202 matches
-
este iarna: „În pădurea adormită / S-au înscăunat tăceri / Prin zăpada viscolită / Sosită de nicăieri. // Fulgi de nea plutesc alene / Cu un alb nemaivăzut / Țes covorul de troiene / Peste-un an care-a trecut. // Nostalgiile aleargă / În sănii cu zugălăi /Bidivii cu coama șargă / Mă-nsoțesc prin munți și văi. // (...) // Iarnă, ești așa frumoasă / Îmbrăcată în zăpezi / Ca rochia de mireasă / Pregătită să visezi!” (Iarna nemiloasă). Uneori, iarna e apocaliptică, alteori e iarna pustie. Cu toate acestea, poetul o vede precum o
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
în pustiu”: Te-am căutat, te strig în van / Eu mai păstrez ca pe-o icoană / Surâsul tău fixat mai an / Pe laurii dintr-o coroană // Te strig, te caut și-n pustiu / Pustiul sună a pustie / Din șeaua unui bidiviu/ Te deslușesc cu nostalgie // Te-am căutat pe vârf de munte, / Dar m-am oprit privind cum vântul / La cântul păsărilor mute / A-nfășurat tăcut pământul”. Sentimente patriotice răzbat din multe poezii, provenite din spiritul strămoșilor noștri care mureau zâmbind, în
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
în sala următoare sunt armele, aliniate stau și instrumentele de tortură inchizițională și manechinele în simu lacrul de vesminte purtate de cavaleri și domnite. Mai sunt și rașele de călugări, albe și cu crucea îndoliata, dar și harna șamentele pentru bidiviii din care nu au mai rămas decât praful și potcoa vele. în aer se simte iz de văr proaspăt și de umezeală urcând dinspre tainițele subteranului astupat artificial, cu dalele pavimentului sălii circulare. Mărțina trage în nări mirosul acela de
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
demonstrează printre altele imprevizibilitatea raportului dintre tradiție și inovație în limbajele argotice: cuvinte destul de vechi stau alături de altele cu siguranță foarte recente. Exemplul perfect de termen vechi bine păstrat e bididiu: forma reprezintă o variantă (cu asimilare fonetică) a termenului bidiviu - "cal tînăr, iute și frumos" (în DEX), sau, inițial, "cal (de călărie) de rasă arabă" ( DA), cuvînt de origine turcească. Azi bidiviu e menținut în vocabularul pasiv al multor persoane mai ales datorită prezenței sale în limba populară (în bună
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
Exemplul perfect de termen vechi bine păstrat e bididiu: forma reprezintă o variantă (cu asimilare fonetică) a termenului bidiviu - "cal tînăr, iute și frumos" (în DEX), sau, inițial, "cal (de călărie) de rasă arabă" ( DA), cuvînt de origine turcească. Azi bidiviu e menținut în vocabularul pasiv al multor persoane mai ales datorită prezenței sale în limba populară (în bună măsură convenționalizată) a basmelor; mai rarul bididiu, în schimb, e probabil netransparent pentru cei mai mulți vorbitori. Bidiviu este unul dintre primele cuvinte argotice
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
DA), cuvînt de origine turcească. Azi bidiviu e menținut în vocabularul pasiv al multor persoane mai ales datorită prezenței sale în limba populară (în bună măsură convenționalizată) a basmelor; mai rarul bididiu, în schimb, e probabil netransparent pentru cei mai mulți vorbitori. Bidiviu este unul dintre primele cuvinte argotice românești înregistrate și puse în circulația publică, în secolul al XIX-lea, de N. T. Orășanu (1861) și G. Baronzi (1872), care îi indicau sensul "tînăr, băiat". Atestări ulterioare i-au confirmat circulația și
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
circulația publică, în secolul al XIX-lea, de N. T. Orășanu (1861) și G. Baronzi (1872), care îi indicau sensul "tînăr, băiat". Atestări ulterioare i-au confirmat circulația și stabilitatea, mai ales în mediul interlop: "Adu drojdia să ciocnim cu bidiviul!" (E. Barbu, Groapa 1974: 53). Transferul semantic s-a produs, evident, printr-o metaforă destul de simplă, bazată pe analogia dintre animalul tînăr și persoană. Glosarea din Dilema ar părea să indice o schimbare de sens; totuși, dacă un termen poate
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
și "șmecher", e aproape sigur că în realitate înțelesul său e unul general, care capătă accepții mai restrînse în funcție de context. Uneori trăsătura juvenilă e mai puțin importantă și sensul contextual e de "ins, individ, tip". Vîrsta se poate și emfatiza: bidivii sunt adolescenți sau de-a dreptul copii (în fond, și mînz e o metaforă pentru vîrsta imatură). Un autor își povestește experiența de deținut începută la penitenciatrul pentru minori: "M-au băgat într-o cameră cu bididii" (Mihai Avasilcăi, Fanfan
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
