51 matches
-
-s ploi de confetti, Cum apuci pe Vasile Lascăr în jos către Piața Rosetti, Să ajungi într-o răscruce de flăcări și rumoare și febre, Cu năluciri prin istorii din miezul acelui Decembre. Și treci mai departe ca prin ciudate bântuiri de omături Către un Cișmigiu fantomatic, absent, nici măcar cu tine alături, Căutând numai conturul acelui vers mult așteptatu’ Cum căutai cândva, într-o ispită a sângelui, aproape de Popa Tatu. Vai, câte chipuri te-ntâmpină dinspre Matache, dinspre Polizu, câte Dinspre
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
priveliștilor: „Să fie nori acele contururi colosale,/ Ori bolovani de gheață în care-ar fi să vezi/ Făpturi de zei, să fie cupole de biserici?/ Tu ești numai frunzișul acestui plop, să tremuri/ Sub cerul fără-astîmpăr” (Nici urmă...). Menționînd „ciudate bîntuiri de omături”, „o răscruce de flăcări și rumoare”, „fantastice asfințiri”, autorul consemnează recursul său la un imaginar livrat nemijlocit de simțuri, precum o eliberare pe care nu șovăie însă a o jertfi, intrînd în blînda captivitate a ritmului și rimelor
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
aventuri periculoase, unde sensibilitatea delicată nu mai e torturată de nervii bolnavi, acești sfătuitori chinuiți ai crimei sau ai disperării, acastă stare minunată, zic, nu are simptome prevestitoare. Este tot atît de imprevizibilă ca o fantomă. Este un fel de bîntuire, dar o bîntuire intermitentă, din care trbuie să deducem, dacă avem curajul, certitudinea unei existențe mai bune și speranța de a o atinge prin exercițiul zilnic al voinței. Această acuitate a gîndului, acest entuziasm al simțurilor și al spiritului probabil
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
sensibilitatea delicată nu mai e torturată de nervii bolnavi, acești sfătuitori chinuiți ai crimei sau ai disperării, acastă stare minunată, zic, nu are simptome prevestitoare. Este tot atît de imprevizibilă ca o fantomă. Este un fel de bîntuire, dar o bîntuire intermitentă, din care trbuie să deducem, dacă avem curajul, certitudinea unei existențe mai bune și speranța de a o atinge prin exercițiul zilnic al voinței. Această acuitate a gîndului, acest entuziasm al simțurilor și al spiritului probabil că i s-
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
a celor doi orbi auzită de privirile disperate ale surzilor bătrâna cu cartea de rugăciuni în mână se roagă în genunchi lângă automatul de Cola din autogara 1 Mai bătrâna în zdrențe și pescărușii orbi se roagă pentru mântuirea lumii Bântuirea Sunt copilul fantomă și bântui o clădire numită Pavilionul de Băi din orășelul Alcatraz Cu mintea zdruncinată fără argumente pe coridoare cu pereții scorojiți Mă caut în ochiurile de geam spart și scrijelesc uși cu vopsea albă crăpată de timp
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
întâi România interbelică a anilor '20 și '30, singura în care, de bine de rău, țara a progresat pe aproape toate planurile și și-a putut impune prestanța, nu în ultimul rând în cultură. Apoi, România prevestind viitoarele prăbușiri și bântuirea vremelnică a țării de vânturile extremei drepte. Apoi, România sfârtecată și sângerândă din pragul celui de-al doilea Război Mondial. România luptând - întâi la est apoi la vest- în nădejdea recuceririi provinciilor răpite din trupul țării în vara fatidicului an
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
Am fugit, de multe ori, de spaima pedepsei; așa am rămas mulți rătăcitori, când nu mai folosim la nimic. Ce cumpănă mare pentru duhovnic! ce să ne mai spună? Crede și nu cerceta. Vocile Eram într-o mică sau mare bântuire? Vocile mă îngropau, mă acopereau, nu mai știu în ce stare eram, pentru că nu mai auzeam nimic decât vocile care se înghesuiau în timpanul meu, vibrând asurzitor. Vocile zburau în jurul capului, îmi cuprindeau mâinile în semn de adio! Cineva a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
lui, se apleacă la pământ, se înalță spre cer cu frunzele cunună, atinge iarba, o arde șuierând. Apa crește și îl învăluie până la glezne, până la genunchi; îi sugrumă mijlocul și îi despică aripile. Eram pe masa de operație, lângă mine bântuirea mare punea ordine în ritm, în mișcarea vocilor. Fenomen spiritualist S-au pierdut cheile de la casă. Manifestările lor sunt frecvente. Le pierd eu și fata mea și cei din jur. Tot aud poltergeist O bântuire mică, spontană, tot apare. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
masa de operație, lângă mine bântuirea mare punea ordine în ritm, în mișcarea vocilor. Fenomen spiritualist S-au pierdut cheile de la casă. Manifestările lor sunt frecvente. Le pierd eu și fata mea și cei din jur. Tot aud poltergeist O bântuire mică, spontană, tot apare. Am schimbat yala de frică, nu era în intenția mea, dar cineva ascunde lucrurile de ochiul meu, de ceilalți ochi; febril se încearcă, să le găsească, să putem pleca. Cineva a luat o ceașcă de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
