949 matches
-
distracție", "amuzament", "petrecere") a ajuns să însemne corupție, violență, barbarie, de vreme ce în România chiar vocabule mai serioase ("democrație", "parlament", "minister") sunt batjocorite de ani și ani de zile. Era normal ca în această sferă să se înghesuie, precum muștele în jurul bălegarului, indivizii cei mai dubioși produși de-o societate ea însăși dubioasă. E suficient să faci inventarul miliardarilor infractori despre care ziarele scriu lucruri ce-ți fac părul măciucă pentru ca, în scurtă vreme, să-i descoperi temeinic așezați la blidul cu
Sinuciderea prin diminutive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15511_a_16836]
-
aminte de o vorbă de-a mea de demult, pe care o uitasem, și pe care aș fi rostit-o... Valeriu își cumpărase o casă umilă, țărănească, în satul Odăile de pe lângă București. Privind eu prispa săracă a coșmeliei dată cu bălegar, curtea pustie, privata de lemn din fund, povârnită, cu ușa având două găurele ca niște ochi, mă trezisem zicându-i... - vorbă uitată, dar pe care veghea pasionată a prietenului meu o puse numaidecât la loc: era, aș fi zis,... SFINXUL
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
a ventilatorului electric ce zumzăia ca un bărzăun în toropeala odăii. - Noi, de bună seamă, nu mîncăm păsărele de hîrtie - spuse. Dumneavoastră toți știți ca și mine că în ziua cînd vor fi copaci și flori în această groapă de bălegar, în ziua cînd vor fi heringi în loc de gîngănii în ape, în ziua aceea nici dumneavoastră și nici eu n-o să mai avem ce căuta aici. Am dreptate? Nu răspunse nimeni. În vreme ce vorbea, senatorul smulsese o poză din calendar și făcuse
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
traversa grădina în care paznicul cultiva legume. Familia întreagă - vreo zece persoane, cel puțin - mergea zilnic la Turn cu două trăsuri. Acea șleahtă de copii veseli se întâlnea adesea cu copii slăbănogi și zdrențăroși, care strângeau într-un coș diform bălegarul cu care tatăl lor urma să îngrașe pământul în grădina de zarzavaturi. Imagini de sărăcie lucie care se pare că ne lăsau total indiferenți. Seara cinam adesea copios în grădina de la Turn, la lumina palidă a câtorva lămpi cu acetilenă
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
de la Turn, la lumina palidă a câtorva lămpi cu acetilenă, și ne întorceam când era deja noapte adâncă. Viață trândavă, neamenințată de nimic. Dacă eu aș fi făcut parte dintre cei care udau pământul cu sudoarea lor și care strângeau bălegarul, care ar fi fost oare amintirile mele din acele vremuri? Noi eram, fără îndoială, ultimii reprezentanți ai unei ordini de lucruri străvechi. Schimburi comerciale rare. Supunere în fața unor cicluri. Imobilitatea gândirii. Fabricarea uleiului era singura industrie a țării. De afară
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
pămîntului/ Și cum nu știe a visa/ El adormise ca un mormînt/ Pe umbra tulbure a sa.// Domnule somnule ce naibii faci/ Cu-acest mormînt previsătoriu?/ Un coridor, un coridor/ Pentru ivire de ivoriu.// Apoi s-a trezit pe-un bălegar/ De vise și de bumerange/ Lumina-i deschisese ochii/ Ca două goange.// Și pus în situația aceea/ De a se urina în iarbă/ Era indiferent ca rîul/ Prin care treci desculț în grabă" ( Un coridor). La persoana întîi, poeta practică
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
pe urechi prin ochi Prin buricele îngroșate ale degetelor Să înjur să pomenesc toți dracii Grîul soarele dumnezeii mamii lor Mari grămezi de rumeguș pe malul rîului Chiar lîngă pădurea verde Unii spun că ar fi bun pe cîmp în loc de bălegar Alții iau cîte un sac pentru afumat slănina Atîta a rămas din lemnul mîndru Și drept între toate umbrele Aș desface cuvintele din mucezeala stătută Le-aș limpezi să fie Ca fețele de masă ale bunicii Aș căuta prietenii să
Litera A by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/5764_a_7089]
-
câutând verighetele părinților mei pe care aflasem trăgând cu urechea la sfatul unor guralive vecine că mama mamei le-ar fi aruncat legate strâns c-un fir aspru de cânepă (smuls de pe fusul pe care-l torcea) în groapa cu bălegar din spatele grajdului chiar în seara în care tata venise s-o cheme la nuntă mintea mea a umblat după ele noapte de noapte în toți anii adolescenței fără să-i pese de vârcolaci și mirosuri de blesteme și viermi închipuindu
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
pe dreapta și-s mereu împreună ca acele ceasului acum s-ar putea să mor într-o tutungerie în miros de țigări de foi și de lapte cald ori în poiana premiului nobel lângă fluturii chirciți pe-o grămadă de bălegar 4 Lacul Bled liniștea lui care mă poate ucide mă expun benevol acestui pericol intim în fiecare dimineață învăț să coexist cu dungile trasate de rațele ce taie apa lin dungi care se șterg în timp ce altele apar din alte părți
