209 matches
-
admiratori (și admiratoare). Când se află că suedezul Hjell Espmark este membru al Comitetului pentru decernarea Premiului Nobel, se adună și în jurul lui numeroși admiratori (dezinteresați). Se schimbă idei, se fac proiecte, se lansează glume care circulă asemenea folclorului (de la babord la tribord). Pelicanii zăriți printre trestii stârnesc un entuziasm la fel de mare ca apariția unor OZN-uri Ziua de 23 septembrie debutează cu o întâlnire a participanților la festival cu studenții și profesorii Universității din Constanța. Urmează vizitarea unui târg de
Festivalul internațional "ZILE ȘI NOPȚI DE LITERATURĂ" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14757_a_16082]
-
lui de inginer, mereu meșterește câte ceva la plută. Cameramanul Manu și Medana Pop sunt cei mai buni vâslași. Ancuța, deși o alintăm „piticul”, pentru că este minionă, este cel mai bun cârmaci. Aici se cuvine să spunem ceva: stânga și dreapta, babordul și tribordul, sunt, oficial, anulate pe pluta noastră. Căci în primul rând trebuie să navigăm în apele românești, deci să ținem mereu malul stâng. Apoi, cum să-i spui colegului să dea două vâsle mai spre stânga, când el stă
Agenda2003-29-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281266_a_282595]
-
epigonic, autorul Duminicii fără sfîrșit adopta un ton sfidător, uneori ușor licențios, de artizan arțăgos, emițînd meșteșugite sudalme: "Zi de zi am lucrat la corabia cu șapte pînze/ că la o mare construcție./ I-am așezat cu grijă prova teuga babordul./ Treceau zilele a prostituate fierbinți/ pentru ibovnici de treabă. Tinerețea/ așa a trecut./ Veneau oamenii un fel de Iisusi astmatici:/ ase spune c-ar înaltă o corabie/ dar nimic nu se vede a ziceau -/ poate că-i doar o corabie
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
confirmând refrenul: dacă tunet uscat în cer izbucnește, vreme violentă ne pândește. Joao de Castro era un receptacul de astfel de reguli rimate, de teorii proverbiale prin care explica ciudățeniile care prezidaseră memorabila zi: fulgere la nord și vânt din babord, dacă de la sud vine, ploaia se-aține. Dar nu ploaie a fost ceea ce s-a aținut, ci o cataractă căzută din cer, o revărsare de aeriene ape peste uscatul și marea deja umflată de furia valurilor. Orizontul a dispărut cu
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
cunoștea trucul piraților galicieni, fie pentru că era foarte sigur de direcția pe care trebuia s-o urmeze, el nu păru să dea atenție luminilor lui Oberlus și se Îndepărtă către sud, imperturbabil, lăsînd vîrful țărmului la multe mile distanță de babord. Aproape de zorii zilei, decepționat, furios și mort de somn și de oboseală, Iguana Oberlus Își abandonă povara, stinse felinarele și se retrase În peșteră, blestemîndu-l pe bătrînul căpitan și poveștile lui absurde. Cu toate acestea, În adîncul sufletului era convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
într-adevăr o autentică opera de artă, iar Tevé Salmón avea toate motivele să se simtă mândru. Ceva mai tarziu, Marele Maestru Constructor se urcă pe navă și așeza în mijlocul ei o nucăde cocos, care nu se rostogoli nici spre babord, nici spre tribord, nici spre prova, nici spre pupă, semn că vasul era perfect echilibrat. Cum era posibil ca un om să realizeze un asemenea miracol fără planuri, calibre sau calcule matematice, era ceva ce l-ar uimi și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lui aranjează neîncetat piesele unui complicat puzzle. Într-o seară călduroasă, în care nici cea mai slabă briză nu umflă pânzele, Navigatorul-Căpitan trimise după Tapú Tetuanúi și, după ce le ceru celorlalți printr-un semn să facă liniște totală, arată spre babord și spuse: — Ia seama la valurile astea, ascultă cum se lovesc de chila. Ce concluzie tragi? Băiatul, nedumerit, studie câteva minute valurile mărunte care loveau chila dinspre babord, isi concentra auzul, încercând să distingă vreun sunet care, câtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
le ceru celorlalți printr-un semn să facă liniște totală, arată spre babord și spuse: — Ia seama la valurile astea, ascultă cum se lovesc de chila. Ce concluzie tragi? Băiatul, nedumerit, studie câteva minute valurile mărunte care loveau chila dinspre babord, isi concentra auzul, încercând să distingă vreun sunet care, câtuși de puțin, șase deosebească de clipocitul monoton al mării, insă sfârși prin a ridica din umeri, recunoscându-și neștiința. N-am nici cea mai mică idee, recunoscu. Miti Matái dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
