267 matches
-
prin ceea ce făceau, arhitecții “au contribuit la o transformare a mentalității publice... așa încât comunitatea din care ei făceau parte a ajuns să fie tot mai bine pregătită să-i asculte și să-i susțină pe cei ca Anaximandru, pe eleați, atomiști, sofiști, pe cei din Academie și din Lyceum, care-și propuneau să explice structura lumii naturale”. Arhitecții aveau nevoie de (și făceau recurs la) principii și reguli simple și clare, pe baza cărora ei puteau să rezolve problemele practice punctuale
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
efracție (adică prin stabilirea unor criterii în afara literaturii) în atenția criticii literare: memorialistica, biografia, autoficțiunea." (pag. 31) Pe o asemenea perioadă, postbelică, dar anterevoluționară, Simona Sora își suspendă răspunderea discutării canonului prin prisma acestei metodologii. Substituția nu s-ar rezuma, atomist, la autori, ci, iată, la genuri ca atare, riscând să devină, ca urmare a unei prea hotărâte desțeleniri, necreditabilă. Ion Ioanid, Ion D. Sîrbu, N. Steinhardt, Oana Orlea, Paul Goma - în enumerarea autoarei - nu pot ține din nefericire, în canon
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]
-
noastră, au jucat în același timp un rol constructiv, transformând Uniunea Sovietică într-o superputere nucleară. Or, tocmai această realizare este cea care a determinat evoluția ulterioară a evenimentelor din lume" Printre dezvăluirile cărții se numără: modul în care savanții atomiști Oppenheimer, Fermi, Szilard, Fuchs și Pontecorvo au furnizat sau au permis transferul de informații științifice esențiale către URSS; cum a organizat Sudoplatov asasinarea lui Lev Troțki la ordinul direct al lui Stalin; rolul real jucat de soții Alfred și Ethel
"Memoriile unui martor nedorit: un şef sovietic de spioni", una dintre cele mai controversate cărţi de gen () [Corola-journal/Journalistic/69074_a_70399]
-
hilarul gesticulaț iilor grandilocvente atacând instinctiv fundamentele totalitare și în primul rând megalomania și atitudinea sacrosantă vecină cu butaforia și kitschul ale liderului absolut. Un dictator nu suportă să fie contrazis, cei care-l contrazic, cum este cazul cu fizicianul atomist (și specialist în rachete) Nadal (Jason Matzoukas), sunt eliminați. Însă semnificativ, contrazicândul cu bună știință, Nadal face referire la pasiunea dictatorului pentru cartoons, pasiune care își pune amprenta asupra comportamentului său de enfant gâté. O dimensiune a imaturității sale este
Aventurile lui Aladeen în America by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4458_a_5783]
-
eu." Scepticii ar putea invoca prezența în volum a câtorva poeme mai degrabă irelevante, a câtorva piese destul de slabe ori a unor reminiscențe astenice din cărțile anterioare. Lucruri observabile cu ochiul liber, admit. Dar, atâta vreme cât nu am folosit o grilă atomistă referindu-mă la amplele calități ale Ștrumfilor, nu le voi răspunde nici acum punctual. Fiindcă discuția se poartă în jurul unui autor alături de care nu se poate merge la pas. Opțiunea pentru un brand sau pentru un altul nu implică arta
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
creionul în mână. Întâi și-ntâi pentru că avem de-a face cu o lucrare foarte bine documentată asupra unui domeniu de nișă (dar imposibil de ocolit): literatura cu formă fixă. Practic, în afara unor clasificări didactice care operează strict cu diferențieri atomiste și excesiv formale, nu avem o idee generală prea limpede asupra rosturilor unor specii ca - de pildă - sonetul ori gazelul. Apoi pentru că e cel puțin reconfortant stilistic să parcurgi atent un volum întemeiat pe o cercetare adusă la zi și
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
definitiv, nici vreo formă de lustrație editorială provizorie, ci numai - eventual - o deloc măgulitoare suspiciune continuă. Răspunsul e cât se poate de simplu: înainte de a fi atenuat de circumstanțe legale sau de cine știe ce îngăduințe morale, plagiatul este un fapt punctual. Atomist. Discontinuu. Accidental. Discret, în sens algebric, adică având ca bază de definiție o mulțime de elemente independente unul de celălalt. Practic, spre deosebire de criminalistică, plagiatori în serie nu există. Nici eterni recidiviști. La rigoare, bineînțeles. E imposibil să plagiezi chiar totul
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
Într-un fel, Cernat flatează și legitimează totodată aici speranțele tuturor tinerilor recenzenți din paginile revistelor autohtone. Printr-un ricoșeu deloc ostentativ, el oferă alibiuri generale sau strategii multora dintre cei care s-au consolat până nu demult cu scuze atomiste ori cu tăceri inofensive. Acreditarea de presă coincide cu o validare inteligentă a presei culturale ca atare. O altă fantasmă sub acoperire pe care Paul Cernat o induce cu grijă mi se pare a fi cea a textului direct. A
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
