1,337 matches
-
Cartea însemnează mai multe lucruri: este, mai întâi, un fel de jurnal, deci o defulare, o mărturisire, apoi o clasificare și ordonare, o umplere cu substanță a golului singurătății și, în sfârșit, foarte în surdină, abia, abia audibil, un lamento auster. Octavian Paler depune mărturie despre viața sa, la un ceas târziu, limpezind-o pe cât se poate, el fiind un iremediabil introvertit, închis, cu strășnicie, în el însuși. De ce oglinda în care se privește este spartă? Pentru că autorul, după cum scriam la
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
aproape mistic - adică prin mîntuirea imaginii brute și prin transubstanțierea culorii. Ordine și voluptate Aureliu Răzvan Ionescu administrează, în structurile intime ale gîndirii sale artistice, un conflict foarte special, rece și seducător în același timp. Pictorul este, simultan, un spirit auster și voluptuos, un contemplativ sever al ritmurilor unei geometrii transcendente, evadate din grafica denotativă și îngropată în preistoria culorii, și un epicureic al tonului reținut, al exploziilor monocrome pe spații mari. Dar așa cum geometruia sa este una subtilă, imponderabilă, abil
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
să deconecteze o idee înaltă printr-o fină și inocentă cozerie, fără a produce rupturi ori tensiuni primejdioase. Cred că intelectualitatea și bunul- simț s-au echilibrat în el cu fantezia și au iscat împreună muzici în egală măsură stricte, austere (descinse din stăpînirea remarcabilă a tehnicilor de compoziție) și incisive sau incitante (rod al unui talent tumultuos și a unei pasiuni însuflețitoare pentru creația muzicală). Iar lupta pe care o duce cu nărăvașul și parșivul lui morb reprezintă o dovadă
Un neamț hîtru by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11349_a_12674]
-
și o mistică în plină acțiune, dansează spectral, printre parfumuri grele și ușor amărui, țărănci translucide și prințese anonime, dar și silueta incoruptibilă a Martei Bibescu și a Reginei Maria. Veșmintele lor opulente și suave în aceeași măsură, strălucitoare și austere asemenea modelelor pe care le încorporează, nici nu știi ce pot fi pînă la urmă: piese istorice, expresii artistice sau doar borne fosforescente așezate exact în punctul în care fetișul amăgitor se intersectează cu disperarea și cu melancolia neagră. Orice
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
sine și, în subsidiar, al sistemului de autoevaluare, la un pol s-ar găsi Florin Mitroi, Horia Paștina și Ion Grigorescu, oameni de o modestie înaltă, aristocratică în sensul cel mai profund al cuvîntului, iar la celălalt, prin ricoșeu, tăcut, auster și hieratic, Paul Gherasim, cel adîncit în natură și bine acordat pentru a recepționa mesajele dumnezeirii și, într-un mod mult mai zglobiu și mai simpatic, Ștefan Sevastre care, deși nemulțumit pînă la capăt de profesorii din Academie, își identifică
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
imaginea fiecăruia dintre noi despre intelectualul Geo Dumitrescu, această venerabilă persistență în spațiul cultural românesc nu poate decît să ne emoționeze. Trebuie să spun fără ipocrizie că atunci cînd am deschis acest nou volum de versuri și am citit dedicația austeră, scrisă de mîna tremurătoare a poetului, pentru mine, cu aproape 60 de ani mai tînără, m-am temut că n-o să pot scrie neutru despre aceste poezii. Este vorba despre un volum bilingv, apărut la Editura Fundației Culturale Române în
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
de a comenta identități concrete, Al. George este atent la prezențele în cenaclu și reține în ce măsură numele acestora au fost trecute de E. Lovinescu în paginile sale de istoric literar și de memorialist. Margareta Feraru este autoare a unor note austere, substanțiale, de o concentrare a esențialului în citate și în rezumate, cu capacitate deosebită de a plasa scriitorul în contextul literaturii române, de a fixa fără îndoieli interdependența dintre scriitor și epocă, printr-o concretețe a informației, întotdeauna depistată la
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
în lumea pușcăriașilor cu condamnări pe viață, criminali irecuperabili, unii în serie, remarcabili totuși prin umorul involuntar ori candid (!) jucat al confesiunilor - Sălașul intrând, pe de altă parte, în clasa documentarelor de observație, ilustrând pe îndelete (și pe tăcute) viața austeră a unei țărănci de la munte cu cadre frumoase și plastice. O mențiune specială a fost acordată filmului Două sate al Alinei Mungiu-Pippidi, cu un proiect interesant la bază (o paralelă între Scornicești și Nucșoara, două extreme - sau nu?! - cât privește
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
