46 matches
-
apar însă în privința generalității concluziilor obținute prin experiment: în cadrul unor modalități sistematice concluziile se referă numai la aceste modalități; în cazul unor modalități aleatoare,concluziile sunt mai generale,referindu-se la toate modalitățile posibile ale variabilei manipulate. 2.4 Planurile bifactoriale și trifactoriale Cele mai frecvente sunt planurile bifactoriale și trifactoriale. Planurile cu mai mult de trei factori sunt dificile și nepractice. Rezultatele obținute pe baza planurilor factoriale au o mai mare validitate ecologică (reflectă mai exact realitatea în care trăiește
Plan factorial experimental () [Corola-website/Science/311279_a_312608]
-
în cadrul unor modalități sistematice concluziile se referă numai la aceste modalități; în cazul unor modalități aleatoare,concluziile sunt mai generale,referindu-se la toate modalitățile posibile ale variabilei manipulate. 2.4 Planurile bifactoriale și trifactoriale Cele mai frecvente sunt planurile bifactoriale și trifactoriale. Planurile cu mai mult de trei factori sunt dificile și nepractice. Rezultatele obținute pe baza planurilor factoriale au o mai mare validitate ecologică (reflectă mai exact realitatea în care trăiește subiectul uman). La baza acestor teste stau comparațiile
Plan factorial experimental () [Corola-website/Science/311279_a_312608]
-
diferiți autori atunci când se încearcă precizarea delimitărilor între aptitudine, talent, supradotare. Vom încerca și noi, în consecință, o trecere în revistă a opiniilor exprimate. în Manualul de psihologie, aptitudinile sunt definite ca P. Popescu Neveanu (23) a elaborat o teorie bifactorială a creativității, care plasează creativitatea în Conform acestei teorii, aptitudinile generale și specifice, de nivel cel puțin mediu, constituie o condiție necesară, dar nu și suficiență, pentru creativitate. Prezența atitudinilor creative se dovedește indispensabilă. Ele se comportă ca niște vectori
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
1.3.4. Faza de amintire /85 2. Rolul organizației /86 3. Strategiile noilor salariați /87 Capitolul 6. Motivația muncii /91 1. Teoriile nevoilor, mobilurilor și valorilor /92 1.1. Teoria nevoilor a lui Maslow (1954) /92 1.2. Teoria bifactorială a lui Herzberg (1959) /93 1.3. Teoria caracteristicilor postului (Hackman și Oldham, 1976) /95 2. Teoriile alegerii cognitive /97 2.1. Modelul VIE: valență, instrumentalitate, expectanță /97 2.2. Teoria echității (Adams, 1965) /98 3. Teoriile autoreglării /101 4
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
ideea unei priorități ierarhice este abandonată. Orice frustrare resimțită la nivelul unei nevoi va putea determina o deplasare spre alte nevoi. Această deplasare nu are loc într-un cadru de respect pentru o ierarhie ascendentă sau descendentă. 1.2. Teoria bifactorială a lui Herzberg (1959) Herzberg fusese interesat de atitudinile față de muncă așa cum se desprind ele din răspunsurile la chestionare. El constatase că răspunsurile variază dacă salariații sunt chestionați despre satisfacția sau insatisfacția lor. De asemenea, el a urmărit să identifice
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
două puncte de vedere, pentru că apoi, autorul să sublinieze utilitatea acestora pentru psihologia organizațional-managerială. Realizând o incursiune în literatura de specialitate dedicată acestei problematici, autorul sistematizează încercările de teroretizare a satisfacției în munca, prezentând principalele teorii cu privire la acest aspect: Teoria bifactoriala, Teoria proceselor opnenete, Teoria comparării interpersonale și Teoria comparării intrapersonale. Capitolul se încheie cu prezentarea relațiilor existente între cele trei aspecte: motivație-satisfacție - performanță, așa cum au fost ele înțelese, de-a lungul timpului, de cercetătorii în domeniu. Autorul subliniază, si de
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
