659 matches
-
Aci autorul român se apropie de Michel Foucault, cel ce sesiza o relație între idolatrizarea ,rațiunii instrumentale", lipsite de orizontul spiritualității, așa cum a fost promovată de iluminism, și ,sistemele de dominație extrem de raționale", bazate pe forță. Dezgustul ,reacționarului" în raport cu ,vechile băltoace" ale materialismului determinist, de unde au răsărit cruzimile ultimului veac, este imens: ,Dacă democrația, de la dreapta sau de la stînga lui Hegel și a urmașilor, cît și a predecesorilor lui, își trage rădăcinile din determinismul materialist al secolului al XVIII-lea (Marx
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
doua, cînd pregătită de furtună, își azvîrle un val în pieptul unui preot, iar acesta îi strigă: "Hola! Thalassa furioasă! Te binecuvîntez și îți poruncesc să te liniștești." Dar cum el "nu era Hristos, se rostogoli pe punte într-o băltoacă de apă."
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
și îmi învîrt ochii după trecători. Din Maternitatea Polizu ieșeau precipitat doi bruneți ajunși: două haine de piele, negre, atîrnau pînă în pămînt. Deși puțin demodate. Mergeau ușor aplecați pe spate, gesticulînd cu ghiulurile prin aer și pășind nepăsători prin băltoace cu pantofii de lac și cu un aer de boieri. De antebrațul fiecăruia atîrna o pungă de plastic transparentă. Pe fundul fiecăreia se lățeau unsuroase niște brînzoaice. Degetele intrau lacome, cu tot cu mînecile negre, din piele, și se chinuiau să smulgă
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
de voci, acompaniați subtil de șipotul supurațiilor aburinde ale cîte unei țevi de canalizare sparte. în acest peisaj desenat cu trupuri și cu fizionomii reale de către Bosch, Bruegel și Goya la un loc, printre sticle aruncate, hîrtii umflate de vînt, băltoace și hoituri de cîini pe care nu se obosește nimeni să le îndepărteze, ci doar le ocolesc toți numai atît cît să nu le bată vîntul în nas, răsar miraculos nituri și borcane cu aracet, baițuri și covrigi turcești pe
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
Lunganul și stângaciul unchi Sam, cu pantaloni în dungi, cu joben și bărbuță ascuțită, împreună cu grăsanul John Bull, în cizmulițe și cu frac, erau atunci în permanență în paginile ziarelor. Câte nu se mai întâmplau cu ei! Ba cădeau în băltoacă, ba niște flăcăi robuști le făceau vânt cu un picior în fund, iar uneori se băteau între ei. Dacă apărea un capitalist inimaginabil de gras, cu joben negru și țigara în colțul gurii, atunci neapărat avea în mână un sac
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
se îneacă pînă și corpurile cerești: "azi m-am trezit cu țeasta umflată ochii-mi ieșeau/ din cap ca la un bou tras în țeapă/ o mînă mi-atîrnă afară un firicel de pișu/ stăruie pe coapsa zdrobită/ tremură într-o băltoacă unde se oglindește cerul/ halesc linii drepte și scuip spații curbe/ nu se văd stele soarele de muci clefăie ca o troacă/ de ochi. Mîncarea asta vede apusul în gură" ( dacă mă hotărăsc). PÎn| aici nimic deosebit, căci masca poate
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
care o numește, în deriziune, „orașul lui Heidegger” (?). Portretul urbei n-are nici o urmă de amabilitate, consemnînd alternativ datele obiective și cele subiective ale raportului cu actantul. Ușor retorică, descripția subliniază reacția afectivă pregnantă, umoarea răzvrătirii: „Craiova, orașul colbului,/ al băltoacelor de ploaie acidă,/ face din mine o cîrtiță oarbă,/ navigînd tîrîș/ cu un căluș de vorbe pe gură/ prin venele propriului destin.// Craiova mă îmbie să-i cînt numele,/ să-i proslăvesc primarii,/ prefecții, jăndarii, redactorii șefi,/ în acompaniamentul orchestrei
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
locul decupat de timp" (Elegie prenocturnă). Solitudinea în care se cufundă "proscrisul" duce la halucinații cu tîlc. în timp ce parcurge ziarul matinal, aude un sunet insistent la poartă. Trage zăvorul, dar nu e nimeni. întors în casă, găsește în locul ziarului o băltoacă de sînge și aude pași grăbiți urcînd pe scara șubredă a podului. Sacrificiul e astfel omologat. Treptat, individul își pierde simțurile, se abstractizează: "îți spun noapte bună/ îmi spui noapte bună/ dar nu te văd// sting ultima țigară/ cu amarul
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
