86 matches
-
venit din nou un cetățean al Marii Britanii, vântul de la pupa s-a întors spre celebra afacere cu fregatele luate de la fier vechi cu preț ca de noi. Dar vremurile acelea scuzabile ca „ tranziție” au trecut, Înalta Poarta nu mai are beilic la noi, nici noi nu mai avem capuchehaie la ei, ci am căpătat scaun stabil la masa rotundă a marilor decizii... Stabil în măsura, bine-nțeles, în care nu trag doi de el: Care să se așeze și care să
DORUL DE FĂNUŞ sau DESPRE MICIMEA ÎNALTEI PORŢI. In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_382]
-
domnului printr-un călăraș sau olacăeste vorba de curierii gălățeni-n.a.), care transmitea știrile în interiorul țării și în afara ei, folosind cai de olac”. Ajuns la Tecuci “... pârcălabul acestui oraș ne-a făcut rost de căruțe și de cai de beilic, ne-a dat și un conacar. Cel care venise cu noi s-a înapoiatăla Galați-n.a.) cu căruțele și cu caii, căci așa e obiceiul lor; în fiecare târg este un menzil de căruțe și de cai”. În continuarea
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
bazată pe separarea activităților. Începând cu data de 1 mai 2001, s-a aprobat o nouă structură organizatorică a CNPR prin înființarea a 10 direcții regionale de poștă și 6 sucursale specializate. GLOSAR și ABREVIERI aba adiafor anaforă ban begăbei) beilic(beylik) beșliu bicigaș caftan cal de olac capuchehaie cariolă castor căminar cărucer centiron ciuhe civit cneaz contraci cotun cumpănă stofă groasă de lână, prelucrată la piuă. nepăsător. raport scris adresat domnitorului de către un mare dregător. mare dregător al Olteniei. căpetenie
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
la Ipotești avea un domeniu, casă mare și un lac în pădure (căruia i s-a spus "lacul codrilor albastru"), cu nuferi, barcă, lebădă... Otilia Cazimir are, și ea, o căsuță pitită într-o mahala ieșeană căreia i se spune Beilic. Casa de la Haimanale, lîngă Ploiești, a familiei Caragiale nu mai e. în schimb, Vasile Alecsandri are un conac la Mircești; atît i-a rămas întrucît casele din Iași și Bacău s-au restituit. Și Negruzzi stă bine în conacul de la
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
desigur, de "bacșîș" sau "bacșiș", după cum vorbim, în Moldova sau Muntenia); au venit cu el, se spune, în urmă cu vreo trei sute de ani, turciții din Fanar, care s-au speriat foarte de "comorile folclorului nostru", servite la bairamurile din Beilicul Iașilor ori Bucureștilor. Pe aici se cîntau doine și balade, de către niște țărani de prin mahalale, numiți lăutari, cu cimpoaie, fluiere, viori, cobze și țambal; unele, cele de jale și de dragoste, mai treacă-meargă, dar fioroasele balade de haiducie și
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
pastelor multicolore ale unui tablou artistic. Povestiți-vă pe dumneavoastră în sânul familiei, pe când copilăria și arta își croiau drum împreună printre cele dintâi încrucișări ale vieții! În primii ani de viață am locuit la Cernavoda, apoi în satul Viile (Beilic) la mamaia Vasilica și la Piatra Frecăței, unde s-a născut frățiorul meu Gigi - așa cum îi spuneam în familie, George - așa cum îi spuneau prietenii. Mentionez că tatăl meu a fost transferat cu serviciul în București când eu aveam patru ani
FLOAREA TĂNĂSESCU. DARUL CÂNTECULUI PENTRU CEL CARE ÎL IUBEŞTE, ÎL CREŞTE ŞI ÎL RODEŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352278_a_353607]
-
pe 27 iunie 2005, a trecut în veșnicie. Dumnezeu să-l odihnească! Sufletul meu nu se va împăca niciodată cu pierderea lui și va lăcrima toată viața. Însă casa copilăriei mele fericite a fost casa bunicii din satul Viile sau Beilic, așa cum era denumit satul înainte de 1945 și care se traduce prin sintagma - „drumul birului”, pentru că pe acolo trecea drumul pe care erau duse birurile la turci. În acel sătuc precum un colț de rai, sufletul meu s-a trezit și