cuvîntul apare cu înțelesul de "tînăr" și cu alte specializări care nu sînt însă deloc departe de sensul principal: "deținut nou-venit în penitenciar"; "infractor aflat la prima condamnare"; "hoț începător". Dicționarul Volceanov separă însă, tratîndu-le ca două cuvinte independente, formele bidiviu (cu varianta bighidiu) și bididiu. Există chiar și derivate feminine ale cuvîntului (bididie, bididioaică), cu sensul previzibil "tînără, fată": "Vede lovele, bididia!" (într-un articol al lui B. Lăzăreanu din 1923). Sensul argotic provine probabil din graiul muntenesc, în care
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
E-o fetiță bididie". O verificare în Internet confirmă circulația actuală a cuvîntului, în primul rînd în mediul deținuților. Sensurile contextuale nu aduc mari surprize: îl regăsim pe cel specific - "Legile deținuților, legi nescrise, sunt respectate de catre aceștia cu strictețe. "Bidivii" sunt cei tineri"; "în 1984, am avut o evadare de la un punct de lucru la Arad. însă după cîteva ore m-au prins. Am ieșit așa... ca să iau aer. Eram bididiu atunci"; apare însă și un sens mai general - "Toți
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
bididii s-au cam haladit rapid" - și chiar unul conotat sexual - "Cîteodata cei mari fac și presiuni sexuale față de cei mai mici, își bat joc de ei, îl iau pe cîte unul cu ei în pat și spun că e "bidiviu"". Un înțeles aparte, pe care substantivul îl are mai ales la plural, e cel de "zaruri măsluite ca să cadă pe numerele mici". Evoluția semantică nu e deloc absurdă, dacă ținem cont de faptul că zarurile sunt denumite în argou, prin
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
am expus atîta, am, în momentul de față, atît de mult de lucru în atelier, îmi pregătesc acum o expoziție importantă, pe suprafețe mari, doi metri, trei metri, un metru (observă: înșirui dimensiunile astea mai mult pentru a-mi biciui bidiviul din mine), vine o vîrstă cînd trebuie să-ți chivernisești energia. Cum scriam prozele: primăvara sau toamna părăseam lucrul din atelier și fugeam la Cumpătu, de unde, după o săptămînă-două, mă întorceam cu o nuvelă. Iar acum nu mai ai timp
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului prea târziu m-am afundat în codru pe frunze să mă scriu dar nu fusese modru căci totul e pustiu ai rătăcit cărarea sălbatic bidiviu ? da, mi-a șoptit pădurea ”venit-ai prea târziu !” acum mă caut prin timpuri ca orbul în pustiu pierdut prin anotimpuri dorind să mă rescriu simt că m-ascund sub versuri ca giulgiul în sicriu și-aud din universuri ”e
CE DOR TE POARTĂ ... ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382677_a_384006]
-
La patru luni după ce l-a achiziționat, din Sibiu, cu 25 000 DM, în 2002; cu două săptămâni înainte de a intra în primul său concurs, calul Amadeus a murit. De colici. Cauze mult mai dramatice au dus la moartea primului bidiviu al vicecampionului balcanic Laurențiu Covaci, antrenorul Verei, cu un an înainte. Tânărul și l-a cumpărat pe Joxer de la Herghelia Izvin, cu 2 500 DM și după două luni de antrenament valoarea bidiviului ajunsese la 8 500 DM. „Chiar în
Agenda2003-12-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280833_a_282162]
-
mai dramatice au dus la moartea primului bidiviu al vicecampionului balcanic Laurențiu Covaci, antrenorul Verei, cu un an înainte. Tânărul și l-a cumpărat pe Joxer de la Herghelia Izvin, cu 2 500 DM și după două luni de antrenament valoarea bidiviului ajunsese la 8 500 DM. „Chiar în noaptea dinaintea primului concurs, de la Sibiu, Joxer, un armăsar deloc ușor de stăpânit, și-a slăbit legăturile și, vrând să intre la o iapă, s-a ridicat în două picioare după care a
Agenda2003-12-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280833_a_282162]
-
chiar crezi că mă poți învinge? Atunci Don Quijote și-a scos paloșul din teacă și iar a atacat. Dar la fel de ușor, cu al doilea pumn, uriașul i-a smuls paloșul din mână și a azvârlit cât colo și cavaler, și bidiviu. Rocinanta s-a chinuit să se ridice în picioare. Cât despre Don Quijote, el a suferit o asemenea lovitură la cap, încât era cu totul amețit. Vai, Sancho, a zis Don Quijote, dacă nu mi se ung rănile cu un balsam tămăduitor
J.M. Coetzee Copilăria lui Isus by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/2719_a_4044]
-
scurs zilele: prima, a doua, a treia, toate, până la capăt. Povestea a trecut de la el la mine. El a sărăcit, eu m-am îmbogățit. El a ajuns o umbră, eu parcă am mâncat jăratic, ca mârțoaga lui Harap-Alb, am devenit bidiviu cu aripi, gata să zbor. Mi-e și rușine. Știu că n-am niciun merit în chestia asta. Totul e-o întâmplare. Așa s-a nimerit. Așa a fost să fie. Astăzi mă pregătesc să-i fac ultima vizită bătrânului
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
