30 matches
-
si credimus, quos Hyperboreos appellavere” și mai apoi pe monedele bătute de împăratul Aurelian cu mențiunea „Dacia felix”. Alexandru Odobescu asociază numele Arabiei de la Pontul Euxin cu partea a doua a numelui Basarabia, prima parte fiind legată de denominațiunea poporului bessilor (Revista Noi Tracii, nr. 4, decembrie 1974). În Iliada lui Homer se păstrează numele unui prinț pelasg, Rigmus (Rigmos), fiul lui Pirou din Tracia, cea cu pământul gras, erou care luase parte la război ca aliat al troienilor (Iliada XX
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
literar pe care-l abordează, dacă nu în rândul „Didahiilor” lui Antim Ivireanul sau a „Cărții românești de învățătură”, a lui Varlaam? După „Zestrea strămoșească”, un calendar neobișnuit al sărbătorilor românilor, după „Besii, pileații daci sau tarabostenii”, o descriere a bessilor ,,preoții (leviții) tuturor tracilor”, „Domnești” este numele unei cărți și a primei localități - privilegiată, care se bucură de atenția binemeritată, ca așezare, ca topos. Scriitorul oferă un îndrumar al demersului livresc, cu talentul care atrage, ademenește, prin cuvânt”. Și cu
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
din Remesiana, aflat în îndepărtata Dacie (la "dacii arctici" spune Sf. Paulin), unde își desfășura misiunea evanghelizatoare. Aflăm că Sf. Niceta predica în limba latină pentru răspândirea credinței și desfășura și o lucrare de "romanizare" printre triburile barbare de aici, bessi, sciți, dar și geți și "amândouă felurile de daci". Aceste afirmații ale lui Paulin de Nola au provocat vii dezbateri și s-au formulat diverse ipoteze în legătură cu aria misionară a Sf. Niceta. D. M. Pippidi a emis ipoteza-în general acceptată-că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
omul locului ales de credincioși și apărătorul locuitorilor din dioceza sa. Viața romană la Dunăre era puternică și înfloritoare, episcopatele numeroase o dovedesc.34 Răspândirea creștinismului printre barbari este opera misionarilor, astfel, Sf. Niceta de Remesiana a contribuit la creștinarea bessilor traci. După apariția ereziei ariene, populația latină, ca și romanitatea răsăriteană, au rămas fidele ortodoxiei Bisericii universale. Episcopatele latine s-au menținut și în vremea stăpânirii hunilor, acestea au apărat pe locuitori împotriva năvălitorilor. Împăratul Justinian a reorganizat episcopatele, subordonându
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
descrie ca pe un neam "mare și numeros" căruia nu i se poate opune nici o altă seminție "scitică". Pecenegii, primii dintre nomazii sosiți aici, apar în izvoare sub denumiri ca pacianak, badznak (arabe și persane), patsinakitai (bizantine), pecenegu (ruse), besseny, bessi, bysseni (latine). Ei au migrat spre stepele nord-pontice în urma înfrângerii suferite, la sfârșitul secolului al IX-lea, în regiunea Volgăi inferioare, din partea coaliției alcătuite din chazari și uzi. Bulgarii au reușit să-i opună ungurilor din Atelkuz, fiind atrași de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu o întindere de 112 pagini. Expunerea evenimentelor începe cu cele mai vechi timpuri și se încheie cu cucerirea Daciei de către Traian. După I. Liprandi, dintre popoarele atestate în vechime în regiunea Prutului un loc important i-a fost rezervat bessilor - „trib de origine slavă“. Autorul consideră că „denumirea acestui popor provine de la cuvântul slav bessnujuščij“27, păstrat și în numele noii achiziții teritoriale ruse - Basarabia 28. Analizând în continuare etimologia acestui nume, I. Liprandi a pus la îndoială explicațiile oferite un
