33 matches
-
fotografiază în halul ăsta, ne facem de rîs. Cum poate, domnule, o femeie să iasă așa pe stradă? De ziua Europei! JENI: Să folosesc trusa mea de farduri? MINISTRUL: N-ar fi rău. Cred că ea nici nu are. O balabustă neglijentă. Așa. Dă bine cu pudră că s-a cam învinețit. Ruj ai? Acum e perfect. De n-aș întîrzia la ceremonie! Uite. Nici n-am apucat să-mi beau cafeaua. JENI: Vai! Eu sînt de vină. Am uitat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
buni, care se întrupau în toate figurile blajine. Cel mai des aveau alte nume. Nenea Nebunelea era Yakul, taurul ăla păros cu coarne mari și față bună. Tanti Justina era Hâca. Și ea era o creatură de treabă, cât o balabustă, care-l salva pe Yak din toate necazurile în care-l vâra Mozol. Pe geniul răului îl chema Mozol, și ăsta era o dihanie ticăloasă care putea chiar să-ți facă bine numai ca să te deruteze. — Noi, băieți, tot neamul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
colo-n coșuleț și câte-o mânătarcă, doar-doar s-o petrece strașnicul Nebunelea de pe cea lume. Dar iată că Barbă-Cot scoase deodată un trist piuit și căzu pe spate: o fiară nemaivăzută i se ivise deodată înainte. Era groaznica și balabusta Hâca, o dihanie înfiorătoare, căreia poporul de prin partea locului i-a dat sumedenie de nume, care mai de care mai firoscoase. Astfel, Hâcăi... Aicea Nea Nebunelea s-a oprit din citit și ne-a întrebat dacă după mintea noastră
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și ciocanul... cu o coroană din carton aurit pe cap, cu niște coarne ca de viking... Vreo două gagici au leșinat de emoție. - Îhî... Iau aparatul din geanta lui Tavi, îi verific blițul și, rotindu-mă ca un criminalist în jurul balabustei și al celor doi creatori, încerc să nu-mi scape nimic. Buricul închis într-un soare ca o moară de vânt, penisul zâmbăreț roș-albastru, ce indică direcția spre versurile lui Tavi, degetul lui Anatol înspre public. Biata fată, mâzgălită, împopoțonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
meargă la suflet: Of, mamăăă, mama mea, m-ai lăsat fără cureaaa... Evident, ca vecin o înjuri pe mă-sa că i-a luat cureaua. Mai știi? Poate se spînzura cu ea și scăpa cartierul... La solist se asociază niște balabuste care rag mai delicat și varsă lacrimi că bărbații nu mai au vigoarea de altădată. M-ai lăsat măicuța meaaa, polițistul să mă iaaa... Fir-ai al dracului de polițist! De ce i-ai dat drumul, mă? Nu puteai să cheltui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scos-o că e țigan? Nu spuneai chiar mata că numele lui adevărat e Feher? — Da ce, de țigani unguri n-ai auzit? Să vezi tupeu la ăsta. Îmi vine dumnealui duminică dimineața la ora nouă cu plozii și cu balabusta, ea proaspăt coafată, el pus la costum, să-i pozez că vor să le trimită rudelor ei din Tel Aviv un „mic suvenir“ din partea nepoților că nu s-au mai văzut de douăzeci de ani. Era foarte aferat și mîndru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Înșire bancuri Învățate de plozii lui la grădiniță. Ce să-ți spun, petrecere nu glumă, mi se potrivea mătușă; unde mai pui că madam Albu se uita chiorîș la Wanda, pe care nu i-o puteam prezenta drept soție; știi, balabusta a fost colegă În clasele primare cu Puica, nevastă-mea și țmon cher, trebuie să recunoști că Marcelică te-a cam tras În piept) ...da las, că i-o coc eu. Urmează partea a doua și răzbunarea! nu mai scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un copil și tremurînd. Nu există dreptate, nu, comentă Merceditas, postată În ușa librăriei, departe de mîinile lui Fermín. Sărăcuțul, el, care e mai bun ca pîinea caldă și nu se ia de nimeni. Îi place să se Îmbrace În balabustă și să iasă ca să cînte? Și ce-i cu asta? Oamenii sînt răi, asta e. Don Anacleto tăcea, ochii plecați. — Răi nu, obiectă Fermín. Imbecili, ceea ce nu-i totuna. Răul presupune o determinare morală, o intenție și o anumită gîndire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pruncilor ca să aducă acele vechituri americane la prețuri de navete spațiale și dracu știe câtă șpagă o să le mai iasă și din asta dar tu ești tot inocentă habar nu ai ce gropi or să facă atunci când vor cadea balabustele alea de avioane de care noi nici măcar nu avem nevoie de aceea o să-ți propun să arunci rochița aceea violetă și să apari cât de goală poți când vor zbura acele fiare bătrâne Referință Bibliografică: prea târziu iubito / George Safir
