8,717 matches
-
răspunsul, dar e, în tot cazul, la mijloc un fel de-a recompune, din cioburi, o imagine, trecînd-o, ca pe-o fotografie, în atelierele de demult, prin ,ape". Mi-am amintit de-ntrebarea asta și de bătrîneștile ,filozofii" care căptușesc basmele citind, de curînd, o carte cu copertă verzuie (după obîrșia-i franțuzească, vert Nil, vernilul e-un verde de apă...): Oglinzile, de Petru Creția, în reeditarea recentă de la Humanitas. În cui, peste spinarea arcuită a vreunui scrin, atîrnă un zăgaz de
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
Noica, la care vom găsi similitudini mai degrabă cu primul Heidegger decât cu al doilea. Noica abordează și el, ,în interes de serviciu" - se subînțelege: în calitate de filozof - anumite piese literare 5. Este vorba de un poem, Luceafărul, și de un basm, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. De altfel, în privința Luceafărului, Noica subliniază că și Eminescu a pornit tot de la un basm. Ca atare, spre deosebire de cel de-al doilea Heidegger, referințele literare ale lui Noica nu sunt surse solemne, din
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
serviciu" - se subînțelege: în calitate de filozof - anumite piese literare 5. Este vorba de un poem, Luceafărul, și de un basm, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. De altfel, în privința Luceafărului, Noica subliniază că și Eminescu a pornit tot de la un basm. Ca atare, spre deosebire de cel de-al doilea Heidegger, referințele literare ale lui Noica nu sunt surse solemne, din cultura înaltă. Dimpotrivă, ceea ce este avut în vedere este ceva în aparență umil și simplu: basmul. Să nu uităm însă că și
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
Eminescu a pornit tot de la un basm. Ca atare, spre deosebire de cel de-al doilea Heidegger, referințele literare ale lui Noica nu sunt surse solemne, din cultura înaltă. Dimpotrivă, ceea ce este avut în vedere este ceva în aparență umil și simplu: basmul. Să nu uităm însă că și primul Heidegger abordează ceva deopotrivă de umil: o ,fabulă", la origine un mit, chiar dacă unul prelucrat cultural. Basmul, ca și mitul grijii, trimite așadar la un geniu anonim și imemorial, înțeles ca un zăcământ
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
din cultura înaltă. Dimpotrivă, ceea ce este avut în vedere este ceva în aparență umil și simplu: basmul. Să nu uităm însă că și primul Heidegger abordează ceva deopotrivă de umil: o ,fabulă", la origine un mit, chiar dacă unul prelucrat cultural. Basmul, ca și mitul grijii, trimite așadar la un geniu anonim și imemorial, înțeles ca un zăcământ arhaic de sens ce trebuie exploatat și scos la lumină. Ce relevanță are însă un basm pentru filosofie? Dacă al doilea Heidegger, prin dialogul
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
la origine un mit, chiar dacă unul prelucrat cultural. Basmul, ca și mitul grijii, trimite așadar la un geniu anonim și imemorial, înțeles ca un zăcământ arhaic de sens ce trebuie exploatat și scos la lumină. Ce relevanță are însă un basm pentru filosofie? Dacă al doilea Heidegger, prin dialogul său cu Hölderlin, putea vedea în poet o voce ,providențială" care ajunge la un sens profund al ființei omului, raportarea lui Noica la ,basme" nu poate avea același prestigiu al solemnității. Totuși
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
scos la lumină. Ce relevanță are însă un basm pentru filosofie? Dacă al doilea Heidegger, prin dialogul său cu Hölderlin, putea vedea în poet o voce ,providențială" care ajunge la un sens profund al ființei omului, raportarea lui Noica la ,basme" nu poate avea același prestigiu al solemnității. Totuși, după Noica, basmul are o valoare filozofică intrinsecă. Iată ce spune el: Poate că basmul are, ca nici o altă formă de creație artistică, o semnificație ontologică prin el însuși. El reprezintă încercarea
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
Dacă al doilea Heidegger, prin dialogul său cu Hölderlin, putea vedea în poet o voce ,providențială" care ajunge la un sens profund al ființei omului, raportarea lui Noica la ,basme" nu poate avea același prestigiu al solemnității. Totuși, după Noica, basmul are o valoare filozofică intrinsecă. Iată ce spune el: Poate că basmul are, ca nici o altă formă de creație artistică, o semnificație ontologică prin el însuși. El reprezintă încercarea artistic organizată de a descrie ființa, de vreme ce o invocă la diverse
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