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Liprandi a pus la îndoială explicațiile oferite un secol mai devreme de către Dimitrie Cantemir, întrebându-se, în concluzie, „cum a putut comite un asemenea scriitor atâtea erori istorice și geografice de neiertat?“29. Ideile lui I. Liprandi referitoare la triburile bessilor au fost preluate și dezvoltate de alți istorici ruși din prima jumătate a secolului XIX (A. Veltman 30, S. Russov 31, I. Nadeždin32). Ulterior, aserțiunile referitoare la bessi au fost dezvoltate de I. Liprandi în Istoria veche și nouă a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și geografice de neiertat?“29. Ideile lui I. Liprandi referitoare la triburile bessilor au fost preluate și dezvoltate de alți istorici ruși din prima jumătate a secolului XIX (A. Veltman 30, S. Russov 31, I. Nadeždin32). Ulterior, aserțiunile referitoare la bessi au fost dezvoltate de I. Liprandi în Istoria veche și nouă a regiunii Basarabia, Moldovei și Valahiei din cele mai vechi timpuri și până la cucerirea Daciei de către Traian 33. Acest studiu, scris în anul 1828, a fost completat cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Utilizând expresia „teatrul operațiunilor militare“, autorul are în prim-plan războiul ruso-turc din 1806-1812. Ca și majoritatea lucrărilor precedente, studiul începe cu o schiță referitoare la istoria veche a Basarabiei. De data aceasta însă, I. Liprandi afirmă că nu doar bessii, ci și „triburile bastarnilor, geților și dacilor sunt de origine slavă“37, deosebirea între numele acestor triburi fiind explicată prin faptul că „letopisețele vechi nu acordau atenție denumirilor particulare ale triburilor“38. Potrivit autorului, din aceeași cauză, informația „nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de absconse eredității lor latine! Termenul vlah suprima ideea (colectivă) a unei old ethnicity și obnubila identitatea: vlahii constituiau numai un �corp străin" în plurietnia danubiano-balcanică (prin documentele medievale, a arătat, printre alții, Stelian Brezianu, ei erau considerați Daci, Misieni, Bessi, ba chiar și... Bulgari!). Fiind vorba de comunități compacte, închise - care, în plus, prin păstorit, își asigurau o largă mobilitate (mai ales în munți), Bizantinii îi considerau �fără stăpân" (gr. avasilentoï) și îi descriau ca genus hominum vagus, incertis errans
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
în Herodot (I, 64) și se regăsește în polonezul Strumon, râu, gârlă. Bilazora un oraș în nordul Macedoniei, pomenit de Polyb (V, 57) și de Tit-Liviu (XXI, 26) pentru care se aduce etimologia slavonă: biela-zora, zorile albe. Uscudama, cetate a Bessilor lângă Hemus în Tracia amintită de Eutropiu (VI, 10) și de Ammianus Marcellinus (XIV, 11), a cărei silabe ar corespunde cu două vorbe slavone, dama, casă și uscu, strâmt, și Dierna sau Tierna râușor în Dacia nume pomenit de Ulpian
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
oblânc și cu suliți cu smoc de păr în mână, Felix nu s-ar fi mirat deloc. Aci punea acum tot ce nu încăpea în istoria lui oficială, tratând despre romani și greci, barbarimea cu nume bizare, sciții, costobocii, sarmații, bessii. Huruitul roților și tropotul cailor spori în conștiința lui într-un chiot prelung, ca și când cercul orizontului s-ar fi umplut de hoarde. Și, într-adevăr, un fum înecăcios începu să se ridice în zare, și aerul răsuna de niște răcnete
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