a demarat mai ales după anul 1965. Al. Roșca (Universitatea din Cluj) realizează în anul 1967 lucrarea „Creativitate, modele, programare”. Un alt nume de referință îl constituie P. Popescu-Neveanu (Universitatea din București), autorul unei teorii originale a creativității de esență bifactorială ce conține vectori și operații (în anul 1971). V. Pavelcu (la Universitatea din Iași) și Ursula Șchiopu (la Universitatea din București) au avut contribuții valoroase teoretice și practice în domeniul creatologiei. Realizări numeroase în domeniu, însemnate atât din punct de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
la întrebările „Ce îi motivează pe oameni? și „De ce se comportă oamenii într-un anume fel?”. Din această categorie fac parte modelele: ierarhiei trebuințelor a lui Maslow, modelul ERG a lui Alderfer, modelul motivației de realizare a lui McClelland, teoria bifactorială a lui Herzberg. Aceste teorii pornesc de la definirea trebuințelor (nevoilor) umane ca stări de necesitate ce se manifestă prin apariția unei tensiuni și a unei stări de dezechilibru în sistemul organic sau de personalitate, dezechilibru ce se cere îndepărtat printr-
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
îndeplinind anumite scopuri. Comportamentul stimulat de aceste nevoi este acela care evidențiază caracterul motivațional al nevoilor. În această grupă sunt cuprinse cinci teorii considerate a fi cele mai importante: ierarhia nevoilor sau piramida trebuințelor a lui Maslow, teoria ERG, teoria bifactorială a lui Herzberg, teoria satisfacerii trebuințelor a lui McClelland și abordarea lui McGregor. La mulți autori aceste teorii se regăsesc grupate în categoria motivațiilor centrate pe studiul nevoilor sau teorii ale motivației bazate pe nevoi. Teoriile de proces sunt cele
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
3. Abordări ale motivației pentru muncă. 12.4. Teorii motivaționale de conținut 12.4.1. Ierarhia trebuințelor (Maslow) 12.4.2. Teoria ERG a lui Alderfer 12.4.3. Modelul motivației de realizare a lui McClelland. 12.4.4. Teoria bifactorială (Herzberg) 12.5. Teorii motivaționale procesuale 12.5.1. Teoria așteptărilor (Vroom) 12.5.2. Teoria echității (Adams) 12.6. Integrarea diferitelor teorii motivaționale 13. COMPORTAMENTUL ÎN GRUP LA LOCUL DE MUNCĂ, Cătălina Zaborilă 13.1. Definirea și clasificarea grupurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
3. Abordări ale motivației pentru muncă. 12.4. Teorii motivaționale de conținut 12.4.1. Ierarhia trebuințelor (Maslow) 12.4.2. Teoria ERG a lui Alderfer 12.4.3. Modelul motivației de realizare a lui McClelland. 12.4.4. Teoria bifactorială (Herzberg) 12.5. Teorii motivaționale procesuale 12.5.1. Teoria așteptărilor (Vroom) 12.5.2. Teoria echității (Adams) 12.6. Integrarea diferitelor teorii motivaționale. OBIECTIVE DE ÎNVĂȚARE Studiind acest capitol, veți fi în măsură: să definiți conceptul de motivație să
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
la întrebările „CE îi motivează pe oameni? și „DE CE se comportă oamenii într-un anume fel?”. Din această categorie fac parte modelele: ierarhiei trebuințelor a lui Maslow, modelul motivației de realizare a lui McClelland, modelul ERG a lui Alderfer, teoria bifactorială a lui Herzberg. Teorii orientate spre procesul motivațional, care încearcă să răspundă la întrebările „CUM apare motivația?”, „CARE sunt modalitățile și relațiile dintre diferiți factori implicați?”. Reprezentative sunt modelele: așteptărilor (Vroom), teoria echității (Adams). 12.4. Teorii motivaționale de conținut
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
sunt de dificultate medie, pentru care își asumă responsabilitatea, pot amâna momentul gratificării, eșecul nu îi descurajează, așteaptă feedback referitor la performanțele realizate și tind spre situații noi care implică riscuri moderate și inovarea (Prodan, 1997). 12.4.4. Teoria bifactorială (Herzberg) Herzbeg, Mausner și Snyderman (1959) (apud Saal și Knight, 1988) propun o teorie bifactorială a satisfacției muncii (engl., two-factor theory, motivation-hygiene theory), ce va fi mai târziu adaptată ca teorie motivațională, dat fiind faptul că implicațiile ei pentru problematica