PREA TÂRZIU IUBITO de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364195_a_365524]
-
bun prieten și creștin, ai spus că nu. - Normal! S-au terminat femeile? Măcar între prieteni să nu sărim calul! (Ce puteam să-i spun? Nici dacă-mi plătea nu m-aș fi culcat cu ea! Ce să faci cu balabusta aia?!) - I-am spus lu' Geta că n-ai vrea să te culci cu ea. - Ești nebun, tu asta discuți cu nevastă-ta? Și ea ce-a zis? (Chiar eram curios). - Eu tocmai de asta râdeam, mi-am amintit: S-
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
ci chiar și femeile mușcate de o invidie independentă și instantanee. Îi venea atunci să se oprească și să le strige: - Mocofanii, ochii la băiatul. Deschideți măi ambrazurile și holbați văzătorii, cătarea la baza țintei, înălțător zero. Lăsați-vă măi balabustele care v-ați procopsit cu ele pe toată viața și clătiți-vă ochiul magic să vedeți voi prospătură la Zambilica. Vă place indigenilor marfa lui băiatul? Oh, dacă ar fi avut și el un costum de mușchetar ca D'Artagnan
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
broșuri, “Botezul bisericesc”, “Biruințele blîndeții”, blagoslovenii, boaite burtoase, babuști bucălate, bolșovici, “Borea, beghi, balvan!”, “Bliat’!”, baloate, bagaje, banițe, boccele, băbătii, babete, baci, bătăuși bezmetici, badea Baboi, bădița Blejușcă, bistrițeni blajini, bărboși, borcoi buzați, “Baragladină!”, boroaice, “bahtă! bahtă! bahtă!”, bubuline, bașoalde, balabuste, borțoase, băgăreți, blegi, buzunăreli, bruftuluială, burdușeli, buchiseli, “Buf, bof!”, “Boule!”, “Beșinos bătrîn!”, “Bătu-te-ar benga!”, bocete, bășcălii, batjocură buruienoasă, baliverne, “Bărbatu-i bine?”, “Bolește”, brașoave, bancuri, bîrfe, bodogăneală, Bombonel bagă bețe Bunicii, Brucan bîjbîie, Bogdan Baltazar bănuiește, barem Băsescu
BAZAR de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348214_a_349543]
-
de o hotărîre bruscă. Deschid larg ușile de la șifonier și scot un caftan de șifon negru, de gravidă, pe care l-am cumpărat În timpul verii și nu l-am purtat niciodată, fiindcă mi se părea că mă face cît o balabustă. Ok. Accesorii. CÎteva coliere lungi, care să licărească frumos... niște pantofi cu tocuri scînteietoare... cercei cu diamante... Deschid cu un gest grăbit portfardul și Îmi dau cu cîte smacuri pot, În doi timpi și trei mișcări. Mă dau un pas
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
inimă bună, vădită chiar și în ochii ei albaștri, lăcrimoși. Dar doamna Sabina Duvid prezintă și un alt contrast interesant. Tip desăvârșit de ceea ce cu un cuvânt inestetic - peiorativ și trivial în intenția cu care e întrebuințat - se numește o balabustă, ea vorbește cea mai neaoșă limbă 1 Mișcare perpetuă (lat.). moldovenească, cu atât mai moldovenească și mai neaoșă cu cât doamna Sabina Duvid, emotivă și înzestrată cu o înflorită imaginație plastică, are un talent înnăscut de a-și exprima ideile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
au mutat Împreună după ce mama ceasornicarului a murit. Alcătuiesc o pereche arătoasă, deși nu lipsesc invidioșii care dau asigurări că năravul din fire n-are lecuire și că, În unele seri, don Federico mai face cîte-o escapadă, dichisit ca o balabustă. Don Gustavo Barceló a Închis librăria și-a ne-a predat nouă fondurile. A spus că s-a săturat pînă peste cap de breaslă și că e dornic sp Înfrunte noi provocări. Prima și ultima dintre acestea a fost crearea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din gunoaie. Cine ne pedepsește să trăim aici? Copiii călăresc pe găleți și visează că trec oceanul la Monte Carlo, unde-a fi aceea. Apoi ajung niște bețivi pentru care doar rachiul mai e bucurie. Se năpustesc cu pumnii în balabuste, după care le fac copii, să aibă cine călări alte găleți sparte. Ai dreptate mata să-ți aperi felul în care trăiești. Are și feciorul meu dreptate. Stînd față în față, n-avem încotro: trebuie să ne zmulgem ciozvîrta unul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe la domiciliu, de prin cele străinătățuri, într-un sătuc sau într-un cătun mai răsărit, din jos de Bărăgan, după o lipsă relativ mai îndelungată. La poartă, primul suflet peste care dă gagiul, este chiar bătrâna lui mamă iubitoare, o balabustă pe jumătate oarbă, surdă, paralitică și căzută zdravăn în mintea puradeilor. După inevitabilele chiote, văietături, îmbrățișări și pupături lăcrimoase, pe mâini, pe cap, pe urechi, pe obraji și direct pe gură, tipul nostru, care mai era și crescător amator de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