deriziunea, ironia ionesciană "o viziune apocaliptică a istoriei în spatele căreia există ideea că lumea nu e decât o farsă." în acest demers regizorul a avut colaboratori remarcabili. Scenografia inventivă plastic, semnată de Nobutaka Kotake și Aya Roppongi, scena goală, rece, austeră, cu o recuzită simplă, împrumutată din realitatea cotidiană și câteva pânze vopsite, folosite ca elemente de costum, transformă ambientul într-o fabrică de iluzii, o cutie cu surprize, o zonă a misterelor. Muzica live, cu ritmuri trepidante de techno și
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
în care elenismul, paleocreștinismul și hieratica bizantină se îngînă spre a dezvălui o expresivitate plastică inconfundabilă, se transferă deplin în pasteluri. Figuri angelico-elenistice, portrete încremenite într-o atitudine monumentală și într-o expresie de multe ori cutremurătoare, populează acest univers - auster în profunzime -, dar care irumpe cromatic în tonuri expresioniste. Schimbînd doar datele iconografice, aceleași caracteristici se regăsesc și în guașe. Convențional peisaje, în sens strict localizate în Vama Veche, acestea se înscriu într-o dinamică similară a trăirii și a
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
și maro,/ pedalele sînt apăsate de aripile unui serafim din/ vitraliile lui Wispianski de la domul franciscanilor." (Kosciol Mariacki). Un extaz prețios, o beatitudine luxoasă îl conduc pe Adrian Popescu la o considerare a materiei în răspăr cu frugalitatea pietății, cu austerul comportament prescris îndeobște bunului creștin, însă compatibile cu un panteism degajat de dogmele dumnezeului personalizat al doctrinei teiste. E darul euforizant al unei Providențe ce-și asumă delectarea culturală a Formei. Al unei Providențe defel interdictive, ci evoluate întru toleranță
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
privitorului, o punere în scenă, imaginea imprimîndu-se cea dintîi în memorie. Așadar, ne aflăm în sala tronului majestății sale, Bérenger I. O "sală oarecum ruinată, oarecum gotică", indică autorul. Nimic nu e prea vesel pe-aici. Mai degrabă straniu. Oricum, auster. Pereții vopsiți în negru, cu golurile pentru ferești zidite. Spectatorii, distribuiți neregulat, printre coloane, în șiruri scurte sau lungi, cocoțați la balcon pot fi oricînd asimilați ca făcînd parte din Curtea lui Bérenger I. Undeva în spate, sus, pe scena
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
a gîndit a dat următorul răspuns: să publice cărți pe care publicul nu le dorea. Ceea ce este minunat, nu-i așa? Pe cînd acum, există un fel de supunere față de imperativele pieții. Există chiar scriitori la care țin mult, Paul Auster de pildă. Poate că el este cel mai mare scriitor american în viață. Poate. Dar el este pe cale de a încerca să "placă". Pe cînd Nabokov, dimpotrivă, a încercat contrariul. Nu știu dacă azi mai există un scriitor de talia
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
care el le realizează cu mijloace atît de simple. Prin neobositul joc al combinațiilor, prin permanenta regîndire a sintaxei imaginii, artistul realizează un registru formal ce acoperă toate sugestiile unei lumi care se autogenerează cu vitalitatea realității însăși. Existența minerală, austeră și definitivă ca structură, glisează pe nesimțite către imaginea vag anatomică, fremătătoare și animată de pulsiuni viscerale, pentru ca, într-o altă ipostază, totul să se transforme în glosă culturală și în comentariu pe marginea unui alfabet bizar. Această ambiguitate continuă
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
Ignat, are aici un cu totul alt chip. Acest Klein e melancolic, discret, vorbește foarte puțin, e prins cu totul în caruselul de senzații al iubirii, stabilind un neîntrerupt contact vizual și tactil, preocupat mai puțin de enunțarea directă, frustă, austeră. Debutul volumului e relevant: „Zidit / în epiderma unei singure femei, / spune Klein și se privește în oglindă. [...] Klein se privește în vitrina cu ea trecând și cu manechine care-i iau chipul, suplețea, clipitul. Dar ea-i deja în mâine
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
de la prezumția formei explicite, a formei manifeste în materia brută care nu așteaptă decît un simplu impuls pentru a se manifesta. Consecința acestei atitudini este, pe de o parte, nonfigurativismul lucrărilor și, pe de altă parte, expresia lor mai curînd austeră și geometrică. Unul dintre efectele acestei atitudini este absența desăvîrșită a ornamentalului, a calofiliei, a retoricii mărunte, după cum, în plan mai profund, prin laconismul limbajului, s-a conservat un mister ingenuu al materialului, acea îngînare între grație și forță pe
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