loveau dinspre pupă, corect? — Corect, acceptă băiatul, derutat. Exigentul dascăl îl privi mustrător, surprins parcă de neștiința lui, și continuă reticent: Și cum îți explici faptul ca niște valuri care ne loveau de dimineață dinspre pupă acum ne lovesc dinspre babord? — S-o fi schimbat vântul, se aventură Tapú Tetuanúi cu sfiala, nemaiștiind ce să zică. Celălalt își ridică iarăși privirea către velele moleșite: — Care vânt? întreba. Lui Tapú Tetuanúi aproape că-i dăduseră lacrimile și trebui să-și muște buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la tribord? — Simplă deducție, fu răspunsul logic. În spatele nostru nu există nici un țărm, căci altfel l-am fi văzut. Nici în față, pentru că de dimineață vântul bătea într-acolo, iar pescărușii nu zboară împotriva vântului, decât în perioada migrațiilor. Spre babord, din câte știu, nu există nici un pământ cale de mii de mile. Așadar, singurul loc unde ar putea fi este la tribord. Ce mai putea face un simplu ucenic de navigator, decât să deschidă gură de uimire și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pala de vânt prin fața furioșilor Te-Onó, care nu-și puteau crede ochilor. Cand se găseau la vreo șaizeci de metri în lateral și la vreo patruzeci de metri încă în fața provelor navelor inamice, căpitanul Mararei ordona din nou: —Toți la babord! Velele în poziția inițială! Navă cârmi din nou și își pierdu și mai mult din viteza, însă când vântul îi veni iarăși din spate, întinzând pânzele, isi recupera vitalitatea, lăsând în urmă navele dușmane, ai căror ocupanți păcăliți făceau eforturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu mai clipocea, nici nu le mai șoptea vorbe dulci carenelor vasului. Urcară iarăși fantome din adâncuri și, după miezul nopții, Tapú Tetuanúi bagă de seamă că silueta firava a prințesei își părăsise ascunzișul și se îndreptase spre prova de la babord, unde rămase mai mult de trei ore, scrutând întunericul din spatele navei. La ce s-o gândi? Miti Matái o privea și el, iar băiatul citi pe chipul eroului sau aceeași întrebare, ca și cum și lui i-ar fi fost imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
semene din nou cu acela pe care-l cunoștea atât de bine, ceea ce, de fapt, însemna că se aflau exact deasupra liniei ecuatorului, împinși spre est de un curent lent, dar constant, care făcea că ambarcațiunea să alunece întruna spre babord, în încercarea lor de a se îndrepta spre sud. Oamenii vâsleau fără odihnă cu acele mișcări profunde și silențioase - la Râma - ce-i făcuseră faimoși pe vâslașii din Bora Bora, care, atunci când își propuneau, erau în stare să propulseze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
E mai ușor dacă accepți situația pur și simplu. — E mai ușor dacă accepți situația pur și simplu, mersi fain. Deci, în orice caz, apăs doar mânerul ăla și virez la stânga sau la dreapta? — Da, numai că se zice la babord și la tribord. — Stânga, dreapta, babord, tribord. Bine, am reținut. — Scout, zise Fidorous, asta e-o treabă serioasă. Nu te ambala, zise ea și-mi aruncă o privire rece și goală. Știu că este. Am încheiat turul navei și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pur și simplu. — E mai ușor dacă accepți situația pur și simplu, mersi fain. Deci, în orice caz, apăs doar mânerul ăla și virez la stânga sau la dreapta? — Da, numai că se zice la babord și la tribord. — Stânga, dreapta, babord, tribord. Bine, am reținut. — Scout, zise Fidorous, asta e-o treabă serioasă. Nu te ambala, zise ea și-mi aruncă o privire rece și goală. Știu că este. Am încheiat turul navei și-am ajuns la laptopul lui Nimeni. Asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ridice, se opri la jumătatea drumului și, încet, se îndreptă din nou de spate. — Ai auzit asta? întrebă. — Ce? — Ascultă. Zgomotul era slab și înfundat, dar era prezent. Brr-brr, brr-brr. Butoiul ieși la suprafață la o sută de metri la babord. 32 Rămas bun și adio, doamne din Spania Fidorous alergă pe punte cu ceva țiuitor în mână, care semăna cu un ceas deșteptător cu mai multe cadrane. — E sus. Butoiul e la suprafață. — Știm, zise Scout. E chiar acolo. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acea tăcere și neclintire. — Frumos și încet! strigă doctorul. Încet e bine. Orpheus pluti pe oglinda apei spre butoi. Scout opri motorul și ne-am oprit în câteva momente. Cu sulița în mână, m-am înapoiat șontâc la balustrada de la babord, alăturându-mă lui Fidorous. Butoiul plutea doar acolo, cam la un metru de marginea bărcii, tresăltând puțin în valurile mici iscate de noi. Brr-brr, brr-brr. Vezi ceva? E acolo jos? Fidorous scutură din cap. Nu-l văd, dar acolo e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