întreba neîntrebarea. Împleticit, ca într-o vrajă, prozatorul se întoarse în camera lui. Scotoci în buzunarul hainei și luă cheia. „Mai bine nu gândesc nimic, își repeta speriat Burtăncureanu. Nu eu răspund. Am respectat toate indicațiile. Doar cu ochii pe balabustă. Eu am făcut tot ce se poate. Ei de ce au plecat și m-au lăsat singur?! Îl ardea pe Goncea să o reguleze pe aia de la Audiențele Ceceului. Și m-au lăsat pe mine să...“ Goncea era încurcat atunci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Dumnezeu să-l ierte, atât îmi spunea: "Scumpo, fac ce vrei. Uite, joc, latru, numai afară să nu mă dai, suflețelu meu, că nu pot fără tine!" Atunci, latră", îi spuneam. Și lătra. Cumsecade om! Avea trei fetițe și-o balabustă de nevastă, nu intra pe ușă. Fugea de-acasă și venea la mine. Ce nu-mi aducea? Bomboane, prăjituri, îmi făcea rochii! Am niște cercei de la el, numai să vi-i arăt! O minune! A dat cinci mii de lei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bine: iarna făcîndu-și fini și cumetri; în restul anului îngrijindu-se de buna rînduială a turmelor. Mai departe, la Călugăreni, pe malul Bistriței și în apropiere de Piatra Teiului, alt cîrciumar, David, un ovrei de treabă, dar mai cu seamă balabusta sa, care nu știa bine românește, asociau imaginea dispărutului cu firea lui petrecăreață și simpatică; munteanca, adică Vitoria, se vedea nevoită să accepte cu tăinuită bucurie asemenea descrieri, știind că „era om cu harțag la chef”. Este un amănunt cu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și iuți, ca niște țipari. Măști macabre și glugi, nimfete spoite și manglitori. Cheflii, paparude, buruieni. Fanți cu șișul între dinții de aur. Codoașe zaharisite, mângâind burțile gloabelor care însoțesc alaiul. Pe undeva, furișându-se, gălbui, unchiul sadic și iepuraș ? Balabuste bocitoare, arlechini, damblagii, seniori ai șatrei, popi paradiți. Veselie, spaimă și râs. Tropotul cailor și vaietul corului, acoperite treptat de melodia și mimica stilizatelor florărese, acompaniate de tremurul epileptic al ofticoșilor. Nu va fi așa, bineînțeles, ci o solemnitate patetică
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
m-a izbit în nări o duhoare grea de usturoi. — Vrrrei să bem ceva la bar, frumosule? Micul dejun al campionilor face un dolar. Mă vrrrei? Mi-am luat inima-n dinți și m-am uitat la ea. Era o balabustă bătrână, cu buzele uscate și cu pustule sifilitice. Am scos din buzunar câteva bancnote și i le-am întins fără să mă uit la valoarea lor. Fleorțotina a îngenuncheat înaintea mântuitorului ei, pogorât într-un club de noapte, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am pus să se încalțe și să raporteze că se îndreaptă spre Bouroș! altul poartă numele de om de serviciu, dar serviciile lui privesc hîrtiile de pe jos, nu pe cele în uz, mai bun ritor minoritarul rom în fața femininelor sale, balabusta cu interesantele desuuri roz, altceva decît creața fustă țigănească, să fie români mai buni decît noi, care rupem în alogenia lingvistică pîrtii românești? zece mii, geaba, sănătos, lipsesc guturalele indo-iraniene, la deal și la vale, gata! ori sînt atenuate, personajele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
meargă la suflet: Of, mamăăă, mama mea, m-ai lăsat fără cureaaa... Evident, ca vecin o înjuri pe mă-sa că i-a luat cureaua. Mai știi? Poate se spînzura cu ea și scăpa cartierul... La solist se asociază niște balabuste care rag mai delicat și varsă lacrimi că bărbații nu mai au vigoarea de altădată. M-ai lăsat măicuța meaaa, polițistul să mă iaaa... Fir-ai al dracului de polițist! De ce i-ai dat drumul, mă? Nu puteai să cheltui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
parlamentul dela Iași. Această anecdotă întrucâtva se potrivește și acuma provinciei Moldovinești. Doresc să nu i se mai potrivească în curând. E o anecdotă ovreiască. Era odată un jidov sărac și năcăjit cu numele Nuhăm, care avea de hrănit o balabustă și o mulțime de copii și neamuri. Trăia cu toți ai lui, într-o căsuță alcătuită dintr-o singură încăpere. În jur, nici ogradă nici șură. Ținea dinaintea ușii trei ființe ca vai de ele, singura avere; o vacă, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]