lucrarea aduce tulburător de mult cu binecunoscuta sculptură de artist numită Orgoliu și creată cu doi ani mai devreme în gips. În comparație cu Orgoliu-ul din 1905 - deși modelul pare să fie același -, noua reprezentare îmbracă o atitudine diferită. În locul privirii austere a celei dintâi, o altă ipostază a feminității: capul, sprijinit pe mână, este ușor înclinat într-o parte. Sculptura ce vine să se alăture canonului brâncușian prezintă câteva trăsături deosebite ce fac din ea (până la proba contrarie) un punct de
Un bronz de Brâncuși complet necunoscut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13563_a_14888]
-
Tudorel Urian Profesorul Ștefan Cazimir joacă în „clasa politică” românească rolul elevului firav și auster, erudit și plin de umor, totdeauna pus pe șotii, niciodată în criză de inspirație, a cărui ironie, bonomă, dar tăioasă, a impus printre colegi un respect dublat de teamă. Discipol spiritual declarat al lui nenea Iancu, confundat adesea cu Mircea
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
electrice. Cartea este, în primul rând, o pierdere regretabilă la nivelul spectacolului lingvistic de altădată. Discursul poetic s-a diluat pierzându-și pe parcurs toate atributele. Dacă până acum citisem cel mult un Coșovei second-hand, tot mai subțire, noul registru, auster, criptic-existențialist, mult mai grav, nu mai are strălucirea imaginilor, a analogiilor, talentul asociativ, în fine, histrionismul care te ținea în pagină. Mizând doar pe schelăria fragilă a simbolurilor comune și sterpe, poetul face un mare și bizar pas spre nicăieri
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
ca și "camaradul Proust" de hiperacustie, de alergie la praf și la hîrtie, convalescent de hepatită, grijuliu să evite o pneumonie, dar cu o oarecare distanță față de această sensibilitate, practicînd bicicleta și autoturismul, locuind, în anii de început în mansarde austere și chetuindu-și toți banii pentru vreo carte rară. În acest jurnal-dicționar sui generis nu domină înduioșarea și nostalgia - taxată de altfel destul de sever -, ci umorul și ironia, gustul pentru maximă și butadă, o irepresibilă pornire pentru asociații și aluzii culturale
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
sine și, în subsidiar, al sistemului de autoevaluare, la un pol s-ar găsi Florin Mitroi, Horia Paștina și Ion Grigorescu, oameni de o modestie înaltă, aristocratică în sensul cel mai profund al cuvîntului, iar la celălalt, prin ricoșeu, tăcut, auster și hieratic, Paul Gherasim, cel adîncit în natură și bine acordat pentru a recepționa mesajele dumnezeirii și, într-un mod mult mai zglobiu și mai simpatic, Ștefan Sevastre care, deși nemulțumit pînă la capăt de profesorii din Academie, își identifică
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
cu toată seriozitatea dacă știam măcar că Monica Lovinescu este fiica marelui Eugen Lovinescu. Cred că pe asta o auzisem totuși prin cercurile scriitoricești pe care începusem să le frecventez. Vocea "Gelu Ionescu" îmi sugera mereu un intelectual egal cu sine, auster, sobru, mereu foarte bine informat, dar străin de orice entuziasm sau formă de efuziune. Un gentleman înzestrat cu spirit critic, care știe măsura exactă a lucrurilor, și nu se ferește să-și facă auzit punctul de vedere atunci când este cazul
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
Mariana Filimon Nord Călătoria spre Nord spre fiorduri ține de o geografie a inimii asculți Grieg izvorând din piatră din apă din cer în țara zăpezii brazi poleiți întâmpină un amurg auster frigul se dă la o parte face loc scânteierii păsări oprite din zbor au stele pe aripi sinele tău atinge nota de sus dincolo de spuma răscolită a fostelor mări rămâi tot mai singur Mâine îți spui Mâine îți spui va
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
Albi... Cît o fi ceasul, oare? Cel din stînga, cu alți inși, A zăcut în închisoare. Unii-i strigă Wozu Denker, Alții, nu, - ca Gabriel; Oare propriu-i Doppelgänger Noica l-a găsit în el?... Cel cu care face cuplu (Auster și, precum dreapta, De exact și, totuși, suplu), Are dreptu-a-i sta la dreapta. Ambii dau să facă pasul, - Dar în poza care e Imobilă ca popasul, Ei sînt pururi ŕ cloche-pied; Și spre unde se îndreaptă N-ŕjung, - nici cel înțelept
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
cineast adevărat, într-un film de autor, “un film de Lucian Pintilie”. Filmul unui maestru obsedat de esență, de “firul de iarbă”, de imaginea minimalistă, de o rigoare geometrică (demers susținut cu talent de tînărul operator Silviu Stavilă). În scriitura austeră, sever epurată, a filmului, episodul Nunții (intitulat - ironic? - “Pași în doi”) e o inserție de baroc, amintind de “celălalt Pintilie”. De remarcat că, sub privirea cu putere hipnotică a lui Pintilie, ceea ce se înțelege prin “lumea obiectelor” capătă o viață
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]