să mă crezi sau să nu mă crezi morții călătoresc fără nici o credință ori mustrare ei au intransigența primitivă a cailor bătrâni care sunt acasă oriunde s-ar opri să roadă vârfuri de crengi ori să bea apă dintr-o băltoacă iar omul sărmanul care-i urmează supus se simte opresat de tot ce e-n jur până și de propria lui respirație care-l parodiază la răspântii 3 Pe trotuarul pe care vei veni potrivesc închipuita ta umbră cum demult
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
un soi de impolitețe și nici nu-i frumos să-i spui porc cuiva care se poartă, totuși, ca porcii -deși vezi că până și cercul a prins osânză și jeg. Te oprește mereu excepția, te gândești totuși că în băltoaca și mâlul lui glodosul dobitoc scaldă, poate, o inimă curată. Tot așa și cu triunghiul pe care-l ghicești, după miros, putrezind sub pletele zeițelor de odinioară, în văzduhuri de focuri stinse, turtit în capete aplecate pe care nu le
După atâtea ocoluri by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/5981_a_7306]
-
nou tatuaj și respirația pe care o înveți de la guru și manualul despre sex și sevraj. Se descheie cămașa, se desfac lăbărțate șireturi, pieptul gol ca un tors de carton, nu berbec și nici parapeturi, holograme în loc de amvon. Purpura inundă băltoace și râuri, sângele tău pentru cronici nu mai știe să scrie, Paladin în cămașă de blugi și bocanci, foșnește pădurea în paleți de hârtie. 12 mai 2008 De ce ți-e frică? Se trezește din coșmar, Se oprește din zvârcolire, prinde
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
rarefiate, măcinate, năruite mugind înlănțuit, șiroind în delicii ce-l țin departe, singur și nu pot fi rîvnite Colaps (înregistrare din mers) arcuș trecut peste corzi iată-le aceleași străzi de-a lungul și latul un timp lăbărțat aici o băltoacă în creștere o cumințenie așternută ca umbra însoțind trecutul fără să-i adaoge nimic osînda unui cult ce nu poate înceta fără fisuri abraziv nicicînd recent pînă la capăt recurent așa se cuvine nu are cum să nu se repete
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
în afară de becul spart care se bălăngăne înainte și înapoi sub efectul atingerii bastonului meu, mă duc șonticăind până la bucătărie. Cineva și-a atârnat iar rufele la uscat aici, în ciuda avizelor de interdicție care tapetează zidul. Rufele se scurg, picură, fac băltoace pe bufete și peste plită până în oale. Mi-a picurat o picătură și pe cap, chiar acolo unde biata mea tărtăcuță este goală și nu pot să acuz pe nimeni, fiindcă picătura venea de sus, pur și simplu. Puradeii se
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
palmei. Se vede lumină în biserică, prin ferestrele boltite. De aici îți poți închipui căldura dinăuntru. În prim plan în drum: două femei cu șaluri, botine de pâslă și lumânări, care probabil că s-au grăbit să iasă primele. Evită băltoacele și preferă să meargă prin zăpadă. Strâng în jurul lumânărilor mâinile înmănușate. Vântul mișcă flacăra lumânărilor. Sub baticurile roșii, chipurile lor prind contur pe măsură ce se apropie. Zăpada asta topită se lipește de tălpi și nu lasă săniile să alunece. Ești obligat
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
Biblie și Israel? Dimineață irosită, după-amiază sterilă. Le temps passe si vite, si vide. 9 martie. Pe tava micului dejun, măcinici. S-au dus zilele Babelor, încep ale Moșilor, la fel de amestecate. Îndrăznesc să ies din nou, atent la gropi, la băltoace. Delicatul meu baston de cireș nu e făcut pentru asta. Nici ghetele din piele de ied, puțin folosite în toamnă. Mă opresc în pasagiul Macca, răsfoiesc hârțoagele anticăriei Pach. Dau peste o interesantă stampă cu hanul Câmpinencei ars chiar pe
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
cei cinci heruvimi plini de praf fără instrumente muzicale fără aripi fără surîsuri vor rămîne tot atît de indiferenți la stările noastre înainte și după trecerea prin fața Bisericii Ruse dar toate astea se vor întîmpla înainte de a călca vitejește în băltoaca ingenios camuflată de perdeaua de frunzulițe galbene uitate de o toamnă virtuală apoi o vom porni din nou pe strada noastră Aceeași gramaticî azi ai oprit o femeie din drum doar privind-o ai făcut-o să treacă strada și
Mocheta lui Klimt by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/9937_a_11262]
-
îndure a ne ocroti cu milostivirea-I înaltă. Am tăcut încurcat. M-am mustrat pentru cutezanța-mi nemăsurată. Vocea domnitorului sunase-ndurerată. }ară săracă de nu se mai putea. Numai cine nu vrea, nu vedea. Pe ulițe, cotiuge, cocioabe. Prin băltoace, copiii despuiați și cățeii se tăvăleau ca purceii. îndeosebi, copiii aveau ceva ciudat. Ca o tobă pîntecele umflat. Nu, nu fără ironie usturătoare dar din ce atîta saț și-mbuibare? Și totuși, picioarele lor, rășchitori, fețele supte ca de lipitori, scîncetele
