîțiva iluștri intelectuali la emisiunea sa ca să le mărturisească profunda nedumerire pe care o încearcă în privința Divinității. Cu alte cuvinte, să-i întrebe dacă găsesc că e moral
Deliruri by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15231_a_16556]
-
lume care vrea să reformeze fără Christos și fără smerenia creștină?” „Și cum mă voi solidariza cu cei ce nu cred în Christos, deși pot fi sincer democrați (când s-ar întâmpla să fie)” (s. m.). Parlamentul era nu numai ateu, dar afișa o falsă democrație, atitudine pe care Galaction n-o ignora, chiar dacă nu se pronunță mai clar împotriva ei. El e pe deplin conștient că noua postură (pe care o acceptase) îl pune în cea mai proastă lumină: „... de
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
Și, într-adevăr, cum spunea cineva, el va avea mîndria că, la capătul unei vieți să poată cu dreptate afirmă că a scăpat de tîrnăcopul nepricepuților nenumărate vestigii române și gotice de pe pămîntul Franței. Dar cine crede că zelul sau ateu l-a făcut pe Mérimée să-i condamne și pe catolici și pe protestanți se înșală. Mărturia ne-o aduce imaginea lui Ambroise, Paré că un taumaturg gata să intervină preventiv în discordia ce-a premers sinistra noapte de 24
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
de o credință care i-a dus la autodistrugere, în timp ce în ochii noștri apare ca o simplă trăsnaie. Doar aceștia au dreptul - și pentru că sînt de obicei anonimi - să nu ne încarce memoria." Uimește acest adînc exercițiu de admirație la ateul Nadeau, cel care păstrează pînă și în anii în care scrie cartea aceasta nostalgia troțkismului din tinerețe, perioadă pe care o privește acum, după ce mai întîi a regretat-o, cu indulgență: „Cînd tocmai ai împlinit douăzeci de ani, cum să
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
și și-a desfășurat duhovniceasca sa misiune. O istorie a unei familii românești, dar și a unei extraordinare parabole spirituale descrise de traducătorul în limba română a Sfinților Părinți, o istorie a României postbelice, cu vremurile sale vitrege și diriguitori atei care n-au pregetat să întemnițeze pe unul din cei mai mari teologi ai Răsăritului European, Dumitru Stăniloae, pe preotul Andrei Scrima, pe poetul Sandu Tudor, hirotonit sub numele de preotul Agaton, precum și pe marele poet și prozator Vasile Voiculescu
Sub pecetea harului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10390_a_11715]
-
intelectualistă: nu poate nici în ruptul capului să ia în serios un popă mai puțin școlit decât ea, darămite să sărute dreapta bătătorită a unui preot de țară. Ultima categorie este cea a „indiferentului“. Cel care o ilustrează nu este ateu, pentru că nici măcar nu se obosește să îl conteste pe Dumnezeu. Se declară creștin-ortodox din inerție, dar în realitate este anesteziat religios; pentru el, pur și simplu, problema nu există. Teologic vorbind, atitudinea este un păcat dintre cele mai grave: al
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
doresc îndoctrinarea lor, ci pentru că adevărul credinței este absolut și universal. Educația religioasă trebuie tratată în același mod, creând un mediu propice de educație în spiritul credinței împărtășite de elev și familia sa, iar nu o variantă diluată de relativismul ateu. Pentru transmiterea corectă a credinței este însă important și modul în care aceasta este transmisă. Se vorbește mult despre programele și materialele utilizate, despre bagajul de cunoștințe ale profesorilor, dar mai puțin despre credința profesorului, despre angajarea învățătorului însuși în
Profesorul de Religie, un model de conduită pentru „ucenicii“ săi şi un mediator în şcoala în care îşi desfăşoară activitatea… [Corola-blog/BlogPost/94310_a_95602]
-
vechi este pe acest pământ, chiar de la facerea lumii! Cine știa în acele vremuri de dictatură, (înafara celor ce aparțineau generației interbelice) poezia care a devenit rugăciune pentru cei întemnițați? Copiii erau învățați de profesorii lor că Eminescu a fost ateu, nu un căutător, nu un om care este străbătut de îndoieli, frământat de a găsi răspunsuri, așa cum se întâmplă cu mulți până își găsesc calea cea dreaptă spre Dumnezeu. După ce trecuse prin toate treptele cunoașterii, nefiind străin de marile religii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
dintre catolicism și protestantism. În schimb, cultura religioasă a cetățenilor români nu a cunoscut o astfel de tensiune istorică, ci s-a înșurubat mai degrabă în jurul unor Biserici cu vocație universală. Altfel spus, Biserica nu închide niciodată ușa nimănui, nici măcar ateului. Puse în fața unei comercializări a credinței de tipul acesta, nu cred că vom naște decât și mai multă confuzie acolo unde, de fapt, ar trebuie să domine armonia. Sigur, se poate discuta această chestiune, a sistemului de finanțare. Dar relația
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]