mai întâmplat doar ca G. Călinescu să se ralieze - e drept că de fiecare dată cu un semnificativ adaos de expresivitate - verdictelor tranșante date de mentorul cenaclului & revistei Sburătorul. E suficient să ne gândim la Rebreanu ca să percepem altfel decât atomistă și excepțională o potrivire de gust ca acesta. Un semn de întrebare mult mai hotărât aș pune însă în chestiunea criteriilor de selecție folosite aici de Antonio Patraș. El optează în ar-gu-mentație pentru două repere un pic cam didactice, aflate
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
dinainte de un destul de insidios parti-pris al expresivității involuntare. Aducem de fiecare dată la zi Ab urbe condita, Satyricon sau Viețile celor 12 Cezari distorsionând - în regie proprie și neavizată - textele în beneficiul imaginilor. Să forțăm cel mult apropieri individuale sau atomiste, iar nu reale decriptări ale scriiturii. Acesta e ingredientul neașteptat al volumului Alexandrei Ciocârlie. Și totuși, clasicii... se detașează net ca fiind altceva decât o relectură pe sărite a unor autori pe criterii uneori fanteziste de similaritate cu unii dintre
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
abstract, ca în abordarea liberalismului clasic, ci un om concret, cu nevoi particulare și cu practici specifice de satisfacere a acestora, într-un mediu sociogeografic dat. Orice persoană traversează în drumul său spre autonomie (situație care face mai îndreptățită abordarea atomistă, de tip liberal a individului ca agent abstract, rațional) perioade îndelungate de dependență. Sinele se formează parcurgând experiențe semnificative în diverse tipuri de relaționări în timpul copilăriei (M. Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 128). Există o mare diversitate de comunități, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
grecești. De altfel, cel mai mare adesea, ezităm să le recunoaștem sofiștilor calitatea de filosofi și vorbim de gânditori sau de retori - tot atâtea moduri de a cauționa notița redactată sub ochii lui Platon, care-i privește la fel de binevoitor pe atomiștii din Abdera: niște dușmani și nimic mai mult. Nici măcar niște adversari care trebuie respectați și criticați fără a le deforma tezele. Nu: niște dușmani, într-adevăr, acesta-i termenul potrivit... Totuși, ansamblul dialogurilor lui Platon se plasează sub semnul acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de ce a consacrat oare Platon un text întreg problemei plăcerii de a respinge tezele cinenaice fără a cita măcar o dată numele filosofului? Altă dovadă a importanței sale capitale, statutul său în elaborarea gândirii lui Epicur: fără Aristip și fără materialismul atomist al abderitanilor, gândirea magistrului din Grădină n-ar fi fost posibilă, și nici măcar propria lui concepție despre plăcere. Nici el nu-l citează... Și nici Aristotel n-ar fi scris Etica nicomahică fără existența unui Aristip în amonte; dar numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în regulă; de asemenea, nu trebuie să te închini la cifre, la numere, așa cum apar ele în Timaios, ca niște concepte operatorii majore în cosmogonia platoniciană. Nicio reminiscență pitagoriciană, nicio umbră de împrumut de la materialiștii din Abdera, la care fizica atomistă conduce la o morală chietistă - o lecție reținută de către Epicur: nu, gândirea cirenaicului vizează în mod exclusiv o etică a jubilării la care se ajunge creându-ți libertate. Poziția lui față de bani ne arată care este metoda sa: a te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pentru a nu lua în considerare decât ideile pure, cerul inteligibil și cauzalitatea ideală - cifre, numere, idei, forme... Realul epicurian pleacă de la pământ, de la o realitate încarnată, de la o cauzalitate fenomenală reductibilă la niște înlănțuiri raționale. De la trup, așadar: teoria atomistă propune o explicație a gândirii care se sprijină exclusiv pe o fizică simplă. Mișcarea atomilor în vid. Cum toate evenimentele care constituie realitatea țin de această cauzalitate materială, lucrurile stau în mod evident la fel și în privința reflecției, a cuvântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Epicur ca fiind construită în jurul unei fizici etice î1), al unui ateism liniștit î2), al unei algodicei păgâne î3) și al unui ascetism hedonist î4). Scopul mărturisit? Acela de a trăi ca un zeu printre oameni... -5- Izbăvirea prin tratamentul atomist. Ca într-un ecou până la urmă fidel tezelor lui Leucip și Democrit, Epicur enunță o fizică cu consecințe etice. întrucât orice realitate rezultă din înlănțuirea unor atomi între care există apropieri de viteză în vid, totul se reduce la acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
evident. în afara materiei nu există nimic. O dată în plus adversar sau chiar dușman al lui Platon, Epicur afirmă că criteriile adevărului rezidă în senzații și afecțiuni. Atomii corpului care captează atomii detașați ai materiei, simulacrele, totul cere și presupune conjuncția atomistă. Nu univers inteligibil, nici creaturi ideale, zei sau concepte, nici lumi nevăzute, inaccesibile simțurilor și care pot fi doar concepute - în cel mai bun caz - de către suflet, partea nemuritoare și eternă a unui trup muritor: realitatea coincide foarte exact cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