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
timpul își încetinise ritmul devenind o baltă - o mică îngrămădire lichidă în care nu înotau peștii mari și nici măcar broaștele. Dar în acest timp-marasm exista de asemenea viață: amoebe și alte ființe care nu erau vizibile cu ochiul liber. În băltoaca de timp se trăia într-o așteptare care treptat devenea chiar scopul vieții. Cei care așteptau cădeau într-o stare visătoare, plăcută - având destul timp să caște, întinzându-și picioarele în pat, cu mâinile frumos împreunate deasupra capului, un mod
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
spre cele patru zări trimit scrisori despre un bărbat mort din care iese tiptil un păianjen de onix și mă pîndește nemișcat: un șuvoi de sînge curge dintr-o țeavă spartă în mine. femeia plutind cu fața în sus în băltoaca roșie de la picioare ca soarele strălucește atunci. abruptă și clară. unde ești tu... unde ești tu nu e noapte și zi nu cade ploaia și cîinii nu aleargă prin iarbă. e o veșnică lumină albastră ștergînd contururile. unde sînt eu
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
cei cinci heruvimi plini de praf fără instrumente muzicale fără aripi fără surîsuri vor rămîne tot atît de indiferenți la stările noastre înainte și după trecerea prin fața Bisericii Ruse dar toate astea se vor întîmpla înainte de a călca vitejește în băltoaca ingenios camuflată de perdeaua de frunzulițe galbene uitate de o toamnă virtuală apoi o vom porni din nou pe strada noastră București, 6/5/05 Mișcarea cratimei între cuvinte din noi doi din mine adică unul vorbește prea mult cuvintele
Poezie by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/11452_a_12777]
-
Emil Brumaru Dragă Dimov, Primăvara sar în sus Broaște extraplate, Animalele fac febră, Berze cu chiloți de vată Umblă fără nici o jenă Prin băltoacele create. ( Dacă vrei să abuzezi De umiditate Poți să stai afară-n ploaie!) Școlărițe cu compasul Sînii-și trag sub bluze Și-i pătează cu cerneală. Eu visez closete mixte, Profesoare-n pielea goală, Îngeri care-și scot ciorapii C-un
Primăvara sar în sus broaște extraplate by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11926_a_13251]
-
dintâi pe-ai săi români.Și înscrisu-s-a cu slove în VECHILE CĂRȚI DE AUR:... XXI. BROASCA CE S-A VRUT CÂT UN BOU, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016. Într-o băltoacă -n zăvoi, O Broscuță râioasă, Văzând un Bou păscând trifoi, Deveni-ndată geloasă: ‘’Ce n-aș da să fiu și eu Așa mare cat un Bou, Iar ceilalți din neamul meu Să rămână cât un ou.’’ Se întoarse spre-o
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
-ntinse Broscuța noastră, Din răsputeri se umflă, Și, numai într-o clipă, Cât un cimpoi arătă. -Am ajuns ca el surată? -NU, mai umflă-te o dată! Și-adună toată puterea Și-și întinse iarăși pielea. Citește mai mult Într-o băltoacă -n zăvoi,O Broscuță râioasă,Văzând un Bou păscând trifoi,Deveni-ndată geloasă:‘’Ce n-aș da să fiu și euAșa mare cat un Bou,Iar ceilalți din neamul meuSă rămână cât un ou.’’ Se întoarse spre-o surată,Gândul
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Caraion poate dezvălui caracterul metodic al negativului, structura nihilismului, organizarea anarhiei, dacă putem vorbi astfel. Degradarea începe cu vârfurile consacrate ale lumii, cu imaginile mitologice. Narcis e înnămolit în decrepitudine fizică, în somnolență, în suspendarea identității: "șovăielnic lângă mit,/ din băltoacă în băltoacă/ Narcis e pleșuv./ S-a-nșelat? A adormit?/ Era altul? N-a fost el?" (șovăielnic lângă mit). Faust se luptă din greu cu slăbiciunile ființei proprii: "Faust plăpând.// Faust în luptă cu firea/ lui însuși. O glumă" (Mistuite resturi de
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
dezvălui caracterul metodic al negativului, structura nihilismului, organizarea anarhiei, dacă putem vorbi astfel. Degradarea începe cu vârfurile consacrate ale lumii, cu imaginile mitologice. Narcis e înnămolit în decrepitudine fizică, în somnolență, în suspendarea identității: "șovăielnic lângă mit,/ din băltoacă în băltoacă/ Narcis e pleșuv./ S-a-nșelat? A adormit?/ Era altul? N-a fost el?" (șovăielnic lângă mit). Faust se luptă din greu cu slăbiciunile ființei proprii: "Faust plăpând.// Faust în luptă cu firea/ lui însuși. O glumă" (Mistuite resturi de zeu). Odaia
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]