marginea punții de control. — Dumnezeule, strigă doctorul. Țineți-vă bine. Vup. Harponul nimeri rechinul în înotătoare, dar ludovicianul nu încetini deloc, înaintă mai repede, ajunse mai aproape, tot mai aproape... Zgomotul sfâșietor de lemn zdrobit și Orpheus înclinat tare la babord. M-am prins de micul parbriz al ambarcațiunii, împingându-mă cu picioarele în peretele punții superioare; Fidorous se agăță de balustradă în vreme ce găleți, cutii, frânghii și toate celelalte se rostogoliră și se împrăștiară pe punte. — Scout. — E-n ordine, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aer barca de plastic. Am râs așa cum râd oamenii în pragul unor vremuri întunecate și periculoase, cu hohote ca niște mici scântei luminoase în bezna nopții. Orpheus se înclina puternic acum, tribordul fiind cu câțiva metri mai aproape de apă decât babordul, iar catargul era înclinat la cinci grade. Faptul că vinciul era prins la tribord înrăutățea și mai mult lucrurile și când am coborât cușca peste bord se mai adăugară, poate, cinci grade la înclinația catargului. Scout purta costum de scafandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ridicat mâna într-un salut reținut. Scout îmi răspunse la fel, dispărând jos în albastru. Următoarele cincisprezece minute nu fură decât o așteptare încremenită și încordată. Bulele de aer scoase de Scout spărgându-se la suprafață, Fidorous plimbându-se de la babord la tribord, de la pupa la prora, privind apa, Ian învârtindu-se încolo și-ncoace pe punte și vrând să stea cât mai aproape de mine posibil, din când în când câte un scârțâit al lemnului punții, catargul cronometrându-ne în sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ușii cabinei înclinate. M-am uitat în jur și i-am văzut cușca-bărcuță gonflabilă printre lucrurile alunecate lângă balustradă și luate de apă. Ștergându-mi lacrimile de la ochi cu antebrațul, m-am cățărat și am sprijinit laptopul de peretele dinspre babord al cabinei, partea cea mai îndepărtată de apă. Cum Orpheus se înclina la tribord, babordul și puntea formau un soi de V răsturnat, un spațiu temporar de depozitare. Miau. — Știu, am spus, îndreptându-mă spre el. Și mie la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lucrurile alunecate lângă balustradă și luate de apă. Ștergându-mi lacrimile de la ochi cu antebrațul, m-am cățărat și am sprijinit laptopul de peretele dinspre babord al cabinei, partea cea mai îndepărtată de apă. Cum Orpheus se înclina la tribord, babordul și puntea formau un soi de V răsturnat, un spațiu temporar de depozitare. Miau. — Știu, am spus, îndreptându-mă spre el. Și mie la fel. L-am ridicat și l-am strâns în brațe, coborând nasul și inspirându-i mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
chiar aici. Sunt chiar aici. Am inspirat sacadat. — Și nu mai am unde să fug. Orpheus stătea înclinat acum la 45 de grade, jos în ocean, apa urcând pe punte. M-am cățărat în V-ul format de peretele dinspre babord al cabinei oblice și punte. M-am întins și-am lungit gâtul ca să mă uit peste balustrada dinspre babord, aflată sus în aer, dar nu se vedea nimic acolo, nici urmă de ludovician, doar kilometri întregi de mare pustie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la 45 de grade, jos în ocean, apa urcând pe punte. M-am cățărat în V-ul format de peretele dinspre babord al cabinei oblice și punte. M-am întins și-am lungit gâtul ca să mă uit peste balustrada dinspre babord, aflată sus în aer, dar nu se vedea nimic acolo, nici urmă de ludovician, doar kilometri întregi de mare pustie și insula în zare. — Haide, știu că ești acolo, am strigat peste apă. Ești mereu acolo, nu? Ce mai aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în stânci, săpând un romb cam aiurea pe sub ieșindurile balcoanelor. Încă de dimineață corbul șchiopăta pe puntea de comandă a parterului, verificând exactitatea rutei și inexistența unor cuirasate inamice, și el a fost cel care a strigat -Toată lumea pe babord, pregătiți bărcile în clipa când, inspectând cabina din vestibul, a dat peste nașa mea culcată cu fața în jos, ținându-și strâns croșeta. Sigur că am auzit urletul comandantului, Iolanda, dar înlăuntrul visului meu ca și cum aș fi făcut parte dintr-
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]