furturi și jafuri, ceea ce era echivalent pentru vremea aceea (secolele IV-V) cu un act de cultură și civilizație. Niceta dezgheța cu focul ceresc al credinței creștine inimile înghțate ale locuitorilor din ținuturile ripheice unde „Boreas leagă fluviile cu gheața”. Bessii cei duri, mai duri chiar decât gheața, războinici temerari, învățau să prețuiască munca și pacea. Păgânii vestiți prin omucideri și tâlhării care locuiau prin munți, deveniți monahi în urma predicii lui Niceta, trăiau acum ca fii ai păcii. Datorită misionarismului său
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Sfântul Paulinus din Nola (Italia) care îl numește „învățător și tată” al său (magister et pater), misionar încercat și pasionat, Niceta din Remesiana a convertit la creștinism pe daco-romanii (încă neîncreștinați n. n.) de pe ambele maluri ale Dunării, pe goți și bessi. El predică și scrie în limba latină timp de aproape o jumătate de veac și poate fi, pe drept cuvânt, socotit ca apostolul nostru național. Cu atât mai mult, cu cât și prin naștere el era daco-roman”. Făcând o critică
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
este respins de Cantemir ca nume istoric pentru români, întrucât vlahii erau provincialii Romei, în timp ce românii sunt la origine cetățeni nobili de Roma. Budgiac, Bugeag, denumire pentru partea de sud a Basarabiei, este considerat de Cantemir nume dat „după tracii bessi”, ceea ce nu pare lipsit de temei, întrucât, ținând cont de pronunțarea lui turcească, poate fi raportat la seria: voloștean, moșneag, moștean, moșnean, bosneac, moț, oșan etc. La fel Bogdan și Bogdania sunt forme care redau pronunțarea turcească a cuvintelor moldav
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
raportat la seria: voloștean, moșneag, moștean, moșnean, bosneac, moț, oșan etc. La fel Bogdan și Bogdania sunt forme care redau pronunțarea turcească a cuvintelor moldav și Moldavia: Bogdan-Serai din Istanbul era „Palatul Moldav”. Basarabia. Raportarea originii acestui cuvânt la „tracii bessi” (HVR, p. 423) este partea reușită a explicației etimologice date de Cantemir. Mai departe însă el rupe denumirea besi de celelalte forme atestate ca nume pentru populația tracă (vesi, iesi, moesi) și o limitează teritorial la sudul Moldovei, de unde „pre
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vorbită (p. 18 urm.). Mai rămâneau unele insule de autohtoni cu limba lor, cum a fost cea de la o mănăstire de pe muntele Sinai, unde, după relatarea lui Antonin Placentinul, „la sfârșitul secolului al VI-lea câțiva călugări mai vorbeau limba bessilor” (p. 27). După latinizarea peninsulei balcanice în proporțiile arătate, lucru cu care O. Densusianu se mîndrește, urmează romanizarea acestui spațiu, ceea ce înseamnă trecerea de la latină la română. Această trecere nu se putea însă realiza, în concepția neogramatică, pe tot spațiul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cele ale spiritului” . Și românii de la sudul Dunării sunt prezentați ca neam lipsit de cuvânt și de credință. De obicei, atunci când se face apel la cronicarul Kekaumenos, se citează trunchiat: „Ei, zice autorul despre vlahi, sunt așa numiții daci și bessi”, renunțându-se la portretul în culori întunecate din care face parte citatul. Iată cum îi descrie Kekaumenos pe vlahii sud-dunăreni: „Să știți de la mine, voi și ai voștri, că al vlahilor neam este necredincios la culme și stricat, nici lui
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
C. Deșliu, Caton Lecca, Maria Blaremberg, Maria N. Filipescu, Maria L. Bogdan, Caterina G. Robescu, Caterina Butculescu, Elena Lascăr Catargi, Ana M. Deșliu, Marina G. Alexandrescu, Paulina A. Oteteleșanu, Eliza C. Boerescu, Em. Pache-Protopopescu, Elena P. Grădișteanu, Elena C. Catargi, Bessi Tache Ionescu, Maria C. Ollănescu, Zoe Paciuri, Grigore Păucescu etc. etc. Toate ședințele Camerei până la 21 martie sunt de o rară violență. Un discurs al lui Eugeniu Stătescu, foarte agresiv la adresa opoziției, provoacă dese furtuni. În ședința de la 19 martie