din mijlocul amfiteatrului. Îl cărăm prin holul îmbrăcat în catifele albastre și jos pe scări în foaierul maiaș portocaliu cu auriu de la primul nivel al subsolului. Sora Justițiară spune că i se tot resetează ceasul. E un semn clasic de bântuire. Apoi Baroneasa Degerătură afirmă că a găsit un punct friguros în fumoarul gotic. În galeria celor O mie și una de nopți îți poți vedea aburii răsuflării în aerul rece de deasupra pernei pe care obișnuia să stea domnul Whittier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
rocă secționată care vorbește, prin alcătuirea ei, de timp, de naștere, de creație, de dumnezeire. Cuvîntul populează mintea lui Purcărete cu imagini, cuvîntul îi pune accentele pe ce simte că este important pentru el într-un text, cuvîntul însuflețește iraționalul, bîntuirea halucinațiilor. Tot ce face Silviu Purcărete pleacă de la cuvînt și de la căderea lui în interiorul lumilor pe care regizorul le poartă. În obsesii, în bucurii, în tristeți immense. Și totul se întoarce la cuvînt, la sensuri la care nu te-ai
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
începutul lumii. Pentru straturile civilizației, pentru transformările limbii, pentru fenomenul acesta viu, dinamic, în mișcare. Cuvîntul populează mintea lui Purcărete cu imagini. Cuvîntul îi pune accentele pe ce simte că este important pentru el într-un text, cuvîntul însuflețește iraționalul, bîntuirea halucinațiilor. Tot ce face Silviu Purcărete pleacă de la cuvînt și de la căderea lui în interiorul lumilor pe care regizorul le poartă. În obsesii, în bucurii, în tristeți imense. Și totul se întoarce la cuvînt, la sensuri la care nu te-ai
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
stare sufletească și spirituală: "De la drum, acății suie uneori/ Destrămați în ceață, înveliți în nori./ Nu mai au nici umbră, nu mai știu de floare./ Sunetul metalic de păstăi mă doare./ Călători prin lume suntem. Călători!/ Mai aud la cuiburi bântuiri de ciori/ Când pe vale ziua prinde să coboare/ Dinspre amintire, de către răzoare,/ O să mori! îmi spune totul, o să mori!". Familiarizându-se cu această realitate inexorabilă prin înstrăinare de sine, Ion Horea își caută mântuirea în amintirea și iconografia Transilvaniei
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
autorul a introdus un grupaj de poeme în ritm clasic care atrag prin eufonii cu adevărat încântătoare. În întregul ei, poezia lui Petre Rău este un spațiu de liniște la care adaști ca să-ți refaci forțele moleșite de atâta tulbure bântuire prin lume care ți-e străină, printre oameni care ți-s ostili, prin atâta hărmălaie și vânzoleală zadarnică. Ea te poate scoate la liman și-ți poate conferi starea de pace lăuntrică și de liniște pe care doar rugul cuvântului
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
trăiască ardent, în armonia vorbei cu fapta, răzemate organic pe sentimental plenar și reciproc al iubirii. Aseară s-au “năpustit” toate asupra umilei mele existențe și, paradoxal, ca într-un vădit contrapunct melodic am suportat cu seninătate și calm această bântuire de melos sideral, proteguitor și relaxant și pe care nu știu să-l mai fi trăit vreodată.,. Vocea Dv. astâmpără și rânduiește vacarmul și haosul din viața ascultătorilor, organizează și conferă un sens și poate o prelungire a vieții - ferind
SCRISOARE DESCHISĂ DOAMNEI ELENA TOMA, RADIOCLUB XXL ROMÂNIA-PITEŞTI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355380_a_356709]
-
mirajul distanței pierde din vedere punctul! Aspirația exclude pasul și adoptă saltul, încât românul voiajează la Roma, Paris, Madrid, Londra, New York, Dubai... dar își lasă părăsiți părinții și ținuturile copilăriei. Își șterge din conștiință urmele și o încarcă de aviditatea bântuirii carnavalului planetar. Vin străinii să exploreze minunile Moldovei de Sus și se întorc la ei reconciliați cu natura pură, stăpână a universului, încărcați de plăcerea priveliștilor, de cunoașterea artei, tradițiilor, culturii țărănești, istoriei acestei părți de lume, recuperatoare a frumuseții
MIHAI MĂLAIMARE. TEORIA GESTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353706_a_355035]
-
înscăunarea ca Principe al Vâlcelelor pe Mihai, nepotul răposatului. Ca urmare a acestei înțelegeri formară un mic alai care se deplasă la castel să-i facă primirea lui Radu. De asemenea, hotărâră să-i divulge încă din prima seară despre bântuirea ținutului de forțele întunericului și să nu se hazardeze în înfruntarea acestora. Cu pregătirile necesare așteptară sosirea principelui din Severinelor. Tinerii oșteni și câțiva boieri mai bătrâni, cu îngerul tare, deciseră să fie alături de Preda și să riște o noapte