FLOAREA TĂNĂSESCU. DARUL CÂNTECULUI PENTRU CEL CARE ÎL IUBEŞTE, ÎL CREŞTE ŞI ÎL RODEŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352278_a_353607]
-
venit din nou un cetățean al Marii Britanii, vântul de la pupa s-a întors spre celebra afacere cu fregatele luate de la fier vechi cu preț ca de noi. Dar vremurile acelea scuzabile ca „ tranziție” au trecut, Înalta Poarta nu mai are beilic la noi, nici noi nu mai avem capuchehaie la ei, ci am căpătat scaun stabil la masa rotundă a marilor decizii... Stabil în măsura, bine-nțeles, în care nu trag doi de el: Care să se așeze și care să
DORUL DE FĂNUŞ... SAU DESPRE MICIMEA ÎNALTEI PORŢI de CORNELIU LEU în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344764_a_346093]
-
mijlocul de transport atât de necesar. Pe de altă parte însă, societatea feudală, prin caracterul organizării sale, a împiedicat libera dezvoltare a acestei forme de transport. Așa bunăoară, harabagii din Roman s-au „împrăștiat”, în 1816, pentru că erau impuși la beilic, deși se bucurau de scutire. Vătăjiile de harabagii se arendau unor instituții sau persoane particulare. Unele erau date „miluire” mănăstirilor, altele, ca de pildă vătăjia de harabagii din Botoșani, unor biserici, iar altele unor instituții ca, de pildă, vătăjiile din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
trimită la lucru cu uneltele lor. De asemenea, năzâria a fost obligată să dea câte 80 de țigani lingurari și ursari pe lună, cu plată de 30 parale pe zi „pentru hrana lor”, deși ursarii erau scutiți de „salahorie și beilicuri”. Aceleași îndatoriri au fost aruncate și pe seama ,,lăcuitorilor târgurilor”.Tot materialul necesar pentru construcțiile de poduri și drumuri - mai ales lemnos - a fost transportat pe apă, de către plutași, și pe uscat de către birnici. Lucrările de construcții de drumuri și poduri
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
podului de la Săucești, care comunica Isprăvniciei că nu va plăti lemnul adus la pod pentru a-l reface, nici în fața „ezecuției oștenești”. În felul acesta toată greutatea obligațiilor apăsa pe restul populației. Deoarece ea era deja extenuată de havalele sau beilicuri, a răspuns acestor noi obligații printr-o opoziție dârză. Locuitorii târgurilor amenințau cu împrăștierea, meșterii fugeau din ținut în ținut, țăranii fugeau de la lucru, nu se supuneau chemărilor, băteau pe zapcii și se răzvrăteau. Răscoalele țărănești din 1831 și epidemiile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
s-a ridicat cu hotărâre împotriva sistemului feudal de construire a șoselelor. În Dorințele partidei naționale în Moldova el cerea, în articolul 34, înlesniri comerțului și libertății muncii prin deschiderea de canale și drumuri și „mai ales desființarea a orice beilicuri, cărături și havalele, precum la drumuri publice” etc. Ion Ghica s-a preocupat și el de problema căilor și a mijloacelor de comunicație. În anul 1848 a publicat un studiu, în care a analizat transporturile terestre, fluviale și maritime în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lor”, dar numai cu știrea satului și a stăpânului. Așadar, meșteșugarul țăran fiind legat de pământ este legat de proprietar. Lui nu i se eliberează patentă, pentru a nu se bucura de privilegiile patentărilor, pentru a nu fi scutit de beilicuri, pentru a nu-l lipsi pe proprietar de clacă. În felul acesta, săteanul nu poate ieși decât cu foarte mare greutate din starea de țăran pentru a intra în cea de meseriaș sau de orășean. Este adevărat că meșteșugarii au
