512 matches
-
la vecinul meu - că omul nu practică gluma nici la paharul de vorbă, la care atît de sistematic ține, încrîncenarea de la masa libației transferîndu-se, cu aceeași hachiță, dincoace, în artă, unde măcar, ideal, confruntării i-ar sta bine în lumină azurie, de eden terestru. Dacă n-ar exista convingerea că pictura sa e una de indubitabilă calitate, atunci agresivitatea cu care periodic, îmi "cere părerea", m-ar indispune. Așa însă, trăind de-o viață în această grădină cu de toate ale
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
foarte bine ce vrea bătrînul ăla smintit! Era foarte contrariată și renunță la poziția ei studiată; i se păru că aude pașii mamei și se băgă repede în pat, cu spatele sprijinit de pernele mari și trăgîndu-și cearșafurile și cuvertura azurie pînă la piept. Dar maică-sa nu-și făcu apariția. - Eu nu vreau să mă desenezi așa " adăugă fără să privească. În pat și tușind ca o proastă, în nici un caz! - Bine, dar ai putea sta lungită pe pat, ca și cum
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
din pricina stîngăciilor de limbaj, mecanice, diluînd sensul în reluări neschimbate ale unor versuri. Poate tocmai acest efect narcotic al repetării unor cuvinte pînă la epuizarea lor semantică este cauza unor versuri ca acestea: "Din timpan/ Prin cămașa transparentă/ Se zărește/ Azuriul frăgezind/ În zori". Dar atunci cînd poeta renunță la repetiții epuizante și la prețiozități de limbaj sensul se încheagă și versul curge: "Soarele în apă se împăturise/ Se scurgea lumina peste toate/ Dormitînd cu trupul încălzit/ Necuprins plutește peste mărginit
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
bună decât mai pentru nuntă. Aștepta să-și ia inima-n dinți ca să-i pomenească de anonime, dar de fiecare dată îl reținea teama să nu facă un pas greșit. Delia stătea lângă el pe canapeaua verde închis, rochia-i azurie o profila ușor în penumbră. De cum a vrut s-o sărute a simțit-o cum se crispează din ce în ce mai tare. - Mama o să se întoarcă să-și ia la revedere. Așteaptă să se ducă amândoi la culcare... Afară se auzeau soții Mañara
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
nu reușea să-și facă nici una, în ciuda ocupației sale, și poate că spera ca, prin mine, să fie invitat în niște locuri selecte. La ieșire Honoré mi-a cumpărat, dintr-unul din cochetele magazine de la Aqualand, o rochie din voal azuriu, pe care nu aveam s-o îmbrac decât pentru el. În cabina de probă din magazinul acela cochet am făcut dragoste prima oară. Mă vedeam în oglindă, vedeam mâinile lui Honoré pe coapsele mele, degetele sale brăzdând cu dungi efemere
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
minutului. împrejurarea că un bătrân reacționar își amintește că din junie tot caustic i-a fost ochiul, dovedește doar deosebirea de structură. Să-mi fi tras, atunci, brusc de mână amica și să fi căzut amândoi în genunchi în fața tabloului azuriu, vizitele la Romancier s-ar fi repetat, cine știe, am fi devenit obișnuiți ai casei. Pe când așa... Gazda a rămas vulpea ocupând vizuina bursucului, iar noi, niște studenți nesimțitori. (Nesimțiți?) În Printre contemporani mai multe subcapitole sunt strict autobiografice, ele
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
etc. sînt victimele unui dezacord inacceptabil între valoarea lor artistică și valoarea lor comercială. Iar dacă mergem și mai departe, adică ajungem pînă în contemporaneitate, faptele devin de-a dreptul hilare: un Sabin Bălașa de pildă, simplu interpret de manele azurii, se vinde la sume exorbitante, în vreme ce Florin Mitroi, unul dintre cei mai originali și mai profunzi pictori din ultimele decenii, este cvasinecunoscut. Și exemplele ar putea continua pe încă multe pagini. În concluzie: la vîrf, adică acolo unde valoarea a
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
licărire de bună credință: "Geamănu spune: - Pătru Groza e un vulpoi! Replica mea: - Nu-mi face impresia unui vulpoi. Are o inteligență de șarpe și o inimă mai curată decît a porumbiței. Nu-l mințeam pe Geamănu. Există un colț azuriu în sufletul de ocnă a lui Groza". Nu o dată prețuirea lui Pandrea merge, în răspăr cu aparențele succesului de moment, către la fel de aparentele ratări ale unor contemporani ce au cîștigat pariul intelectual și etic: "Trei oameni străcuiți și nerealizați cunosc
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