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
iertător. În vidul tenebros al ateismului, entitatea umană se va surpa, opturarea conștiinței (sinelui) conducând la autodistrugere. Ligia Semăn scrie românul continuu al acestei dileme existențiale și vocația ei teosofică este o chemare și un efect sublim al vindecării. De la bântuire spre mântuire, am spune.Drumul vieții ei este „ magic” unul al scrierilor ei cu verva evanghelica. Sunt convins că ea va finaliza ceea ce a început, efectul exorcizant și catarsic al scrisului ei - se transferă terminologic în teoria modernă a literaturii
UN ITINERAR AL VIETII SI CARTII CRESTINE de EUGEN EVU, ACADEMICIAN, MEMBRU AL USR DIN ROMANIA în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344928_a_346257]
-
îl sfătuiește să se-ntărească și să stăruie în supunerea sa pentru Scaunul roman, îi făgăduiește sprijin și ajutor din partea numeroșilor cruciați și altor creștini evlavioși, caută să-l intereseze mai cu samă pentru eliberarea împărăției latino-bizantine (Romaniae Imperium), de bântuirile de pe atuncea, îi făgăduiește pentr-un asemenea lucru răsplată în ceriuri și pe pământ și-i pune în perspectivă statornica favoare a Scaunului papal. Dând ajutor lui Balduin II, să dovedească deci că e un principe în adevăr catolic și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Crivățul, acest dușman de la nord al șesurilor noastre, îi sufla din urmă ca frunzele, cu toate acestea era mai blând decât oamenii de piatră cărora le ceruse o patrie și un cămin; iar în locul în care se 'ntorceau îi așteptau bântuirea străinătății, siluirea limbii și legii, robia sufletească, mai greu de purtat decât robia trupului. În zadar țăranii aceia își bat cânii în amintire că n-au păzit Capitoliul de galii lui Brennus! Nu galii amenință azi Capitoliul naționalității române, ci
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu reapariția IF-ului din Te pup în fund, Conducător iubit și a colonelului Gabrea), pentru ca ele să-și mai poată permite „luxul” omogenității, adică pentru a se cupla eficient și consistent la ceea ce trebuia să fie axul, miza romanului: bântuirea Bucureștilor de Diavolul în căutare de chei pentru dibuirea averii. Altminteri, zeci de pagini de la începutul romanului stau sub vigoarea argotic-sexual-afaceristă a lui Țaca Genel (un corespondent al Korovievului bulgakovian), taximetristul care îl călăuzește pe Diavol prin urbea Dâmboviței. Sunt
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
mult mai ușurată, dar și un pic vinovată că ea nu e tot la cocotieri împreună cu noi. 14 ianuarie Nu am mai scris, m-am întrerupt. Adi a plecat deja de pe 8 ianuarie și eu îmi continuu traiul anterior, cu bântuiri de urât, mai ales că a fost excelent cât am fost amândoi aici. Văd că viețile semistudențești ne priesc. Oricum, ne-am simțit mai bine ca oricând unul cu altul și ne-am simțit bine cu prietenii noștri transatlantici. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe Rustem-vizir; și când și-a învăluit iar barba de viforul mâniei, Rustem-vizir a căzut în genunchi și și-a înclinat fruntea până la imineii cei roșii ai împărăției. Înțelegi ce-ți poruncesc, Rustem? a întrebat împăratul cu glas trudit de bântuirea furtunii. Ascult, prea mărite stăpâne. —Îți poruncesc, Rustem, să iei cu tine destui oșteni ai mei de credință, să treci cu ei chiar astăzi Boazul și să n-ai hodină până la Amasia. Să-mi aduci pe Mustafa aici. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răs-răs-mai-înainte. Merde! Nimeni nu te poate admira mai mult decât o faci tu însuți, demone! Restul sunt vorbe! Vorbe mari! Gogoși! Palavre! parează Iepurele. Am început să ne obișnuim cu ele, pe cuvântul meu de cavaler, sare Bursucul. Asta-i bântuire reziduală, zău. Mai schimbă placa. Măgulește-ne! Renunță la banalități. Surprinde-ne și tu, cu ceva nou. Îndrăzniți...?!? Șopârlelor! Șobolanilor! Gândacilor! Broaștelor! Câinilor! Măi, măi, măi! Acu' am trecut, de la gărgăuni, la atacuri sub-urbane, sub centură, carevasăzică, face Bursucul. Trist
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
reprezintă chipul în care Voința, Unul Originar, își celebrează eliberarea supremă. Scenariul acestei apolinii divine, funcționând terapeutic față de Creatorul ei, este reeditat întocmai în Geneză. Înainte de a deveni cumpănire, stare proiectivă a Facerii, plutirea lui Dumnezeu peste ape este pura bântuire care însoțește plictisul ontologic. Iar întunericul care stăruie deasupra adâncului, a prăpastiei - abyssos - nu este doar starea elementară a nimicului, ci și reflexul ei psihic în sinea Duhului neangajat în faptă și, ca atare, suferind. Orice privitor într-o prăpastie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]