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
pecenekler", "pacanak", în limbile arabă și persană "Bjnak/Bjamak/Bajanak", în tibetană "Be-co-nag", în limba georgiană (gruzină) "Pacanak-i", în armeană "Badzinaghi", în limbile slavilor răsăriteni "Peceneghi/Pecenezi", în limba poloneză "Pieczyngowie/Piecinigi" și în textele redactate în latina medievală "Bisseni, Bessi, Pizenaci". Numelui pecenegilor i s-a dat semnificația etimologică de „clanuri/triburi înrudite", ca argument aducându-se sensul „înrudit", pe care termenul "bajanaq/bajinaq" îl are în limbile turcice. Potrivit unei alte ipoteze etnonimul ar fi însemnat „pădurean”. Istoricul ungar
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
Austro-Maghiară. Oamenii acestor meleaguri făceau parte din neamul tracilor, care la rândul lui era format dintr-un mare număr de triburi întinse într-o bună parte a Europei și în partea de sud-vest a Asiei. Dintre aceste triburi amintim: odrizii, bessii, triballii, moesii, geții, dacii. Aceste triburi uneori colaborau și se sprijineau reciproc, alteori se ciocneau între ele pentru locuri mai bune de trai. În fruntea tribului se afla șeful tribului care era unul din cei mai bogați membri. În memoria
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
că evanghelizarea s-a realizat atât la nord cât și la sud de Dunăre și se bazează pe relatările lui Paulinus de Nola. Paulinus a arătat că Niceta a propovăduit Evanghelia în Dacia folosind termeni legați de geografie precum Tomis, Bessi, Scytha, Getae, „uterque Dacus” și „Riphaeis Boreas”. A doua teorie contrazice opinia istoricilor specificându-se că evanghelizarea s-a produs numai la sud de Dunăre. Philippe Blasen a scris că nu crede că există vreo dovadă că Niceta ar fi
Niceta de Remesiana () [Corola-website/Science/298763_a_300092]
-
piatră”, în cazul nostru, „trecătoare prin munți de piatră”. Altă interpretare, mai plauzibilă, ar fi aceea că termenul ar deriva de la numele unui trib geto-dac, al “Lailor”, care este binecunoscut prin secolele al IV-lea - al V-lea împreună cu al “bessilor” în zona Sarmisegetuzei, la circa 80 km distanță de Lainici. Adevărul rămâne încă nedescoperit. Vechimea Sfintei Mănăstiri Lainici se pierde în negura vremii necunoscându-se oficial și istoric începuturile sale. După tradiție, în secolul al XIV-lea Sfântul Cuviosul Nicodim
Mănăstirea Lainici () [Corola-website/Science/308752_a_310081]
-
la vest, si fluviul Dunărea la nord. Între anii 102-117, la Inferior au fost atașate și unele regiuni nord-dunărene (cea mai mare parte a Munteniei de azi și sudul Moldovei). Ea era locuită de mai multe triburi de origine tracica: bessii - pe cursul superior al râului Mărită; dantheletii - cam în zona Sofiei de azi; dardanii - în partea de sud a Șerbiei de astăzi; tribalii - în regiunea Plevnei; și de la tribali pe ambele maluri ale Dunării până la Marea Neagră trăiau geții, care la
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
poloni, greci, spanioli și alții, un număr de armeni care au fost înzestrați cu privilegii și cu titluri nobiliare: ""Praeterea (inquit) intraverunt Hungariam tam tempore Ducis Geizae et Sancti regis Stephani, quam diebus regum aliorum Bohemi, Poloni, Graeci, Hispani, Hismaelitae, Bessi, Armeni etc. qui diutius in regno commorando, quam vis illorum generatio nesciatur, per matrimonium diversorum contractus, Hungaris immixti nobilitatem pariter et descensum sunt adepti"". Armenii stabiliți în secolele al X-lea—al XI-lea pe teritoriul ce avea mai târziu
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]