necoruptibilă pentru ceilalți. De o parte, o osândă sub formă de mormânt; de cealaltă, o șansă făcând posibilă o eventuală mântuire. Sensibil și inteligibil. Dar ce înseamnă aceste cupluri de opoziții pentru un materialist? Pentru un filosof care afirmă compoziția atomistă a universului și a oricărei realități? Așadar, ce înseamnă o plăcere corporală pentru Epicur? Dar o jubilare a sufletului? Cine resimte plăcerea sufletului în trup dacă nu trupul - deci sufletul? A mânca, iată o jubilare corporală; a filosofa - o bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece; un mare iubitor de fecioară ce dă naștere, de duh sfânt care copulează și de taumaturg ce transformă apa în vin îi aduce reproșuri unui deconstructor radical al lucrurilor în termeni atomiști - este exact ca și cum Azilul papistășesc și-ar bate joc de Milostenia rațională... în detaliul biografic, după maniera forte care eludează opera și conținutul ei, Lucrețiu face obiectul unei condamnări fără apel: aflat sub vraja unui filtru de dragoste care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și epidemologi... Vrăjit, aflat sub puterea unei femei, nebun de legat, lucid doar pe timpul cât și-a scris poemul, dar chiar și atunci marcat de tarele maladiei sale, Lucrețiu pare absolut nefrecventabil pentru un creștin. Evident, se ocolește esențialul: reducția atomistă a oricărui adevăr, demontarea forțelor care însuflețesc lumea, absența unei creări datate a universului, sfârșitul său anunțat, recumpunerile lui succesive într-un ciclu mecanicist orb și fără providență divină, tot atâtea teze anticreștine intempestive care pot servi în mod periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vitalism pe care tradiția fosilizată ne interzice să-l vedem în acțiune - dat fiind că prima opțiune trece drept antinomică în raport cu a doua... Și atunci, să fie oare Lucrețiu un vitalist? Da... Ciudat, dar fără putință de tăgadă, gândirea filosofului atomist ține de această sensibilitate oximoronică: un materialism vitalist. în mod straniu, găsim chiar pe la mijlocul poemului, și încă de două ori, expresia elan vital îIII, 399 și 560), atât de strălucit pusă în valoare de către Bergson - despre care se uită adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
râzători pentru râs, dar trebuie să conchidem oare și că atomii voluptuoși nu sunt necesari pentru plăcere? Da, pentru că particulele nu cunosc nici durerea, nici plăcerea, dar înlănțuirile lor, da. Nu e o surpriză, știind acum ce știm despre fizica atomistă epicuriană: plăcerea este atomică. Durerea, de asemenea. Hedonismul presupune o viteză, niște fluxuri, circulații libere. într-un trup, agitația dezordonată a particulelor generează suferință. De îndată ce tulburarea încetează, seninătatea revine, iar plăcerea o însoțește. Haosul atomic este semn al durerii; regăsirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Les Présocratiques, Gallimard, 1988. A se evita reeditarea în Folio, din care, față de ediția originală, lipsesc un mare număr de texte - printre care și cele relative la Antiphon, care ne interesează din perspectiva acestei istorii a filosofiei hedoniste... * * * Suferințele materialismului atomist. în ceea ce-l privește pe Leucip, lucrurile sunt clare: nu există nicio ediție în limba franceză care să propună fragmente și comentariile pe care acestea ar putea să le suscite... Fapt deosebit de grăitor despre modul platonician de a scrie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
că filosoful Lucrețiu e misogin, falocrat - într-un cuvânt, machist: Lucrèce. Fantasmes et limites de la pensée mécaniste, Alpha Bleue. Ca și cartea lui Constant Martha, acest text merită să fie citit ca simptom al prejudecăților unei epoci. Teza cărții? Materialismul atomist epicurian nu l-a făcut fericit pe Lucrețiu - dar care-s textele sau mărturiile pe care se bazează această apreciere? Prin fantasma ei de atotputernicie, această ideologie ar face imposibile iubirea, politica, relația cu celălalt sau cu muzica! Plecând de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Articolele Autorului Mărturisesc să atunci când am auzit prima dată de savantul englez S.W.Hawking am fost profund impresionat de persoana acestuia. Un om imobilizat într-un căruț superautomatizat a reușit să ajungă unul din cei mai bine cotați fizicieni atomiști ai lumii. Singurele mișcări care le poate face sunt infinit mai reduse decât cele ale unui om normal. Am înțeles că nu poate să-și miște decât două sau trei degete iar căruciorul său a fost adaptat la acele singure
UNIVERSUL ANTICREAŢIONIST AL LUI STEPHEN W. HAWKING de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356278_a_357607]