aur din firișoarele extrase din contextul poetic cercetat dar, atâtea câte sunt dorim să le evidențiem în cele ce urmează spre folosul celor interesați de: alimentația tradițională; arhitectura țărănească; zămislirea coloanelor cerului (troițele); târgurile de animale; ocupațiile și obiceiurile; harnașamentul bidiviilor și mai presus de toate portul popular al locuitorilor obștiilor sătești din zona Orăștiei. Darurile oferite de gazde, colindătorilor drept recompensă pentru urările făcute țin, în bună parte, de alimentația tradițională a poporului român. Iată, în textul versificat a unui
REPERE ETNOGRAFICE ÎN VERSURILE COLINDELOR CULESE DE CORNELIU BOGARIU DIN ZONA ETNO-FOLCLORICA A ORĂŞTIEI [Corola-blog/BlogPost/92515_a_93807]
-
un imens de stele, În care timpul face destăinuiri prea grele, Înaintez cu teamă pe- un câmp minat cu vise Iar pasul mi- e tăcerea exploziilor permise, Ciulinii defăimării credințelor lumești Precum balauri sadici din cartea de povești Se-nhamă bidivii la cârmele caleștii Reducții prea absurde în matematica poveștii; Iubirea, chiar și ea-i un strugur roș’ pe buze, O sevă ce prin sine urmează să acuze, Zdrobită în candoarea acelei dăruiri Ce n-a avut puterea unicei mari iubiri
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
-mi plutitoare, pe un imens de stele,În care timpul face destăinuiri prea grele,Înaintez cu teamă pe- un câmp minat cu viseIar pasul mi- e tăcerea exploziilor permise,Ciulinii defăimării credințelor lumeștiPrecum balauri sadici din cartea de poveștiSe-nhamă bidivii la cârmele caleștiiReducții prea absurde în matematica poveștii;Iubirea, chiar și ea-i un strugur roș’ pe buze,O sevă ce prin sine urmează să acuze,Zdrobită în candoarea acelei dăruiriCe n-a avut puterea unicei mari iubiriși sigura sunt
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
el pentru a-i pune spițele în mișcare. Evident, lucrurile nu stau la fel de idilic în mijlocul unui oraș, în special al unuia luat cu asalt de vehiculele pe patru roți de dimineață până târziu în noapte. În acest spațiu, biciclistul și bidiviul sau cu pedale devin camarazi ce trebuie să își înfrunte inamicul cu mai multe fete: gropi, trafic, semafoare, cetățeni neatenți sau hâite de câini ce lătra „binevoitor”, făcându-și un sport din a fugari rotile hipnotizante. De aceea, pentru a
Magazin de biciclete Biciclop [Corola-blog/BlogPost/99062_a_100354]
-
niciun doctor nu practică autodisecții plouă cu tăcerea unui somn ce rupe plasa captivantă liftul claustrofob urăște zidurile necomerciale se sare cu parașuta de la etajul șapte în curse nelegale soarele îmi împarte anii ca pe niște cai în ducipali și bidivii nu mă pot risipi între păunii cuvintelor și sarea iubirilor (atât ) de vii ochii de saltimbanc pictează umbrele în cărbune albul pereților miroase a culori dintr-o simfonie cine va întinde culoarea unul cer fără nume /negru sau alb/ printre
NO NAME de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377088_a_378417]
-
și noroi spurcat-au naos o zi de bezne iar și-a pus coroană cetatea nu-i decât un spârc de haos sfărmate-s - sus - coloană cu coloană bocind în zdrențe - marginile lumii cerșesc o notă de la Sfântul Clopot dar bidiviii negri vin în tropot strivind nădejdi și patima arvunii ...e greu din țăndări s-aduci mântuirea ...toamnă spre iarnă: unde-i lecuirea? --------------------- Adrian BOTEZ Adjud, Vrancea noiembrie 2016 Referință Bibliografică: Adrian BOTEZ - TOAMNA APOCALIPTICĂ (STIHURI) / Adrian Botez : Confluențe Literare, ISSN
TOAMNA APOCALIPTICĂ (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377303_a_378632]
-
readus în circulație, cu anumite schimbări de sens, de limbajul familiar-argotic. La fel s-a întîmplat, de altfel, cu alte cuvinte vechi și populare, păstrate și transmise de literatură, dar foarte probabil și de graiuri, și refolosite de argou: ogeac, bidiviu, chindie etc. În Dicționarul Academiei (Dicționarul limbii române, Tomul I, A-B, 1913), substantivul acaret apare înregistrat cu sensul "clădiri și obiecte cari se țin de o proprietate". Primul citat este chiar dintr-un text juridic (din culegerea de pravile
Acaret by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7997_a_9322]
-
Așa se face că în fiecare vineri merge cu alai la moscheea Sfânta Sofia sau la una dintre principalele moschei ale orașului. Escortat de un pluton de husari, i se întâmplă să renunțe la caleașcă și să încalece un superb bidiviu alb. Mulțimea se înghesuie în calea lui și-l aclamă.” (p. 191) Adeseori însă, sub aparența de obiectivitate a vocii narative care istorisește cu ton egal, fără inflexiuni, unele realități, se ascunde o subtilă nevoie de manipulare a cititorilor. Vrei
Cronica destrămării Imperiului by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3928_a_5253]