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1845 Situația birnicilor se caracterizează printr-o mare fluctuație. Aceasta se datorește stării lor materiale precare, care-i constrângea să se mute dintr-un loc în altul, în speranța îmbunătățirii soartei lor. Evaziunea fiscală și tendința de a scăpa de beilicuri sunt alte motive care explică instabilitatea lor. Scăderea vertiginoasă a numărului de birnici de la o catagrafie la alta, ca de pildă la Iași și Bacău între 1838-1845, nu trebuie pusă numai pe seama nestatorniciei lor, ci trebuie avut în vedere și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
birnici strămutați în despărțirea a III-a a orașului Iași, între 1845-1851, au fost angajați ca argați, vizitii, sacagii, rândași, portari etc. Birnicii orașelor, în majoritate covârșitoare, locuiau în mahalale confundate adesea, în cursul operațiilor de fixare a cislelor și beilicurilor, cu satele. Confuziile nu erau provocate numai de aspectul rural al mahalalelor, ci și de ocupațiile celor care le locuiau. Dintre birnicii mahalagii se ridica o categorie de înstăriți, oameni care creșteau vite pe imaș pentru negoț, care reușiseră să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Capugi, Cartal, Dăeni, Eni-Serai, Gârliciu, Ghizdărești, Groapa Ciobanului, Hârșova, Muslu, Ostrovu, Șiriu, Topalu, Topologu, cu satele Doiran, Topologu-Cerchezesc și Topologu-Tătăresc, Uzum-Bei, cu cătunele Hairaclar și Șamșiler 587. Plasa Silistra-Nouă cuprindea 40 de comune, după cum urmează: Aliman, Almanlâu, Asarlâc, Bairam-Dede, Bazarghian, Beilic, Bugeac, Gadikioi, Calaicci, Calnia, Kara-Aci, Caranlâc, Carvan, Câșla, Ciucurkioi, Ciungiuc, Coslugea, Cara-Orman, Cusgun, Demircea, Dobromir din Deal, Dobromir din Vale, Esekioi, Galița, Garlița, Ghinegea, Ghiol-Punar, Hairankioi, Lipnița, Mârleanu, Nastradin, Oltina, Ostrovu, Parakioi, Prăjoia, Regep-Cuiusu, Satu-Nou, Teke-Deresi, Tekekioi și Velikioi 588
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
construcției de școli "avem (...) 19 edificie, construite de la începutul lui Ianuariu 1879, până astă-di (...) în comune române și anume la: Uurmbei, Ostrov, Dăeni, Gârliciu, Saraiu, Gropa Ciobanului, Hârșova, Topal (plasa Hârșova), Seimenii Mari, Seimenii Mici, Cochirleni, Rasova (plasa Megidie), Mârleanu, Beilic, Oltina, Satu Nou, Bugeac, Ostrov, Coslugea (plasa Silistra Nouă)"1287. Noile localuri de școală "sunt solide, frumose, încăpătore, corespundând în total necesităților școlei"1288. În aceste condiții, școlile din Ostrov, Beilic și Dăieni "pot servi de model în veri-care comună
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Seimenii Mari, Seimenii Mici, Cochirleni, Rasova (plasa Megidie), Mârleanu, Beilic, Oltina, Satu Nou, Bugeac, Ostrov, Coslugea (plasa Silistra Nouă)"1287. Noile localuri de școală "sunt solide, frumose, încăpătore, corespundând în total necesităților școlei"1288. În aceste condiții, școlile din Ostrov, Beilic și Dăieni "pot servi de model în veri-care comună rurală a țărei", iar cele din comunele: Bugeac, Coslugea, Satul Nou, Seimenii Mici, Gârliciu și Ostrov, din plasa Hârșova, "se pot număra între cele mai bune edificii școlare rurale"1289. De
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
români, 638 turci, 224 tătari, 210 bulgari, 32 găgăuzi. După desființarea județului Silistra Nouă, la 20 martie 1879, s-a integrat în cadrul județului Constanța, plasa Silistra Nouă având reședința în orașul Ostrov și cuprinzând comunele: Almalâu, Aliman, Asarlâc, Bugeac, Batramdede, Beilic, Canlia, Caranlâc, Carvan, Cuzgun, Dobromir, Esekioi, Enișemlia, Gârlița, Ghiuvegea, Haimankioi, Lipnița, Mârleanu, Oltina, Parakioi, Regep-Cuiusu și Satul Nou. Dintre acestea, 21 erau comune rurale, în timp ce Ostrov și Cuzgun erau comune urbane 1426. Orașul Ostrov, reședința plășii Silistra Nouă, era așezat