cu / cei dispăruți. // Numai / ale noastre paginile. Pe care tu / le recitești. Nu departe"... Înaintarea prin peisaj e și una către strămoși, pe un drum în același timp ca de soartă scrisă: "se prelinge sub aripa / mantiei negre singur / oceanul. Azuriu firul / în coasta stâncii sumbre. Ascultă. // Ori adu-ți aminte. Către / ai tăi te duci. Către / ei. Nu te / pierzi. Și vor fi rostite // cuvintele până acum / înscrise". Chiar și oprirea inimii devine un prilej de lectură, lunară: "Într-o
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
forfotă și zumzăit, ca într-un stup de albine. Îmi era greu să respir și îmi era frică de un atac neașteptat de tuse. Ghioceii stăteau tăcuți și nemișcați în coșuri de nuiele frumos împletite și în vase de ceramică azurii. În preajma florilor, oamenii făceau planuri de viitor schimbând cunoștințe botanice. O bună parte din oaspeți erau tineri în vizită de studiu - aveau toți ochi mari, umezi de curiozitate. Alții, reprezentanți ai firmelor comerciale, încercau febrili să încheie contracte avatajoase pentru
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
titlul ei atestă continuitatea legăturii noastre cu divinitatea prin martirizata literă Â din A 22 iulie 2002, h. 22 noaptea după interviul dat la radio paris-lisboa intru în stația parque cea mai misterioasă a metroului lisboet sunt singur în tunelul azuriu pe lângă scara rulantă curge poemul lui lao tse o tempo passa mas eu espero por ti timpul trece dar eu te aștept pe tine
Poezie by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Imaginative/11764_a_13089]
-
iubirea a făcut-o să întrevadă orizonturi noi, să cunoască mult mai mult, să se cunoască mai adînc. E posibil ca licornul, îmbătat de farmecul primei îmbrățișări să vrea doar să-și potolească setea în apa ce mărginește insula. (Cîmpul azuriu din fața insulei ar putea să sugereze o apă). Apa spre care privește licornul este însă, ca iubirea, un abis și o oglindă. Doamna poate că-l reține nu neapărat spre a-l păstra doar pentru sine, ci și pentru a
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
valuri de sînge și baloți de spini împletiți în coroane, de păduri de cruci și tone de piroane. Inclusiv aceia care, cu doar cîteva zile în urmă, îi pictaseră în atitudini hieratico-marțiale pe demiurgul din Primăverii și pe îngereasa lui azurie, ca în viziunile celeste ale lui Bălașa, s-au trezit robotind din greu la urcușuri pe Golgota și la răstigniri. În aceste condiții, cel care și-a propus declarat salubrizarea acestei zone de aluviunile subculturii, de vulgaritățile oportuniste și de
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
spânzurători). Fără complexe, autoarea ași demontează, suprarealistic, făptura, spre a obține din sine factorii naturii, deopotrivă cu oniricele năluciri, marcând clar nostalgia: " Apoi ați scoteai singură câte un ochi și al puneai alături./ Pentru zilele an care poate-poate cărăbuși,/ dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău/ și se vor pierde spre asfințit printre alte vise noroioase/ și departe de casă./ Păi sigur că da, așa stau lucrurile" (Dihanii azurii și litanii). "Dezastrul" ănsusi iese din trup precum un șarpe
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
al puneai alături./ Pentru zilele an care poate-poate cărăbuși,/ dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău/ și se vor pierde spre asfințit printre alte vise noroioase/ și departe de casă./ Păi sigur că da, așa stau lucrurile" (Dihanii azurii și litanii). "Dezastrul" ănsusi iese din trup precum un șarpe veninos, tăindu-i drumul vieții: "Dar năpârca vineție a dezastrului/ cât de bine mi-o amintesc./ S-a strecurat tiptil anca din copilărie/ pe maidanul din spatele casei noastre,/ și-a
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
Să spun). Dragostea și mila pentru toate cele ce sînt parafează o sensibilitate a cărei limită e metaverbală: "Mi-aș vrea o lume/ ca într-un tablou cu/ Sfîntul Francisc de Asissi/ culorile să aibă strălucire// de smalț sub cerul azuriu/ plante și animale/ prietenoase/ să mă ocrotească// eu să le ocrotesc/ mi-aș vrea o lume a bunătății/ a frumuseții lipsite de cuvinte" (Mi-aș vrea o lume). Contopirea dorită acum nu e cu materialitatea, ci, prin mijlocirea acesteia, cu
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
de a-l provoca pe cititor să simtă �apăsarea grea a turnurilor ce-și culcă umbra asupra textului�. Femeia simbolistă are părul de culoarea chihlimbarului, coșmaresc de lung (pînă la nivelul genunchilor, se precizează undeva), și ochii, prin desprindere de azuriul regulamentar romantic, �imense pete negre în cearcăne de sidef�. Ea este numai pe jumătate moartă, căci soțul ei adîncit, imediat după pierderea ei, în tristețea-pereche a orașului Bruges, îi descoperă pe străzile acestuia, după cinci ani, un alter ego în