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
îi descurajează, așteaptă feedback referitor la performanțele realizate și tind spre situații noi care implică riscuri moderate și inovarea (Prodan, 1997). 12.4.4. Teoria bifactorială (Herzberg) Herzbeg, Mausner și Snyderman (1959) (apud Saal și Knight, 1988) propun o teorie bifactorială a satisfacției muncii (engl., two-factor theory, motivation-hygiene theory), ce va fi mai târziu adaptată ca teorie motivațională, dat fiind faptul că implicațiile ei pentru problematica motivației au fost creditate cu mai multă atenție. Studiul inițial a fost realizat în baza
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Rotaru și Prodan, 1998): feedback frecvent asupra rezultatelor performante; oportunitatea perceperii dezvoltării psihologice (autorealizarea); oportunitatea programării muncii; flexibilitatea în ierarhia managerială (comunicare deschisă); responsabilitatea angajatului pentru rezultate. Deși Herzberg nu a dezvoltat prea mult noțiunea de motivație intrinsecă în cadrul teoriei bifactoriale, apariția ei și controversele care au înconjurat-o au creat un interes deosebit pentru acest aspect. Specialiștii organizaționali preocupați de problematica acestui tip de motivație recunosc faptul că anumite aspecte ale muncii propriu-zise (e.g., autonomie, importanța sarcinii, varietatea abilităților solicitate
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
role conflict). In this context our hypothesis is: the efficiency of the training of the managerial psychological and social competences increases if it is accompanied by the training of the competence of the subordinates of these managers. I used a bifactorial experimental plan (2 × 2 type) and the results suggest that the training model is more efficient than the self-made-manager model, which is very frequent in the Romanian organizations. The training of the managerial competences, as a part of the culture
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
credibilitatea, complexitatea, accesibilitatea, gradul de interiorizare a nevoilor grupului de muncă, atașamentul față de scopurile organizației etc. Designul experimental. Testarea ipotezei lansate și obiectivele aplicative propuse au impus apelul la metoda experimentului, în varianta experimentului natural. Am utilizat un plan experimental bifactorial, prin care am urmărit atât influența fiecărui factor, cât și influența interacțiunii lor asupra variabilelor dependente. Designul experimental este de tip 2 × 2, subiecții fiind repartizați în 4 grupuri, în funcție de două variabile independente: antrenarea competențelor psihologice și sociale ale subordonaților
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
subordonați (câte unul pentru fiecare manager) vor beneficia și ei de grupuri de antrenare. Antrenare manageri (b) Antrenare subordonați (a) b1 grup martor b2 antrenare manageri a1 grup martor a1b1 a1b2 a2 antrenare subordonați a2b1 a2b2 Tabelul 1 - Planul experimental bifactorial Variabilele dependente sunt reprezentate de cele patru criterii de evaluare din modelul lui Kirkpatrick: reacțiile la training, criteriul învățării, criteriul comportamentului și criteriul rezultatelor. Reacțiile la training - evaluarea s-a realizat cu ajutorul anchetei pe bază de chestionar, utilizându-se un
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
1970), Locke (1976), Landy (1978). Judge et al. (2001) preferă să clasifice teoriile satisfacției în funcție de factorii generatori. El găsește trei categorii de teorii: situaționale, dispoziționale, interactive. Dintre teoriile mai specifice ale satisfacției, patru ne rețin în mod deosebit atenția: teoria bifactorială (Herzberg et al., 1959); teoria proceselor oponente (Landy, 1978); teoria comparării interpersonale (Weiss, Shaw, 1979); teoria comparării intrapersonale (McCormick, Ilgen, 1980). Teoria bifactorială A fost formulată de Herzberg, Mausner și Snyderman (1959) și este, poate, cea mai citată dintre teoriile