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
se împletesc două tipuri de civilizație. Autoarea ascultă (de asemeni, în imaginație) „motoarele limuzinelor amestecate cu sunetul potcoavelor și uruitul tramvaielor.” Coborând în document, ea constată că în 1922, pe străzi, „caii par la fel de mulți ca automobilele, iar mirosul de bălegar, la fel de puternic ca izul de benzină.” Dar aceasta până în 1929, când „se scot din circulație ultimele șapte vagoane de tramvai cu cai.” Se schimbă mijloacele de locomoție și, totodată, mentalitățile. Pentru moment, Ioana Pârvulescu fixează culoarea locală, uneori cu pitorescul
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
ale imaginii se adună din simpla enumerare a părților componente care, individualizate prin sacadarea impusă de ritmul versului, nu refuză totuși să alcătuiască un întreg: "Case de chirpici, piatră seacă, ferestre și uși/ umplute cu mortar,/ bovine și oi, paie, bălegar, oameni stînd pe vine la foc, apa clocotind în căldare. ș...ț La răstimpuri./ cîte-o coadă de cometă, cîte-o pereche de catîri/ încărcați cu lemne, cîte-o femeie cu stea în frunte. Limbi hibride, hagialîcuri." (Drumuri imperiale, răsăritene). S-a vorbit
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
în ciornele lor pe care astăzi le putem citi în ediția originală î amândoi au o trăsătură comună, trupeții și medicaștrii ratați la C�line, și vagabonzii nelămuriți ai lui Beckett. Amândoi, și C�line și Beckett, au evocat același bălegar, unul ca miros, celălalt într-o manieră abstractă. Dar amândoi știu că, înaintea unei lumi mediocre sau a unei vieți ratate, le rămâne un al treilea suflu: vocile, vocile lor inimitabile. Iar literatura încetează atunci de a mai fi ceva
Vocea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12893_a_14218]
-
Nu este vorba neapărat de paseism delicios, ci și de recuperare boemă și revitalizatoare. Este rememorat, de aceea, și Bucureștiul supus ochilor venetici, ca oraș-cocteil, o pizza orientalo-occidentală (am putea spune astăzi), un potpuriu în care luxul este secondat de bălegar. Autorul îi trece în revistă și pe românii plecați în străinătate (exilați și autoexilați), care se gândesc la țară și capitală și care o fac, nu arareori, cioranizând avant la lettre. De aceea, Cartea de bucăți bucureștene a lui Dan
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
mi-am zis). Nu știu de ce stăteau așa. Oare există vreun animal mai blînd decît oaia? Mieii fuseseră separați într-o îngrăditură de scînduri. Din cînd în cînd, în celălalt capăt al grajdului, un cal bătea din picior. Mirosea a bălegar de toate felurile. N-are rost să mai lungesc vorba. Trebuia să alegem un miel și l-am ales; Florin l-a ales, fiindcă el era propriu-zis cumpărătorul. L-a arătat cu degetul: acela brumăriu! Abia acum observ că între
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
Prin zonele îndepărtate întâlneam iurte care aveau un panou solar sau o mică elice eoliană, o antenă parabolică, iar în interior, receiverul și televizorul color. Seara se aprindea și un bec. Aceasta cu toate că focul se face în multe gospodării cu bălegar uscat“. Întrucât în iarnă intenționează să plece în Laos și Cambodgia, are nevoie de sprijin financiar. Poate fi contactat la tel. 0723/36776l sau prin e-mail: totorean@yahoo. com <mailto: totorean@yahoo. com>. Relațiile româno-mongole România și Mongolia au stabilit
Agenda2003-32-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281353_a_282682]
-
sora mea Sygal, cu 15 mai mică decât mine. Am urmat Liceul de Arte Plastice din Johannesburg și m-am mutat... în junglă“. Tace și în tăcere stau, grele ca statuile de piatră, amintirile... „Jungla. Poveste. O casă rotundă din bălegar și paie, pe vârful unui deal, într-o țară care acum nu mai există - Ciskey. Nu știu cât am stat acolo, nu am simțit timpul, nu am avut alt ceas în afară de soare. Am citit mult, am pictat puțin, m-am plimbat zilnic
Agenda2004-29-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282649_a_283978]
-
resturile/ din viața mea/ și isteria clopotelor/ și tristețea unui furnicar/ și desfrîul minții// apoi șterge urmele/ celor plecați să aducă/ smerenie/ apoi urlă plînge pentru/ moartea nebunului/ mare cît tot cartierul// mai sînt și alte cuvinte/ cu miros de bălegar de urină/ care își așteaptă/ înălțarea la cer/ ca nevăzutul călător!// oare cîtă viață au zilele anii/ de cînd mă sfidez?// atît mai spun: am fost aici/ înainte de a mă naște" (Nevăzutul călător). Vasile Proca e un autor care, înveșmîntat