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
mai suspini în flori de iasomie? Mi-e dor de libertate și candoare, De cerul tău senin și armonie, De ochii tăi cei blânzi și bucurie, Privesc în amintire și mă doare. Copilărie scrisă-n puritate- Suflet curat în cântec azuriu, O pagină de vise fermecate, Cu inima mă învățai să scriu. Să te întorci pe aripi luminate Copil să fii nu-i niciodat` târziu. Referință Bibliografică: Sonet copilăriei / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1888, Anul VI, 02
SONET COPILĂRIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384225_a_385554]
-
lor de ață chinezească".(...). Tonalitatea dominantă a cărții este dată de străvechiul motiv fugit irreparabile tempus (de la Vergilius la Apollinaire) ce ne dezminte brutal sentimentul că suntem nemuritori. Fuga ireversibilă a anotimpurilor și a timpului amprentează indelebil frumusețea și "sângele azuriu", devenind un laitmotiv aproape tragic: "Cui i-aș spune eu da,/ în noaptea aceasta primitoare/și caldă ca propriul meu pântece/ofilit,//dac-ar fi să mă întrebe vânatul/cel fără de preț/unde s-au ascuns umerii, șoldurile, sânii captivi
Noile aventuri ale văduvei trandafirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8124_a_9449]
-
ca o cenușă ce rămânea în urma lor. Îți trebuia nas nesimțitor ca de bursuc să adulmeci, prin duhoarea de stârvuri și mirosul înecăcios de praf, răsuflarea umedă a văilor și damful stătut al afundurilor dospind de săruri minerale, în liniștea azurie ridicată din răsuflarea bolborosită a bălților mustind de tăria sevelor ce emanau, în singurătatea speriată, întreaga mișcare și osândă a apocalipticei porniri de autodistrugere. Urcase și coborâse întreaga noapte ca să descopere locul cel mai potrivit de unde se putea urmări întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și o poartă ce se deschidea în cer, deasupra mea. În fața porții se afla chipul Maicii Domnului. Nu pot să descriu exact nuanțele de albastru ale cerului din poartă și nici ale hainelor Mariei, doar atât că cerul era mai azuriu, iar hainele mai închise la culoare. și Maria era frumoasă și zâmbitoare în hainele ei albastre. și îmi zâmbea mie. și era în Lumină. În acel moment, am spus: „Uite minunea ! Să scol oamenii, să vadă și ei minunea.” Dar
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
fost odată cum nu va mai fi... A fost odată o livadă de meri, care în fiecare primăvară devenea o frântură de rai, lăsată de Dumnezeu pe pământ. Și au mai fost și doi tineri frumoși, cu ochii de mătase azurie, doi tineri care se plimbau de mână, pe sub ramurile încărcate de alb și roz. Mă uitam la ei ca la o icoană. Sufletul mi se umplea de fericire, ori de câte ori privirea lor blândă se revărsa asupră-mi, într-o binecuvântare. O
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o scot la un liman cumva. Câte griji am astăzi să mă pască: Tot ce-i amintire să zdrobesc, Sufletul să-l fac să împietrească, Iarăși să învăț cum să trăiesc... Că de nu... Își prăznuie fiesta Vara cu alaiu-i azuriu. Presimțeam demult finalu-acesta: Zi cu soare și cămin pustiu... 1939, vara, Casa de pe Fontana VIII CĂTRE MOARTE Oricum, dar vei veni. De ce nu chiar acum? Eu te aștept. Sunt la strâmtoare. Lumină nu-i. Deschisă-i și ușa dinspre drum
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
Constantin Țoiu Dețin, bătute la mașina de scris cu o panglică albastră azurie, nuanță mai rară, expediate la 8 august 1958, două scrisori adresate domnului Vasi Bater de către prietenul său plecat din țară, Lazăr Haberthal - din Montreal, - acesta, evreu, găsindu-și o altă patrie dincolo de Ocean, după cum reiese din scrisoarea plină de aduceri
Scrisori din Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8866_a_10191]
-
sub care mustește emoția unei despărțiri decompensate: Bariera se ridică agale,/ căruțe cu păsări, cu fructe, cu mac / intră în orașul mic, salutate/ de cocoșul cu trîmbița spartă.// Huruie storuri de case bogate/ și mîini dolofane așează-n ferestre/ plăpumi azurii peste care/ cresc norii pernelor albe.// Frizerii stau în stradă plictisiți / încă înainte de începerea zilei, / ar spune ceva dar preferă / să privească amorașii de piatră.// Căruțele cîntă din osii uscate/ și ajung în piață cu bidoane de lapte, / altele caută
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]