poet o voce ,providențială" care ajunge la un sens profund al ființei omului, raportarea lui Noica la ,basme" nu poate avea același prestigiu al solemnității. Totuși, după Noica, basmul are o valoare filozofică intrinsecă. Iată ce spune el: Poate că basmul are, ca nici o altă formă de creație artistică, o semnificație ontologică prin el însuși. El reprezintă încercarea artistic organizată de a descrie ființa, de vreme ce o invocă la diverse niveluri de realitate și irealitate. ș...ț Basmul ș...ț vorbește despre
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
spune el: Poate că basmul are, ca nici o altă formă de creație artistică, o semnificație ontologică prin el însuși. El reprezintă încercarea artistic organizată de a descrie ființa, de vreme ce o invocă la diverse niveluri de realitate și irealitate. ș...ț Basmul ș...ț vorbește despre ceea ce este și ar fi să fie, despre ce a fost și n-a fost să fie, despre acel ce va fi fiind, din lucruri, care Ťde n-ar fi nu s-ar povestiť." (Sentimentul românesc
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
fie, despre ce a fost și n-a fost să fie, despre acel ce va fi fiind, din lucruri, care Ťde n-ar fi nu s-ar povestiť." (Sentimentul românesc..., pp. 89-90) Noica consideră de aceea că semnificația fundamentală a basmului trebuie tălmăcită în sens ontologic. O interpretare ontologică presupune întâi de toate o viziune ontologică determinată, căreia piesa literară să i se plieze. Sintaxa situației este similară celei heideggeriene: așa cum fabula grijii era chemată să ilustreze construcția ontologică heideggeriană, tot
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
legănarea sa din lumea individualului, își întind mâna - dar mâinile lor nu se prind" (Sentimentul românesc..., p. 93). Noica adaugă: ,Lumea necesității și cea a contingenței nu s-au întâlnit. Dar s-au căutat" (Sentimentul românesc..., p. 99). În schimb, basmul Tinerețe fără bătrânețe vine să ilustreze reușita modelului ontologic (Sentimentul românesc..., pp. 103-133). Căci Făt-Frumos este individualul care vrea cu tot dinadinsul să iasă din ordinea devenirii întru devenire (împărăția tatălui său) și să intre în ordinea superioară a devenirii
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
reprimăm ceea ce e acolo afirmat ca atare. Acest curaj de care vorbește Dragomir este curajul confruntării, al adevărului, al fățișului. Oricum, cu Scrisoarea pierdută, Dragomir ne surprinde prin alegerea lui, încă și mai mult decât ne poate surprinde Noica (cu basmele) sau Heidegger (cu fabula), măcar pentru că aceștia din urmă aveau de partea lor arhaicul sedimentat care, în principiu, mustește de sensuri. Dragomir alege un text care aparent nu doar că e non-filozofic, ci e chiar anti-filozofic: o comedie. Căci, într-
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
nevoie mereu de o ‘madeleina’ de-a lui Proust ca să ne aducă aminte de lucrurile simple, frumoase, în care așteptai ziua de mâine că pe un cadou de Crăciun? Copii care credeau în Moși Craciuni sunt acum copii care distrug basmele prin lipsa lor de credință în ceva.. Am devenit atât de banali, încât și ceasul s-a plictisit să mai arate timpul.. ..sau de vreun prosperolog priceput în d-ale melancoliei ! și ale basmelor . mă rog ,oricum, de la buticul de
Viaţa la ţară by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82752_a_84077]
-
Craciuni sunt acum copii care distrug basmele prin lipsa lor de credință în ceva.. Am devenit atât de banali, încât și ceasul s-a plictisit să mai arate timpul.. ..sau de vreun prosperolog priceput în d-ale melancoliei ! și ale basmelor . mă rog ,oricum, de la buticul de vise în cutii ermetice
Viaţa la ţară by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82752_a_84077]
-
ce-o fi) în casa să-ți cânte? Niște aprecieri negative la adresa ta m-au făcut curioasă...drept care mă pun pe cercetări. Vroiam să văd de ce condeiul tău a putut cauza o asemenea reacție unui personaj important cândva, rupt din basme în momentul actual. Nu prea am reusit sa ma lămuresc, probabil diferențele de opinie politică...Oricum reply-ul meu are ca scop o veste tristă. Porumbelul care te-a vizitat a mai trăit doar 3 zile din cauza unei nemiloase gripe (stai
Vizitatorii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82839_a_84164]
-