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
situaționale, dispoziționale, interactive. Dintre teoriile mai specifice ale satisfacției, patru ne rețin în mod deosebit atenția: teoria bifactorială (Herzberg et al., 1959); teoria proceselor oponente (Landy, 1978); teoria comparării interpersonale (Weiss, Shaw, 1979); teoria comparării intrapersonale (McCormick, Ilgen, 1980). Teoria bifactorială A fost formulată de Herzberg, Mausner și Snyderman (1959) și este, poate, cea mai citată dintre teoriile satisfacției. Metoda utilizată de Herzberg și colaboratorii săi în stabilirea factorilor satisfacției și insatisfacției în muncă a fost cea a incidentului critic − bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Altman et al., 1985). # În fine, metoda este retrospectivă și ignoră fenomenul de recență a evenimentelor; ea presupune luarea în considerare doar a declarațiilor făcute, fără a se cerceta comportamentul real/actual în muncă. Aceasta face ca transferarea concluziilor teoriei bifactoriale asupra situațiilor reale de muncă să fie mult îngreuiată. În ciuda acestor limite conceptuale și metodologice, teoria bifactorială formulată de Herzberg rămâne nu doar un moment semnificativ în istoria teoriilor despre satisfacția muncii, ci și un prețios izvor de inspirație pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
presupune luarea în considerare doar a declarațiilor făcute, fără a se cerceta comportamentul real/actual în muncă. Aceasta face ca transferarea concluziilor teoriei bifactoriale asupra situațiilor reale de muncă să fie mult îngreuiată. În ciuda acestor limite conceptuale și metodologice, teoria bifactorială formulată de Herzberg rămâne nu doar un moment semnificativ în istoria teoriilor despre satisfacția muncii, ci și un prețios izvor de inspirație pentru manageri, ea presupunând modalități practice de creștere a gradului de satisfacție în muncă. În 1968, Herzberg a
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mulțumim să prezentăm un tabel sinoptic al celor patru teorii care precizează sursa satisfacției, suportul empiric al teoriei și aplicabilitatea organizațională a teoriei (apud Muchinsky, 2000, p. 312) (vezi tabelul 15.19). Teoria Sursa satisfacției Suportul empiric Aplicabilitatea organizațională Teoria bifactorială Sentimentele satisfacției sunt determinate de factorii de conținut ai muncii, iar cele de insatisfacție, de factorii de context. Slab Multe studii au arătat că, atât factorii de conținut, cât și cei de context duc la satisfacție, dar și la insatisfacție
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
satisfaction), moralul angajaților și motivație, aceștia au fost utilizați interșanjabil. Astfel, Viteles (1953) în lucrarea Motivation and Morale in industry lucrare ce a fundamentat cercetarea științifică a subiectului definea motivația ca o funcție a performanței și moralului. De asemenea, teoria bifactorială (Herzberg, Mausner și Snyderman, 1959/2008) și teoria echității (Adams, 1963) utilizează termenii de satisfacție și motivație ca sinonimi. Potrivit lui Vroom (1964/1995, p. 115) atitudinile pozitive față de muncă/ post sunt conceptual echivalente cu satisfacția în muncă, iar atitudinile negative
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
motivației este realizată tot de Latham (Latham, 2007) care identifică zece momente cheie, numite de cercetător "evenimente seismice": legea efectului a lui Thorndike, ideea banilor ca singur motivator, contribuția lui Likert la măsurarea atitudinii, studiile Hawthorne, teoria ierarhiei nevoilor, teoria bifactorială, teoria expectanței, teoria stabilirii scopului, teoria social-cognitivă, justiția organizațională. Având în vedere traiectoria evolutivă a disciplinelor care au concurat la dezvoltarea cercetării motivației, operația de sistematizare este dificilă. Dintre criteriile existente, cel cronologic permite integrarea într-o singură schemă a
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]