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în anul 1903, următoarele comune rurale: Calfa, Ciobanu, Dăieni, Gârliciu, Ghizdărești, Ostrov, Saraiu, Șiriu, Topalu, Topolog și Urumbei 2597. Plasa Silistra Nouă, situată în sud-vestul județului Constanța, cuprindea, la începutul anului 1903, următoarele comune rurale: Almalău, Aliman, Asarlâc, Bugeac, Bairam-dede, Beilic, Canlia, Caranlâc, Carvan, Dobromir, Esechioi, Enișemlia, Gârlița, Ghiuvegea, Hairanchioi, Lipnița, Mârleanu, Oltina, Parachioi, Regep-Cuiusu și Satu Nou2598. Prezentând situația financiară a comunelor rurale, prefectul județului Constanța evidenția sumele alocate pentru plata salariilor diverșilor funcționari din cadrul administrației comunale a județului. Astfel
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cuprindea 73 de comune rurale, 200 de sate și 26 de cătune, în timp ce, județul Tulcea cuprindea 55 de comune rurale, 121 de sate și 19 cătune. Astfel, comunele rurale din cadrul județului Constanța erau: Agemler, Alacap, Aliman, Almalău, Asarlâc, Azaplar, Bairamdede, Beilic, Biulbiul, Bugeac, Calfa, Canlia, Carabacî, Caraharman, Caranlâc, Caraomer, Caratai, Carol I, Carvan, Cavaclar, Cazil-Murat, Chioseler, Chiragi, Cicracci, Ciobanu, Cobadin, Cocargea, Cochirleni, Dăieni, Dobromir, Edilchioi, Enghez, Enigea, Enișemlia, Esechioi, Gargalâc, Gârliciu, Gârlița, Gheringec, Ghiuvegea, Ghizdărești, Hairanchioi, Hasancea, Lipnița, Mamut-Cuiusu, Mârleanu, Murfatlar
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
părând a fi ceea ce nu era, ieșea jeluindu-l pe vizitat: «Ghetu’ om, săracu’!». Stând față în față, uneori și la un pahar cu vin și o gustărică, omul se jeluia de strâmbătățile ce-l loveau din toate părțile - cotele, beilicurile, impozitele, își descărca sufletul către cel pe care îl omenea, și acesta, fariseic, îi promitea rezolvarea problemelor, îl căina, se făcea că suferă și el alături de gazdă, iar la ieșire, când dădea ochii și cu vecinul, care mâine putea să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
zidului Tri Sfetitelor, și zic că tot acolo au apucat gârliciul și gura pivniții... Și au apucat denaintea gârliciului și o tindă cam de 2 stânjini”. --La 22 aprilie 1777 - anul în care, la 1 octombrie, a fost ucis, în Beilic, Grigorie Alexandru Ghica voievod - avem dovada limpede privind gâlceava pe seama ulicioarei dintre cele două biserici: Vodă a primit “jalobă” de la cei care foloseau hudița. Aceștia arătau că unii au împresurat-o. Vornicii de poartă trimiși să limpezească lucrurile au strâns
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Și pentru acestu loc au făcutu domniile sale... milă hotărând ca să ia mănăstirea pre tot anul din vama cea mare domnească din Ieși câte o sută de lei pre anu”. Locul acesta, dacă nu mă înșel, ar fi cel al Beilicului, sfințite. Asta cam așa este. Acum aș vrea să nu uităm un lucru însemnat. Care ar fi acela, părinte? Este vorba despre faptul că în curtea bisericii Zlataust se află mormântul starostelui lăutarilor moldoveni, Barbu Lăutaru, pe a cărui cruce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Ghica voievod confirmă ajutorul de “Câte cincizăci lei și osăbit câte cinci lei pentru cheltuiala celor trimiși la această miluire”. ― Cui se acordă acest ajutor, fiule? ― Mănăstirii Halchi din apropierea Țarigradului. ― Cu nouă luni înainte de a fi ucis de turci în Beilic (1 octombrie 1777), Grigorie Alexandru Ghica voievod ia seama la rugămințile părinților “xiropotamleni”. Drept urmare, vodă scrie: “le-am agiutorat cu a noastre domnești mile... câte una sută cincizăci lei din vama cea mare domnească”... “Anii 1777 ghenarie 4”. ― Unde am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]