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
în catedrala sa din suflet unde erau mii de cuiburi și unde îngerii, sub formă de lumînări, urzeau lumină lăuntrică/ un tren de călimări/ l-am poftit pe actorul care-l juca pe rege să stăm amîndoi în grămada de bălegar filosofic/ sînt multe lucruri invizibile, mulți oameni, iar eu încă nu am învățat limba invizibilă/ mă așteaptă Uriel, îngerul căinței/ în această lume bună, cu sfinți, extaze, morți, sacrificii, timp, cu respirații sau rugăciuni,/ cu poeți, cu femei gravide. lume
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
ascetism, sub semnul unei religiozități primordiale, gata parcă a izvorî din cosmicele genuni, dar încă neformulată: "Aici, unde sîngele nostru - al fiecăruia dintre noi -/ este un vrej răsucit către soare.(...) Aici, unde lumina este pentru privirile noastre/ la fel ca bălegarul vechi și huma, pentru rîme.(...) Aici, unde foșnește, în fiecare dintre noi,/ un copac prăbușit și unde abia după moartea mea/ va fi întins, peste tot, un pămînt nou: peste nisipuri/ și peste glia săracă a dealurilor,/ peste gunoaiele puturoase
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
ajunge a răsfrînge adîncimile lumii. * Tehnica: o divinitate sinistră nu doar pentru că reclamă jertfe, ci și pentru că, periodic, se sinucide. * Îndîrjirea pe care o extragi din înfrîngeri, decepții, prăbușiri: o forță vitală similară celei a plantelor ce se nutresc din bălegar. * Pierzania epigonului constă în faptul că dorește a imita perfecțiunea paradigmei, iar nu starea ei de viață, incluzînd fireștile neajunsuri. * Singurătatea sporește responsabilitatea față de tine însuți (eul tău își asumă rolul de lume, așa cum o văduvă își asumă, pînă la
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
ajunge a răsfrînge adîncimile lumii. * Tehnica: o divinitate sinistră nu doar pentru că reclamă jertfe, ci și pentru că, periodic, se sinucide. * Îndîrjirea pe care o extragi din înfrîngeri, decepții, prăbușiri: o forță vitală similară celei a plantelor ce se nutresc din bălegar. * Pierzania epigonului constă în faptul că dorește a imita perfecțiunea paradigmei, iar nu starea ei de viață, incluzînd fireștile neajunsuri. * Singurătatea sporește responsabilitatea față de tine însuți (eul tău își asumă rolul de lume, așa cum o văduvă își asumă, pînă la
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
noroaiele și-o să mi-i și tăi nițel cu foarfecă, dar intenționez chiar să dau o fugă până la țară, la bunici, să mă aprovizionez cu încălțări la modă. Sigur are tataie niște gumări (aia în care mulge vacă și adună bălegarul de la porc) cu care aș putea să fac furori printre specialiștii și victimele modei!
Gumarii, din nou la modă! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19630_a_20955]
-
ajunge la deces”. Prevenirea infectării este simplă și ține de respectarea normelor de igienă, respectiv spălarea legumelor și fructelor, fierberea, coacerea sau prăjirea alimentelor. Scandalul castraveților ”ucigași” pune în discuție riscul produselor bio. Acestea nu folosesc decât îngrășăminte organice, respectiv bălegar, care conține germeni de tip fecal cum ar fi E Coli. Cei care vor să trăiască ecologic trebuie să țină seama de riscul microbian al acestor produse organice. Răspândirea piețelor tradiționale în România va ridica astfel de probleme de igienă
Bacteria ucigaşă a venit din afara Europei. Antibioticele omoară E. Coli, dar toxina acesteia omoară pacientul () [Corola-journal/Journalistic/26265_a_27590]
-
cunoscut cândva un om care-și pierduse mirosul. La început revoltat și frustrat, apoi se obișnuise așa. Putea lucra la țară muncile de care alții se fereau sau o făceau ținându-se cu mâna de nas, cum ar fi: împrăștierea bălegarului pentru îngrășarea pământului, curățenia la porci sau mutatul latrinei la câțiva ani. Îi spuneam, fără să-i știu povestea: Miroase floarea asta, să vezi cât este de parfumată! Iar el îmi răspundea cu un mic surâs în colțul gurii: De
Apologia Simțurilor. In: Editura Destine Literare by Corina Diana Haiduc () [Corola-journal/Journalistic/85_a_460]
-
fără nicio încîntare de "celebritatea" celui ale cărui rugăciuni le ascultă Dumnezeu. Părintele Anatoli se află refugiat pe o mică insulă, Ostrovul, loc de exil undeva în estuarul Mării Albe, drapată în cețuri, dormind nu ca Iov pe grămada de bălegar, ci pe una de cărbuni pe care asemeni lui Diogene cu butoiul său, și-i cară permanet cu o încăpățînarea damnaților sisifici. Cețurile nordului desfăcute în crîmpeie fragile deasupra unei mări plate, imobile, imemoriale, ochiuri de apă limpede și iarba
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]