căruia acela căruia îi cade în mînă un tezaur să-și mobilizeze, dintr-o dată, toate energiile posibile și să pună în mișcare un microunivers întreg, astfel încît să păstreze neatins talantul și să îl și sporească în mod spectaculos. Pentru ca basmul să fie complet, după ce își construiește - într-o zi, cît alții într-un an -, jumătatea de împărăție de rigoare, cavalerul o cucerește, de soție, și pe Portia, fata (vitregă) a împăratului modern. Astfel, cavalerul încetează de a fi rătăcitor. La
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
ea cucerește în aceeași măsură în care se lasă cucerită. Și că înrudirea-i minimă - și mai mult convențională - cu împăratul are o funcție care generează, cu intenție, paradoxuri. Desigur, mai întîi, e vorba de o adecvare la scenariul de basm. Făt-Frumos nu s-ar putea însura cu altcineva decît Ileana Cosînzeana, iar aceasta trebuie să fie fată de împărat. Dar nu cred că e o întîmplare faptul că Portia poartă numele celei mai inteligente dintre eroinele lui Shakespeare. Aceea care
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
nu lăsa focul sacru al iubirii să se stingă e echivalentă cu a ține trează și inteligența lui și pe a ei. O iubire tîmpă moare repede. Cred că e singurul lucru pe care viața îl are în comun cu basmul, chiar dacă nici viața și nici basmul nu prea au curajul s-o afirme. Sau așa aș spune eu povestea în care un naufragiat ce riscă să moară de foame în El Dorado găsește, din întîmplare, o ambiguă comoară. Și încă
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
să se stingă e echivalentă cu a ține trează și inteligența lui și pe a ei. O iubire tîmpă moare repede. Cred că e singurul lucru pe care viața îl are în comun cu basmul, chiar dacă nici viața și nici basmul nu prea au curajul s-o afirme. Sau așa aș spune eu povestea în care un naufragiat ce riscă să moară de foame în El Dorado găsește, din întîmplare, o ambiguă comoară. Și încă ceva: istoria bucății de hîrtie pe
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
încă ceva: istoria bucății de hîrtie pe care stă scris că valorează un milion de lire are la origine un pariu, precum Cartea lui Iov. Împăratul e, la urma urmei, un reprezentant terestru al divinității. Și în viață și în basme, el trebuie însă să își merite statutul. Adică să știe ce să parieze și pe cine. Cui și cîți talanți să-i dea. Deci, la rîndul lui, să se supună unor teste. Altfel, nu e împărat decît cu numele. Impostorii
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
unor teste. Altfel, nu e împărat decît cu numele. Impostorii ce ne înconjoară nu o știu sau nu le pasă. De ce le-ar păsa, în fond, cînd nici societatea nu se sinchisește?! Dacă așa pot să stea lucrurile într-un basm modern, de ce oare nu este la fel și într-o legendă din Antichitate? De ce e atît de trist/ burlesc/ grotesc destinul regelui Midas, frigianul? De ce moare el de foame lîngă o comoară? Oare este chiar un hybris să dorești să
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
atunci cînd își imaginează că Titania s-a putut îndrăgosti de el. Midas nu e altceva decît un mic-burghez de sine însuși epatat. Hybrisul lui Midas e totala-i lipsă de umor. Iar asta, în lumea ideală a legendelor și basmelor, se pedepsește). Nici măcar vorbind cu zeii, el nu se desprinde de obiecte, nici de sine. Își refuză orice transcendență. Se ia mult prea tare în serios. De aici, degringolada căreia îi cade pradă. Midas nu este destul de rafinat încît să
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
căruia acela căruia îi cade în mînă un tezaur să-și mobilizeze, dintr-o dată, toate energiile posibile și să pună în mișcare un microunivers întreg, astfel încît să păstreze neatins talantul și să îl și sporească în mod spectaculos. Pentru ca basmul să fie complet, după ce își construiește - într-o zi, cît alții într-un an -, jumătatea de împărăție de rigoare, cavalerul o cucerește, de soție, și pe Portia, fata (vitregă) a împăratului modern. Astfel, cavalerul încetează de a fi rătăcitor. La
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
ea cucerește în aceeași măsură în care se lasă cucerită. Și că înrudirea-i minimă - și mai mult convențională - cu împăratul are o funcție care generează, cu intenție, paradoxuri. Desigur, mai întîi, e vorba de o adecvare la scenariul de basm. Făt-Frumos nu s-ar putea însura cu altcineva decît Ileana Cosînzeana, iar aceasta trebuie să fie fată de împărat. Dar nu cred că e o întîmplare faptul că Portia poartă numele celei mai inteligente dintre eroinele lui Shakespeare. Aceea care
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]